6,537 matches
-
cine ar putea sățină minte atâtea milioane de personalități? Nouă ni-e dat să trăim cu rândul, ca florile. . Pentru un gânditor, Demirgian ar fi reprezentat un fel de pesimist, dar era un pesimist bine dispus, care nu-și dădea socoteala în ce tip de Weltanschauung se clasa. Demirgian se vedea toată viața ca un funcționar comercial bine plătit și considerat, cel mult un patron, și când observa pe unii ca Smărăndache preocupîndu-se, la schimbări de ministere, de posturi, râdea. E
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la alții le e frică, pleacă cincizeci și ajung doi. Știm cum stau lucrurile, că la 1907 unii din noi am fost în răzmeriță. Nu-i unire între oameni, mai cu seamă când nu știu bine la ce merg. După socoteala mea, numai domni de-ai dumneavoastră ar putea să încerce, fiindcă pe ei îi doare. Noi, nu vă supărați, n-avem rilații, ne trezim la ocnă, și cine ne mai scoate de acolo? 2 Neamț scîrbos! Să-mi facă mie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult de treizeci și cinci de ani vechime. Când, mai târziu, Transilvania fu împărțită în două, Gonzalv emise opinia că profesorii de origine ardeleană au datoria de a se transfera în regiunea cedată, spre a nu abandona elementul românesc. Își făcuse socoteala că astfel s-ar degaja un număr de catedre din București. Deși Gonzalv era român curat și trăise într-o atmosferă patriotică, obsesia catedrei îl vițiase complet. Când Gaittany îi spuse că vede foarte probabilă o ocupație germană, Gonzalv declară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuiască să mă despart de ei. . - De ce? Întrebă Erminia făcîndu-se a nu ști nimic. . - Aș fi o piedică în drumul carierei lui Gonzalv. A suferit atâtea nedreptăți... - Și consimți a-ți părăsi soț și copil numai pentru o astfel . de socoteală? Soția lui Gonzalv oftă imperceptibil. . - N-aș fi fericită dacă l-aș vedea mereu indispus. M-așsimți vinovată. Existența este imposibilă cu un om, oricât de delicat, care nutrește sentimentul că și-a stricat cariera din cauza femeii. Am cunoscut o tânără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că Gonzalv, având copii, avea să aibă trebuință de o servitoare tânără cel puțin. Ei bine, Erminia nu îngăduia în casă decât femeia bătrână rămasă de la părinți, care la rîndu-i era o tirană și nu suferea nici un ordin străin, având socotelile și planurile ei. Acestea și altele fură informațiile oneste, poate dinadins exagerate, pe care madam Conțescu le dădu lui Gonzalv Ionescu. Pretendentul se sperie și raportă totul soției sate, cerîndu-i sfatul. Soția lui Gonzalv zise că Erminia i se păruse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
major și termină măcar liceul. Îl ajută ea, cu bani. Și de data asta n-a avut noroc. Băiatul, amețit de alții, s-a dus în Spania, unde a murit în războiul civil. Deci vezi cum e ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin tinereță, fie prin maturitate. E aprigă în dragoste, geloasă, tiranică, în stare de orice sacrificiu, pentru firile pasionale e foarte bună
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru audiență Hangerlioaicăi și-i solicită protecția în virtutea faptului că Pomponescu intervenise pentru Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar cu Ioanide în detrimentul memoriei prințului. După socoteala ei, numai Hangerliu fusese victimă, ceilalți erau niște simpli accidentați. Mentalitatea ei era aceea a aristocraților care întrebau un individ dacă e "născut", "né", înțelegînd a fi de extracție nobilă. Restul oamenilor nu e născut, ci fătat. Și încă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până la un punct, Erminia erau surori. Erminia fusese de câteva ori surprinsă de Ioanide în dispută cu olteanul. . - Ascultă, negustorule, cât am să-ți dau? . - O sută doi lei, domnișoară. - Pe ce? G. Călinescu . - Păi, e ceapa, cartofii... Erminia inspecta socoteala făcută pe hârtie de jos în sus și de sus în jos. - Îți dau o sută de lei, că mi-ai luat prea mult pe conopidă. După ce olteanul, ca să sfârșească odată și să capete banii, întindea mâna, Erminia îi dădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe agresor și să-l facă să se depărteze. În cazul nostru, Conțescu își bate joc pur și simplu de Gonzalv. De-ar fi auzit aceste cuvinte, Conțescu nu le-ar fi aprobat, căci nu spre a se amuza pe socoteala lui Gonzalv se îmbolnăvise. Era ceva stricat în mașinăria lui. Astfel, abia ieșit ca prin miracol din pneumonie, căzu în altă supărare. Stând G. Călinescu de atâta vreme pe spate în pat, făcu o escară la capătul de jos al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oarecare de geografie. - Tinerii au și ei dreptul la viață! declară Gonzalv. . - Tinerii! Dumneata ești tînăr? Care e vârsta la care poți spune omului: "mori!"