3,995 matches
-
cu Corinna i-a urmat o perioadă obscură, în timpul căreia am fost animat de unele tentative suicidare. Mă rușinam de mine însumi, eram foarte deprimat și nu mai vedeam pe nimeni. Când ieșeam, umblam pe străzi puțin frecventate și dădeam speriat colțul, atunci când exista riscul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Eram obsedat de vedenia trupului gigantic al unei femei: avea un bust uriaș cu sânii aidoma unor munți, picioarele niște coline alungite, iar pântecul o prăpastie în care alunecam fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mi-amintesc cât de fericit eram să umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devină avocată în căutarea dreptății tuturor celor care nu au putut să se apere singuri la un moment dat. Povestea acestei tinere feministe cercetătoare și activiste începe destul de banal... asemeni multor povești ale femeilor din România, privind într-un colț speriată la palmele, pumnii și bocancii "încasați" de mama. Se continuă cu reacțiile de mânie și agresivitate împotriva tatei, care transfera tratamentul aplicat mamei către fetița de 3-4 ani, azvârlindu-o fără păsare într-o parte a camerei. După două căsătorii
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
socializa) mai degrabă cu femei decât cu bărbați. Dacă se mergea la un eveniment cultural, să dansezi, în călătorie, la restaurant, era normal să vă întâlniți șapte femei și doar doi-trei bărbați. Bărbații de vârsta mea în acele vremuri păreau speriați, eclipsați, în mod clar lipsiți de inițiativă. Femeile, pentru leisure time, erau adevăratele protagoniste, ca prezență și capacitate de a proiecta, de a organiza, de a aduna oameni. Întrebarea cea mai uzuală de atunci era "unde au dispărut bărbații?". Femei
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu li se va întâmpla nimic. Nu percepeau ce înseamnă armata. M. M.: Și cu dezertările astea, țiganii mai ales... S. B.: Da, dar ei abia veniseră, nu depuseseră jurământul, încă nu erau sub incidența regulamentelor militare. Erau necunoscători și speriați, săracii. Și i-au adus acolo, i-au pus la munci, ce să le facă? Dar erau docili. M. M.: Îi ții două-trei zile la rând, altceva ce poți să le faci? S. B.: Țin minte că era ofițer de
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
existat diversioniști în Piață cu țepușe, știți ceva despre aceasta? M. M.: Cu țepușe? Eu stăteam atunci, ca și dumneavoastră, la televizor. După mine, jumătate de miting a fost provocare. S. B.: Ofițerii noștri stăteau în unitate și au venit speriate soțiile lui Bocăneală și Iancu și povesteau că au fost duse de la fabricile la care lucrau la mitingul de pe 22 decembrie. Spuneau că s-a auzit în boxe un țiuit, că s-a creat panică și că au scăpat din
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
000 de oameni? Judeci prin 10 oameni care au fost la baricadă și au spart-o? Asta-i Armata? Armata-i cei 200.000 de oameni, aia-i Armata. A fost vreodată împotriva Revoluției? A fost prin 10 oameni, 10 speriați sau câți or fi fost. Dar nu se poate trage o asemenea concluzie. S. B.: Raționamentul pornește de la premiza că Ceaușescu nu a fost un curajos, pentru a se concluziona că Milea a fost laș. M. M.: Dacă ne gândim
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Trage cineva din foișorul de sus, de deasupra Bibliotecii!" "Băi, dați-o naibii! Ia vedeți care-i situația! Du-te, Ștefane, și vezi!" Ștefan s-a dus. La venire mi-a spus: Dom'le, l-am găsit pe șeful Bibliotecii speriat, încercând să salveze niște cărți. Dar, nu știu: le salvează el, fură oamenii, nu știu ce fac!" S. B.: Dar, ei arătau o gaură în zid și spuneau că ar fi luat foc de la un proiectil tras. M. M.: N-avea cum
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate.” 2 Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: „Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale.”3 Propoziție discutabilă, ca orice judecată estetică, ceea ce nu ne împiedică astăzi să
