4,151 matches
-
care individul contează cel mai mult din punct de vedere etic, social și politic, iar o asemenea schimbare a priorităților prin recunoașterea primatului comunității asupra individului este respinsă. Alte obiecții pot viza chiar fundamentul filosofic al conceperii cosmosului după modelul sinelui sau relația dintre creație și distrugere într-un asemenea univers. Putem lua în discuție felul în care budismul rezolvă această problemă a devenirii sistemului prin relația triadică dintre Brahma, Vișnu și Shiva, dar este greu de construit un model teoretic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mediului este expresia unor capacități limitate ale sensibilității estetice, afectivității, grijii, dar și a dispoziției de a domina. Avem astfel de-a face cu slăbiciuni omenești care duc la degradarea mediului. Nici "ecologia profundă" nu satisface pretențiile feminismului deoarece reconsiderarea Sinelui și redefinirea noțiunii de identitate sunt vagi și incomplete. După Plumwood, "ecologia profundă" nu deosebește într-un mod satisfăcător între trei nivele: indiscernabilitatea, expansiunea sinelui și transcendența sinelui 353. Teza indiscernabilității, pe care o găsim bine formulată în "ecologia profundă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
omenești care duc la degradarea mediului. Nici "ecologia profundă" nu satisface pretențiile feminismului deoarece reconsiderarea Sinelui și redefinirea noțiunii de identitate sunt vagi și incomplete. După Plumwood, "ecologia profundă" nu deosebește într-un mod satisfăcător între trei nivele: indiscernabilitatea, expansiunea sinelui și transcendența sinelui 353. Teza indiscernabilității, pe care o găsim bine formulată în "ecologia profundă", respinge trasarea unei frontiere de netrecut între sine și natură, dar nu lovește ținta. Distincția dintre umanitate și natură se bazează pe dualismul tradițional al
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
la degradarea mediului. Nici "ecologia profundă" nu satisface pretențiile feminismului deoarece reconsiderarea Sinelui și redefinirea noțiunii de identitate sunt vagi și incomplete. După Plumwood, "ecologia profundă" nu deosebește într-un mod satisfăcător între trei nivele: indiscernabilitatea, expansiunea sinelui și transcendența sinelui 353. Teza indiscernabilității, pe care o găsim bine formulată în "ecologia profundă", respinge trasarea unei frontiere de netrecut între sine și natură, dar nu lovește ținta. Distincția dintre umanitate și natură se bazează pe dualismul tradițional al filosofiei occidentale, pe când
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
indiscernabilității poate reprezenta o tentație și pentru filosofia feministă în măsura în care duce la negarea unor distincții. Dar feminismul nu trebuie să ajungă la un asemenea rezultat doar pe temeiul că dualismul trebuie respins. O alternativă la holism este abordarea relațională a sinelui, caz în care nu ajungem la consecințe inacceptabile. Abordarea relațională asigură respingerea dualismului dintre umanitate și natură fără a nega independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și natură fără a nega independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această privință o sursă de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această privință o sursă de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui. Dar nu cumva această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza nu ar fi nimic altceva decât un transfer al egoismului de la sinele individual la un sine extins. Ecologia profundă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui. Dar nu cumva această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza nu ar fi nimic altceva decât un transfer al egoismului de la sinele individual la un sine extins. Ecologia profundă lucrează cu aceleași presupoziții ale filosofiei tradiționale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui. Dar nu cumva această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza nu ar fi nimic altceva decât un transfer al egoismului de la sinele individual la un sine extins. Ecologia profundă lucrează cu aceleași presupoziții ale filosofiei tradiționale, și anume, că natura umană este egoistă și că alternativa la egoism este sacrificiul de sine, și pretinde că prin transferul egoismului la nivelul sinelui extins
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de la sinele individual la un sine extins. Ecologia profundă lucrează cu aceleași presupoziții ale filosofiei tradiționale, și anume, că natura umană este egoistă și că alternativa la egoism este sacrificiul de sine, și pretinde că prin transferul egoismului la nivelul sinelui extins se asigură o protecție a naturii ca întreg, deoarece, într-un sine lărgit, natura, nemaifiind concepută distinct, intră în raza de acțiune a intereselor noastre egoiste. Acest demers este problematic de vreme ce nu oferă o alternativă viabilă la egoism, ci
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
concepută distinct, intră în raza de acțiune a intereselor noastre egoiste. Acest demers este problematic de vreme ce nu oferă o alternativă viabilă la egoism, ci, dimpotrivă, se bazează pe reflexele egoiste ale ființei umane. În al treilea rând, dacă prin expansiunea sinelui ne detașăm de nivelul intereselor particulare și al emoțiilor personale și ajungem la o identificare imparțială a tuturor individualelor, atunci am putea gândi posibilitatea unei transcendențe a sinelui. Dar este realizabilă această detașare de nivelul egoismelor individuale? Nu cumva calea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
