3,605 matches
-
nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
dar și proprii: "njadză-iarnă" „mijlocul iernii”, "tsiripăne" (din "tseare" „cere” + "păne" „pâine”) „cerșetor”, "ayru-cucot" „cocoș sălbatic”, "tindugumar" (din "tindu" „întind” + "gumar" „măgar”) „om leneș”. Sunt și cuvinte compuse dintr-unul existent și unul fără sens, care are același număr de silabe ca primul și care rimează cu acesta: "Astădz mi dush s-acumpăr zahăre-mahăre, sare-mare, carne-marne, fărină-mărină..." „Azi mă dusei să cumpăr zahăr, sare, carne, făină...”. Iată mai jos trei variante ale rugăciunii Tatăl nostru în limba aromână:
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
următor simplifică expunerea principiului acrofonic: Glifa numărul unu, "băiatul ce aleargă", invocă pentru Jean Faucounau numele homeric al acestuia, * κο-ρFος (transcris de altfel în codul beta astfel: kou=ros). Cititorii proto-Ionieni ai glifei nu fac, privind-o, decât să recite silaba inițială [ku] pe care scribul a imprimat-o mai înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife pot adăuga, de pildă, silabele [su] și [te]. Iar cu toate
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Faucounau numele homeric al acestuia, * κο-ρFος (transcris de altfel în codul beta astfel: kou=ros). Cititorii proto-Ionieni ai glifei nu fac, privind-o, decât să recite silaba inițială [ku] pe care scribul a imprimat-o mai înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife pot adăuga, de pildă, silabele [su] și [te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
fac, privind-o, decât să recite silaba inițială [ku] pe care scribul a imprimat-o mai înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife pot adăuga, de pildă, silabele [su] și [te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori al oricărei alte limbi. După contextul dat, sensul aceluiași cuvânt rostit poate fi desigur foarte diferit. Singura condiție a biunivocității
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
o tradiție de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire ( "lucrul mic determinat"), ca un copil, si a înviat o variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou.Richard Holmes susține derivarea anagramatica a numelui, dar adaugă că un scriitor, cum ar fi Voltaire ar fi intenționat să transmită, de asemenea, conotațiile sale de viteză și îndrăzneț. Acestea provin
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
Kinki. Strict vorbind, avem de-a face de fapt cu mai multe dialecte relativ distincte vorbite în Regiunea Kansai, cel mai cunoscut fiind dialectul din Osaka, "Osaka-ben". Pentru detalii citiți articolul principal: Fonetica limbii japoneze" Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte ("more", singular "moră") formate din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
De exemplu, prin această practică, litera „د”, sau "dal", poate fi transcrisa prin d, iar echivalentul său emfatic, „ض”, poate fi transcris prin majuscula /D/ sau prin minuscula /ḍ/ cu un punct sub ea. Limba arabă are două tipuri de [[silabă|silabe]]: Orice silabă începe cu o consoană - sau o consoană este preluată de la un cuvânt anterior prin elidare - în special în cazul [[articol hotărât|articolului hotărât]], "al" (folosit atunci când se începe o propozitie) sau "-l" (atunci când urmează unui alt cuvânt
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
exemplu, prin această practică, litera „د”, sau "dal", poate fi transcrisa prin d, iar echivalentul său emfatic, „ض”, poate fi transcris prin majuscula /D/ sau prin minuscula /ḍ/ cu un punct sub ea. Limba arabă are două tipuri de [[silabă|silabe]]: Orice silabă începe cu o consoană - sau o consoană este preluată de la un cuvânt anterior prin elidare - în special în cazul [[articol hotărât|articolului hotărât]], "al" (folosit atunci când se începe o propozitie) sau "-l" (atunci când urmează unui alt cuvânt). De
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
această practică, litera „د”, sau "dal", poate fi transcrisa prin d, iar echivalentul său emfatic, „ض”, poate fi transcris prin majuscula /D/ sau prin minuscula /ḍ/ cu un punct sub ea. Limba arabă are două tipuri de [[silabă|silabe]]: Orice silabă începe cu o consoană - sau o consoană este preluată de la un cuvânt anterior prin elidare - în special în cazul [[articol hotărât|articolului hotărât]], "al" (folosit atunci când se începe o propozitie) sau "-l" (atunci când urmează unui alt cuvânt). De exemplu:"maktabu-l-mutarğim