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
95-96. 278 Revenim pentru marea paradă a pinguinilor. Mașina trece cu viteză pe șoseaua care urmează coasta abruptă, cu roci vulcanice, se aud valurile ce se sparg tumultoase de malurile zdrențuite. La lumina farurilor se văd urechile clăpăuge și ochii speriați ai cangurilor maronii, de talie mică, care Încearcă să se dosească printre ierburile din apropierea șoselei. Unii se ridică pe labele din spate și ciulesc speriați urechile sau deja o iau la fugă țopăind caraghios. Vânătoarea de canguri este ușoară, deoarece
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în acest caz, de o civilizație în care memorarea știrilor se bazează pe versificație. Dezvoltarea și afirmarea numeroaselor publicații din Europa îngrijorează guvernele care încep să fie preocupate de această nouă modalitate de comunicare, reacționând în mod reflex împotriva necunoscutului; speriate, ele multiplică interdicțiile și pedepsele, atât de grele încât duc la dispariția multor publicații. Pe scurt, istoria libertății presei este aceea a distincției care se stabilește treptat între secretele de stat și știrile publicate. Ben Jonson, dramaturg vestit al perioadei
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i smintești pe ortodocși ?”. Cele două femei se opresc speriate, eu aș fi vrut să continui discuția cu bărbatul din Bacău, dar a fost imposibil. După intervenție, se închide într-o muțenie absolută și începe să citească un mic acatist al Sfintei Parascheva, uzat de atâta întrebuințare. Sacrul și buna
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Solenza. Se dorește enervarea mea și intimidarea psihologică, dar deocamdată nu sunt jignit. Unul dintre polițai este rrom, tânăr, râde alb cu toții dinții. La rândul meu, zâmbesc și eu, ba chiar încep să râd de-a binelea. Râd nervos și speriat, dar râd. Ce ironie a sorții, îmi spun, acum o săptămână susțineam în Elveția, la Geneva, o conferință pe tema migrației rromilor în Europa, la invitația Departamentului de Afaceri Interne și Justiție și a Universității din Geneva, iar acum sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
păr, a Încercat să mă atenționeze. În același timp, un locotenent o striga pe mama să se ducă la control. Văzând că ordinul lui nu se execută, a lovit-o pe mama cu bastonul de cauciuc peste cap. Și, așa speriată cum era de cele Întâmplate cu femeia aia, biata de ea, a căzut, s-a lovit și și-a revenit greu, s-a ridicat și s-a apropiat de călău pentru a fi controlată. Jandarmul la care am ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se făcea cu un opaiț cu ulei la confecționarea cărora tatăl meu era specialist. La un moment dat, medicii și dentiștii au fost exilați În diferite sate. Părinții mei au fost siliți să plece În satul Tropova. Au fost foarte speriați și foarte afectați de această despărțire de noi, temându-se că nu ne vom mai revedea. Am aflat că doctorul, care era și el silit să plece la Tropova, a primit o autorizație pentru a putea veni din când În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mâncam, În momentul acela parcă am rupt cu tot trecutul și mi-am dat seama că suferința este tovarășul nostru... Tata a reușit cumva să ne așeze Într-un colț al vagonului, nu În mijloc, și mă tot uitam speriată la ce se Întâmplă și câți intră În vagon... Câte zile am călătorit nu știu. Știu că aveam ceva mâncare - ni s-a spus să avem apă și mâncare... V-a ajuns apa și mâncarea? — Nu cred, Însă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e o veche boală a Balcanilor... Și oficial aveau voie să vină să facă ce vor? Dar nu beneficiam de nici un fel de drepturi, de nici un fel de motivare din partea lor. N-aveai cui să te adresezi, toată lumea era Înfricoșată, speriată, și erai fericit dacă scăpai fără să fii Închis, fiindcă pe cei Închiși era clar ce-i așteaptă... Când ați aflat oficial că veți fi deportați? La sfârșitul lunii octombrie: cu două-trei zile Înainte s-a anunțat decretul, bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ne spuneau că oamenii aceștia erau plini de păduchi și sunt purtători de tifos, ceea ce era adevărat. Deci ei Întindeau mâinile spre noi, iar noi ne feream de ei, deși erau ființe umane care cereau ajutor. Și noi eram speriați, pentru că ei, Într-adevăr, erau purtători de tifos. Unii dintre noi, Încălcând orice regulă, orice spaimă, s-au dus spre coloană și le-au dat ceva de mâncare. În orice caz, Întâlnirea cu acest grup a fost groaznică, fiindcă ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