? . - Când e clar că individul nu mai e capabil să fie utilsocietății! zise Gonzalv. . - După socoteala dumitale, să mă bată Dumnezeu, sevăietă Hagienuș, toți ar trebui să murim. Să-mi dai voie, domnule Gonzalv, orice om vrea să trăiască pur și simplu, oricât de bătrân. Uite, eu nu vreau să mor curând, numai ca să fac loc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În America, însă, această ajustare a trecut de nivelul micilor reparații până la punerea în primejdie a valorilor fundamentale." The Economist susținea, între timp, că președintele Bush "întemeiază un tribunal nevăzut, în afara Congresului sau a sistemului judiciar american, care îi dă socoteală doar lui... Dl. Bush a avut dreptate să prezinte idealurile americane ca pe o lumină plină de speranță pentru mulți alții din întreaga lume. Compromițând acele idealuri, dl. Bush nu numai că îi înspăimântă pe prietenii Americii, dar chiar năruie
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a ceea ce se întâmplă pe plan intern în alte țări decât deținea Marea Britanie în vremea când stăpânea un sfert din suprafața pământului. De pildă în Kenya, școlile, sistemul de impozitare, sistemul juridic și cel electoral fără a mai pune la socoteală relațiile externe erau controlate de către oficiali britanici. Chiar și acolo unde Marea Britanie stăpânea în mod indirect, prin intermediul împuterniciților locali ca în Uganda, de pildă, tot exercita mai multă influență decât o fac Statele Unite astăzi. Unii încearcă să păstreze metafora referindu
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de resentimente, considerând că sunt niște victime. R. Brinkman și R. Kirschner consideră că sunt nerecomandabile: • tendința de a-i blama sau de a-i certa pentru că nu-și respectă promisiunile; • tendința de a-i repezi, de a le cere socoteală, de a-i presa sau de a-i evita; În schimb, este recomandabil: • să îi facem să își țină promisiunile sau să își îndeplinescă îndatoririle; • să stăm de vorbă sincer cu ei și să le arătăm consecințele actelor lor; • să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai nuanțată ne permitem să recomandăm cartea noastră O psihologie a educației, apărută la Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 157-194. 8 Să ne amintim, în acest context, spusele lui S. Mehedinți din 1935 potrivit cărora "Orice om își are socoteala sa cu eternitatea". 9 Pentru Ch. André (2010), stima de sine înseamnă să spunem ce gândim, să facem ce vrem, să insistăm când ne lovim de o dificultate, să nu ne fie rușine să renunțăm, să nu ne lăsăm păcăliți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
coincide aproape cu întâlnirea din momentul final face ca aceste imagini onirice, de o concretețe brutală, probează nedesmințita consecvență a naratorului față de formula analitic fantastică pentru care a optat din capul locului. Rămas stăpân peste averea fratelui, el își face socoteală că acela este cu neputință de a veni să și-o mai ceară: ,,...dar o să îndrăznească să se mai întoarcă ? ... Dar dacă îndrăznește și se-ntoarce ?... Atunci ce-i de făcut ? ... Da dar sergentul se poate întoarce; popa, ba !’’ Îndoiala
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
astfel de regim? De unde ar putea veni dezordinea? Nu din mizerie; ea ar fi probabil necunoscută în țară, cel puțin într-o stare cronică; și, apoi, ea ține de suferințe accidentale și trecătoare, nimeni nu ar sugera să se ceară socoteală statului, guvernului, legii. Astăzi, când s-a admis în principiu că statul este instituit pentru a distribui bogăția la toată lumea, este firesc să îi cerem să țină cont de acest angajament. Pentru a se ține de acest angajament, statul înmulțește
