5,168 matches
-
el mă face să dezvolt o formă de paranoia latentă. Ajung la concluzia că cea mai bună cale de a mă ocupa de el și de întreaga situație este cea directă. —A, da? Și ce ți-a spus? îl întreb sorbindu-mi vinul și privindu-l drept în ochi, care acum sunt mai mult verzi decât gri. Și-a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie să sosească din clipă în clipă. Câțiva oftează dezamăgiți. Alții sorb cu nesaț din pahare, în timp ce Barney își sprijină capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba, dar înainte să mă laud cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cerându-mi fără cuvinte atâtea și atâtea lucruri, în timp ce eu mă simt insignifiantă și incapabilă să-i ofer ceva. Se apleacă și-mi sărută mâinile. Mai bine. Dacă nu se uită la mine, îl pot eu privi. Iar eu îl sorb din priviri: părul lui de mătase grea, mâinile lui puternice, umerii largi. Pieptul mi se umflă de dorința de a-i scoate cămașa și a-i atinge umerii goi, de a-i simți mușchii, de a-mi îngropa fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fie cinstit și să-mi spună adevărul, în loc să-mi servească tâmpeniile alea mistice, mă lamentez eu. A participat la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, ar trebui să se priceapă să-și exprime sentimentele și să fie sincer în aceste privințe... Bolborosesc, sorbind cu paiul ultimele picături din pahar. Daisy e pe fază și merge în bucătărie să-l umple din nou. Nu știu, strigă ea la mine, mi se pare că îi place să vorbească despre trăirile lui, dar asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb ultimele picături. Ce fericit sunt, murmură el, cu fața cufundată în părul meu. E atât de minunat! Îmi dă părul puțin la o parte, ca să mă poată săruta mai ușor pe gât. Pun paharul jos, îi iau brațele și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un fapt, antrenându-și aprins Însoțitorii, iar Belbo se uita la interlocutor cu ochii aceia ai lui de orb, totdeauna ușor distrați, ținând un pahar la Înălțimea șoldului, ca și cum ar fi uitat de o bună bucată de vreme să mai soarbă, și Întreba: „Chiar așa s-a Întâmplat?” sau: „Serios, chiar a spus asta?” Nu știu cum se făcea, dar oricine În momentul ăla Începea să aibă Îndoieli În privința povestirii, inclusiv cel ce povestea. Era pesemne modul lui piemontez de a cadența cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am pahare de carton și o după-amiază liberă”. „Asta-i o zeugmă”, am remarcat eu. „Nu, e un bourbon la sticlă, ambalat, cred, dinainte de Înfrângerea de la Alamo”. L-am urmat. Abia Începuserăm să sorbim, când Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo se plesni cu palma peste frunte. Uitase de Întâlnirea aceea, dar hazardul, câteodată, seamănă a coincidență premeditată. Din câte Înțelesese, individul voia să prezinte o carte care privea și Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le sorbeam. „Ajungem la cea de-a doua poruncă: păstrătorii sigiliului vor trebui să se ducă acolo unde se află acela sau aceia care au făcut ceva cu pâinea. Indicația În sine e foarte clară: Graalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le sorbeam. „Ajungem la cea de-a doua poruncă: păstrătorii sigiliului vor trebui să se ducă acolo unde se află acela sau aceia care au făcut ceva cu pâinea. Indicația În sine e foarte clară: Graalul e cupa cu sângele lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că era Dubonnet, dar Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să se facă auzite, cu lovituri surde, În timp ce inițiații intonau un cântec de rugăciune către Exu și către Pomba Gira: Seu Tranca Ruas é Mojuba! É
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fetele acelea mâncaseră și băuseră ceva rău. Îmi urăsc țara. Noapte bună”. Agliè Îmi Înțelese stinghereala și-mi propuse să ne ducem și să stăm Într-un bar din Copacabana, deschis toată noaptea. Eu tăceam. Agliè așteptă să Încep să sorb din batida, apoi rupse tăcerea, ca și starea aceea de jenă. „Rasa, ori cultura, dacă vrei, constituie o parte din inconștientul nostru. Iar o altă parte e locuită de figuri arhetipale, aceleași pentru toți oamenii și pentru toate secolele. Astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oferindu-mi o călătorie cu avionul pe deasupra pădurilor din Amazonia, Îmi căzu În mână un cotidian local, adus la bord În timpul unei escale la Fortaleza. Pe prima pagină trona fotografia unui ins pe care l-am recunoscut, pentru că Îl văzusem sorbindu-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl omorâse pe Moro. El, dacă ar fi avut În mână un pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de publicare la cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da, da, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foc de la o roșcată de clasa a VII-a și, după ce mi-am umplut plămânii cu fum de Kim mentolat, m-am întrebat dacă nu cumva prietena mea se întorsese mintal la fericita vârstă a adolescenței. N-am apucat să sorb Pink Beach-ul de sub umbreluța portocalie înfiptă în pahar. Sabina a țâșnit afară din Cazinou la fel de brusc precum intrase. Am alergat după ea. În spatele meu, vocea grohăită din difuzoare mă sfidă încă odată: „când tu mâncai iaurt și sana/eu vindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în fața televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
refuza cârnațul și berea de la ora 10). Pe parcursul expozeului Leo reuși să calculeze mintal cât ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar administratorul și cât avea de încasat pe meditații în săptămâna respectivă. Încrezătoare, studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a celulelor hepatice și gata! la treabă. Înainte de culcare, Adelina se ungea cu cremă antivarice, deși nu văzusem să aibă probleme de genul ăsta. Preventiv însă. Mirosea exact ca bunică-mea, unsă toată și înfofolită-n foi de varză. Apoi sorbea din câteva sticluțe cu tincturi: de coada-calului, de rostopască, de ochiul-boului. Urmau cele zece minute de meditație, în care gândea pozitiv și accesa energiile cosmice, pătrunzând în biblioteca universală. Toate astea din poziția lotus și cu un zâmbet pancreatic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pună comprese cu ceai de mușețel pe ochi și să stea cu picioarele urcate pe perete, pentru relaxarea circulației. Din poziția aceea îmi șoptea: bună dimineața, soare, să ai o zi ca o zmeură! Apoi eu serveam micul dejun, ea sorbea apa dintr-un pahar în care pusese argilă cu o seară înainte. Mâncând, îi povesteam de câte-n lună și stele. De câteva ori am constatat că rămăsesem singur în casă. Ușa de la intrare era larg deschisă, Adelina plecase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e mișto, o îndeamnă Izaura. Prințesa crapă coaja oului, îl duce la gură și reușește să-l mănânce, deși îi mai scapă pe jos. — A fost bun, fă Prințăso? sunt curioși să știe ceilalți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dată când își manifesta iubirea. Simțind acest lucru Cezar a întrebat-o îngrijorat. — Ce-i cu tine Teofana? — Hai să ne așezăm pe bancă, pentru ca să-ți spun ceea ce vrei să afli. Teofana a depănat toată povestea vieții ei. Cezar îi sorbea vorbele și cu fiecare eveniment nenorocit ce-l auzea o mângâia, o săruta, parcă să-i aline suferința. — Ce femeie rea! Cum a putut să se poarte cu tine în falul acesta? A strâns-o la pieptul lui când auzise
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]