depus pe străzile localității, că nu era să ne caute gazdă... M-am trezit În plin război, eu la 11 ani și vărul meu la 5 ani, Într-o localitate străină, Într-o țară străină. Vreți să știți dacă eram speriată? Vă spun că nu, nu aveam timp să fiu speriată - aveam grijă să-l țin pe copilul acesta care era cu mine. Din fericire, și poate că unchiul meu știa acest lucru, În Șargorod ajunsese Înaintea noastră convoiul celor evacuați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gazdă... M-am trezit În plin război, eu la 11 ani și vărul meu la 5 ani, Într-o localitate străină, Într-o țară străină. Vreți să știți dacă eram speriată? Vă spun că nu, nu aveam timp să fiu speriată - aveam grijă să-l țin pe copilul acesta care era cu mine. Din fericire, și poate că unchiul meu știa acest lucru, În Șargorod ajunsese Înaintea noastră convoiul celor evacuați din Suceava. Deci erau evrei care ajunseseră În Șargorod Înaintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rog, nu vile, că erau În formă de cazarmă, dar câte 3-4 Într-o cameră, cu paturi absolut normale. Aveau grijă de noi, ne dădeau dimineața vitamine, seara injecții - au fost utilizați medici nemți: americanii i-au mobilizat, erau Îngrozitor de speriați, dar nu le-au făcut nimic. Mâncarea era tot mai normală și, vă spun, Într-o lună așa ne-am refăcut, că eu deja am Început să joc fotbal. Erau mai mulți tineri, dar toți mai mari decât mine, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
constantă a naturii are valoarea perfectă pentru a face posibilă existența omului, capabil să elaboreze prin simțurile sale lumina. Iar lumina reprezintă cuante, versuri ale poesiei universale relatate prin om. Cade luna-n vis că apa/ sare-n părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și penumbră e surprins adeseori de inima creatorului de cuvânt, poetul care recunoaște că s-a născut pe pământ să-și poarte umbra. Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,/ Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,/ Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,/ Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.// Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare/ Și copie leită, croită pe tipar,/ Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,/ La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în înzestrarea armatei, în instrucție, pregătirea ofițerilor, afacerile cu furniturile de război, cu armamentul, hoția patronată de Carol al II-lea, nu e de mirare că ne-am găsit singuri în fața Diktatului de la 30 august 1940; eram singuri, aproape dezarmați, speriați, dezorientați, cu voința paralizată, incapabili să înțelegem că vremea tratativelor trecuse. Culegeam ce-am semănat și în zadar s-a dat și se dă vina pe alții. Ne meritam soarta de învinși, încă înainte de a intra în război. La Viena
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ceea ce am ajuns să numesc tripla convergență. Dar, din cauzele enumerate mai sus, cei mai mulți dintre ei nu voiau să le spună publicului sau politicienilor aceste lucruri. Fie erau prea preocupați de altceva, fie prea concentrați asupra afacerilor lor, fie prea speriați. Aveam senzația că sunt niște „baterii umane“ care viețuiesc Într-un univers paralel, având cu toții un mare secret. Chiar așa, cu toții știau secretul. Cu toții porniseră să facă inovații pentru lumea plată. De fapt nu aveau de ales. Trebuiau să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]