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Lovinescu). Romanul citat, este unul anticomunist, antioccidental, antirusesc, antinazist, pliat pe problematica suferinței umane și pe sensibilitatea europeană, specifice perioadei postbelice. Florile recunoștinței sunt rare și nu trebuie așteptate; chiar dacă vin, vin mult prea târziu, când ne apropiem de ceasul socotelilor încheiate, ceas de care nimeni nu scapă. Recunoștința este stimarea unei persoane datorită unui act filantropic manifestat față de noi (I. Kant). Sentimentul care însoțește această judecată este cel de respectare a filantropului (cel care obligă), care manifestă bunăvoința sinceră, fără
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de "sensul vieții" și de împlinirea lui - presupune o ieșire din sine către scopul propus, sistemul constitutiv de limite interioare trebuie depășit în vederea obținerii unei noi identități. Într-o lume în care omul se definește prin alegere, promisiune și faptă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are conștiința răspunderii, a riscului, a vinii, a pedepsei și care, deci, se teme. Întrebarea și răspunsul poartă de fiecare dată asupra felului în care eu mi-am utilizat libertatea. Aria libertății asupra căreia mi se cere de fiecare dată socoteală, precum și aria răspunderii (direct proporțională cu cea a libertății), sânt diferite de la un scenariu la altul, după cum natura celui care întreabă și a judecătorului, condițiile interogării, riscurile, vinile, pedepsele și teama diferă, de la un caz la altul, în chip semnificativ
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care angajează de fiecare dată un aspect bine determinat al libertății mele. În cel de-al doilea caz, instanța care întreabă sânt eu sau, mai degrabă, "conștiința mea", a cărei identitate nu are precizia celei a prietenului care îmi cere socoteală, a șefului meu sau a judecătorului care mă întreabă, de pildă, în ce circumstanțe am făcut un accident. "Conștiința mea" este o instanță neclară, care apare când și când, de cele mai multe ori în chip neașteptat și la răstimpuri nebănuite. Aria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu îmi dai dreptul să mă desfășor până la capăt? Nici eu, nici tu n-am avea vreun folos de pe urma acesteia. De ce nu vrei să dai seama de mine citind toți autorii mei? Și gîndește-te că ar mai trebui să dai socoteală și de strania mea întîlnire cu matematicile, zidul pe care am vrut să-l trec toată viața și de care m-am izbit constant, dorind poate, în felul acesta, să refac ceea ce mi-a apărut tot timpul ca ipostaza ideală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai silit ieri să mă întorc asupra mea și să mă întreb dacă nu cumva nu sânt în stare să spun ce am exprimat de-a lungul întregii vieți cu "pentagonul" meu de idei sau cu "hexagonul", dacă pun la socoteală și contradicția unilaterală. Să fie totul doar o jerbă de idei care nu e în stare să își indice obîrșia? Într-adevăr, ce am vrut de-a lungul vieții? Și am să răspund: am vrut ce a vrut oricine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vaste pot să te unifici în ființa ta? Observați că orice disciplină, astăzi, dar mai cu seamă una filozofică, vrea să acopere tot. Este un miracol că din lumea științei se ridică astăzi conștiințe de cultură care vor să dea socoteală de tot. Tu de ce nu o faci cu logica? De ce să te complaci în situația de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ajuns să nu ne mai privească. Matematica este singura care și-a luat dreptul să vorbească despre nimic și a ajuns până la urmă să vorbească despre totul. Toți așteaptă astăzi ca logica să se întoarcă asupra lucrurilor și să dea socoteală de ele. "Fizica, spune Weizsäcker, este o logică." Biologia, cu codurile ei genetice, se vrea o logică,una a viului. Istoria însăși visează la logică. Și în tot acest timp, când toți o așteaptă, logicienii își văd de treabă jucîndu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la facultate mai ales, de câteva zeci de ori. Trecuseră 30 de ani de la scena pe care am povestit-o. Aș fi putut, întîlnindu-l pe coridoarele facultății, să-i spun că "știu". Nu m-am gândit niciodată "să-i cer socoteală", ci doar să-i spun că știu. De fapt aș fi vrut să știe că știu. Nu am făcut-o pentru că îmi era rușine. Îmi era rușine ca atunci când un actor recită prost, joacă prost și eu sufăr de rușine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]