reflexele egoiste ale ființei umane. În al treilea rând, dacă prin expansiunea sinelui ne detașăm de nivelul intereselor particulare și al emoțiilor personale și ajungem la o identificare imparțială a tuturor individualelor, atunci am putea gândi posibilitatea unei transcendențe a sinelui. Dar este realizabilă această detașare de nivelul egoismelor individuale? Nu cumva calea prin care vrem să o realizăm este o distanțare abstractă de ceea ce este personal, adică se presupune tot un apel la rațiune? Dacă ar fi așa, atunci "ecologia
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
neguri se jeluie-n zori/ Când apele oceanului temute se duc/ După vechea poruncă-ndărăt la-ntâlnirea/ De taină". Vechea poruncă, cea a originarului ca imperativ al orientării spre orientul creșterii, pune începutul în posibil, impune întoarcerea, cheamă nu la sinele reiterat al reflectării mimetice, la natura care se sfârșește în lucrul săvârșit, ci la ființarea în mers, în mișcarea care pune pe drum "sub cerul larg deschis". Dar intrarea pe acest drum al ieșirii, care se deschide în lăuntrul ființei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
subiectivitate sau de ego, o "conștiință fără locuitor"2. Uzurpată, întâmpinată de o "prezență insesizabilă" care i se substituie, ea se vestește drept altceva negator, un non-eu care vine de departe, dar nu din trecut, ci dintr-un imemorial al sinelui, urcă din "rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva", "cel ce se anunță este altceva decât tine, este/ cu totul altceva decât om"3. Cum să fie rostit cel cu totul altceva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a te retrage rămânând deschis lumii, dăruindu-i cântecul, nu e acesta actul prin care "tot restul" celor apuse e înzestrat cu o nouă întemeiere? Nu e un rest ce rămâne după ce toate s-au sfârșit, nici restul rămas dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
marii Zile a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui capăt viu, nu așezarea, nu rămânerea în odihna ajungerii. Ești preajma Non-Imaginii, în raza chipului Altuia răsărit în suflet. Nu se ajunge până aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este transparența prin care se trece, albul lucrurilor sau miezul incolor în care vederea se înmormântează 85. Dar ceea ce e astfel expropriat - din vedere, ca și din orizontul prezenței - este împropriat prin punerea sa în adânc, resimțit ca propriul autorevelării sinelui. Nu e acesta tocmai darul abia acum vizibil al sufletelor pierdute, pierdute și regăsite în distanța care le profilează imaginea? O imagine a golului transparent, a urmei sau a ecoului ce duce vederea mai departe, cheamă la străbatere, așa cum ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e imaginea profilată în retragere, în departele anti-peisajului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care o învăluie: suprafața albă a luminii. Interiorul nu pune în evidență exteriorul; acesta din urmă rămâne în paranteza suspensiei. Interiorul însuși se pune în vedere, se arată pe față. El nu are propriu-zis un exterior, ci se revarsă în afara sinelui care tot sine este, în propria interioritate dezvăluită, ridică fața la suprafață. Imaginea de sine se adună toată în distanța comprimată în vedere, strălucește singură în lumina ochilor. Eul e altul (Claudiu Komartin) O aceeași punere în scenă a imaginii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dar acest fapt își pierdu repede puterea de șoc în puzderia de detalii insolite, ce luă neîntârziat cu asalt înțelegerea vizitatorilor. Șeful delegației de arhitecți simți că tocmai refuzul de a admite nevoile reale, de a accepta adevărul caustic al sinelui și lumii, avea să domine agenda nedeclarată a întrevederii. În același timp, constatarea îl măguli cu convingerea că subtilitatea echipei sale fusese recunoscută și avea în continuare să fie pusă la încercare în operațiunea de triere a celor arătate anume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dezirabilului social. Mai mult, se răspândea ea însăși ca un fum invizibil, ce învăluia contururile purtării constatabile spre a o face mai lesne confundabilă cu una de dorit - un fum ce te ajută să te rătăcești în primul rând de sinele tău cartabil, înscris ferm pe hărțile publice, să ieși pe nebăgate în seamă în culise pentru a putea reveni pe scenă sub un chip mai bine primit. Aerul din cort se crispase de o bătălie nedeclarată a fumurilor: cel albăstrui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l copleșească de felurite atenții. O reputație de umanist crescuse ca o aură în jurul figurii sale juvenile, ulterior îmbogățite și de alte prestigii, ceea ce explica prezența lui printre personajele de vază ale obștei la importanta întâlnire cu arhitecții olandezi. Versiunea sinelui înjghebată precar, pe apucate, în toiul urgenței rămâne funciar neapărată de multiplele glasuri ale rațiunii, cu pledoariile lor îndelung elaborate și savant construite. În locul prehensiunii chibzuite, ce presupune suficient răgaz, actul împlinește o decizie "înșfăcată" doar fugitiv, dar confirmată în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
răgaz, actul împlinește o decizie "înșfăcată" doar fugitiv, dar confirmată în justețea sa de trecerea cu bine printr-o lungă serie de urgențe șlefuitoare de instinct. Fiecare întrerupere bruscă și fortuită a tihnei echivalează cu o exigență de esențializare a sinelui, ce îl reduce la strictul necesar și, prin asta, îl ocrotește de neajunsurile hipertrofiei. Liniuța de unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spus decât: "ei vrea ca să vrea," adică "să vrea și mai mult decât vrea deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]