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
preluată de la un cuvânt anterior prin elidare - în special în cazul [[articol hotărât|articolului hotărât]], "al" (folosit atunci când se începe o propozitie) sau "-l" (atunci când urmează unui alt cuvânt). De exemplu:"maktabu-l-mutarğim" „biroul traducătorului” devine "mak-ta-bul-mu-tar-ğim" când este rostit pe silabe, luat separat, „traducătorul” se pronunță "al-mutarğim". Din punct de vedere tipologic, limba arabă literară este o limbă flexionară, sintetică, ceea ce înseamnă că are o [[gramatică]] extrem de bogată, cu multe reguli (în arabă, termenul pentru "gramatică" este chiar "al-qawă'id" „regulile
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
este și cea a limbii române. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. Cuvintele relativ lungi pot avea mai multe accente, dintre care unul principal. Accentul unic sau cel principal cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor cu sens lexical deplin. Maghiara este o limbă aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
OpenOffice.org, probabil de pe ramura 1.1, având în vedere că îi lipsește componenta Base. RomanianOffice vine tradus complet în limba română, cu un dicționar atât pentru limbile română și engleză, cât și pentru alte limbi și un despărțitor în silabe. Spre deosebire de versiunea originală a OpenOffice.org, în RomanianOffice nu există tezaurul. El este prezent în meniu dar este dezactivat în permanență. RomanianOffice nu este un produs gratuit, ci brevetat. Poate fi descărcat ca demo și înregistrat cu plată pe internet
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
-se de „licoarea de uitare”, un drog menționat în "Odiseea" lui Homer pentru a induce uitarea. Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
pentru a induce uitarea. Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B când este rimă interioară în varianta
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B când este rimă interioară în varianta originală și ABCBBB în limba
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B când este rimă interioară în varianta originală și ABCBBB în limba română. În fiecare strofă, versurile B rimează cu „nevermore” și sunt catalectice, accentuând silaba finală. Poemul conține de asemenea multe exemple de aliterație („Doubting, dreaming dreams...”). Poetul american Daniel Hoffman a sugerat că structura poemului și metrul sunt atât de convenționale încât par artificiale, cu toate că datorită calității superioare a operei, acest lucru poate fi
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba ebraică a fost una dintre primele limbi care au utilizat scrierea bazată pe alfabet. Este
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în circumstanțe variate și necunoscute în totalitate. Proto-germanica nu a avut nicio vocală de frontală rotunjită, deși toate limbile germanice în afara goticii și-au adăugat-o ulterior prin procedeul i-umlaut. Proto-germanica și-a dezvoltat un accent puternic pe prima silabă a rădăcinii (deși resturi ale accentului original din limbile PIE sunt vizibile datorită Legii lui Verner). Asta a dus la o distrugere constantă a vocalelor din silabele neaccentuate. În proto-germanică, aceasta a progresat doar până în punctul în care vocalele finale
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
prin procedeul i-umlaut. Proto-germanica și-a dezvoltat un accent puternic pe prima silabă a rădăcinii (deși resturi ale accentului original din limbile PIE sunt vizibile datorită Legii lui Verner). Asta a dus la o distrugere constantă a vocalelor din silabele neaccentuate. În proto-germanică, aceasta a progresat doar până în punctul în care vocalele finale scurte absolute (altele decât /i/ și /u/) au fost pierdute și vocalele finale lungi absolute au fost scurtate, însă toate limbile literare timpurii manifestă o anumită stare
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
pierderea tuturor vocalelor ce urmează după accentul principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice. Tabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba a fost medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
accentul principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice. Tabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba a fost medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă sau dacă silaba precedentă a fost
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]