5,679 matches
-
palme; urechi păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă și cocoșată. Se sprijinea în bîtă, îmbrăcat în veșminte ciudate, făcute nu din lînă sau in, ci din piei de taur sau de bou, jupuite de curînd și atîrnate de gît***. Ch. de Troyes, Yvain, cavalerul cu leul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
regiunile sinusală și nodală, de unde pleacă fibre postganglionare ce se distribuie miocardului. Vagul drept are o acțiune cronotrop negativă mai pronunțată, deoarece fibrele sale cardiace se termină la nivelul nodulului sinoatrial. Eferența simpatică are originea în cornele laterale ale măduvei spinării, segmentele T1-T4. Axonii acestor neuroni ajung în ganglionii lanțului simpatic, de unde pleacă fibre ce ajung la cord prin nervii cardiaci. Componenta simpatică exercită un efect pozitiv asupra tuturor proprietăților miocardului, mărind frecvența contracțiilor cardiace și debitul sistolic. Centrii simpatici de la
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cunoaște de la o civilizație la alta, aceste omoruri ce nu au caracterul instituționalizat al războaielor de aceea trebuie precizate limitele acestei "instituții"și aceste sisteme de guvernare în care teroarea rămîne singurul mijloc de a exista, de a domni peste spinările zdrobite de atîta aplecare și deasupra conștiințelor adormite sau moarte. Dacă lexicografii secolului trecut făceau dintr-o perioadă precisă a istoriei o situație exemplară a Terorii, este puțin probabil ca astăzi ei să fie urmați de către specialiștii unei sociologii politice
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
grup care nu ne este cunoscut potrivit imaginarului de întemeiere de la curtea legendarului Negru Vodă: În curte la Mihnea Vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni, Cu barbele pîn’ la brîu, Cu căciuli la subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne închipuim trei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne închipuim trei moșnegi „bătrîni”, fiecare cu cîte o bucată de lemn în spate, în chip de vîslă, făcîndu-și drum înaintea scaunului de judecată. Într-o asemenea situație fără noimă, este sancționat slujbașul, pentru delăsare în chestiuni de protocol
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și respectat cum se cuvine. Problema capătă înțeles dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mama s-a dus afară, l-a chemat pe „negustor” și după ce a văzut semințele, alarmată, l-a chemat repede pe Mitică, fratele meu cel mai mare. Arsese atunci uzina electrică și nu mergeau tramvaiele. Mitică m-a luat în spinare și împreună cu mama, am plecat la spitalul de boli contagioase din oraș. M-au internat. Nu țin minte ce mi-au făcut doctorii, probabil clismă, în primul rând. Când m-am întors acasă, părul meu frumos, cu zulufi, nu-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Atunci știam că în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin munți. Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam pe cărările de munte oameni cu saci sau sarcini de lemne în spinare, care cu boi sau cu cai, mici toate, de parcă priveam un film de desene animate cu pitici. Totul mi se părea mirific, de basm, în acest peisaj montan. Într-un târziu am ajuns în Banat, și am fost instalați într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a lăsat la pământ. Cu el nu mai aveam treabă, acum mă pregăteam să-i fac față celuilalt, dar n-a mai fost nevoie căci apăruse Țuți care, din fugă, a lăsat rucsacul din spate și s-a aruncat în spinarea celui de-al doilea. A început să-l strângă de gât din toate puterile cu ambele mâini. Individul s-a muiat și abia mai răsufla. Dădea din mâini bezmetic și Țuți nu-l slăbea din strânsoare. - Țuți, nu-l omorî
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
anii aceia grei, căci dragilor, am făcut armată grea, pe atunci se mai făcea și “căprăreală”, un fel de mari torturi la care eram supuși, fiind practic la cheremul gradaților, care-și răzbunau propriile chinuri îndurate în școala regimentară pe spinarea bieților recruți - măsurarea dormitorului cu bățul de chibrit, spălarea veceurilor de zeci de ori, chiar dacă erau curate ca în farmacie, șmotru pe săli și în dormitoare până-și vedeau gradații musteața în luciul parchetului sau cimentului, instrucție până la epuizare cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
hai să fim serioși, a fi prim secretar la județ nu-i chiar de toată mâna. Vorba tatei: a tunat și i-a adunat! „Mătușa” Vera Era o zi nespus de călduroasă, șuroaiele de sudori mi se revărsau pe șira spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în care eram mă scotea din sărite cu trăncăneala lui, mai cu seamă la curbe cu scrâșnetele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari, pur și simplu, dispari, iar dacă cineva din ai tăi vrea să afle în ce fel și de ce, dispare și el. Mihai simți ceva rece în lungul șirei spinării, dar ca să pareze, zâmbi vesel și cu glas tare își contrazise interlocutorul: — Ei, n-o fi chiar așa! Pentru dumneata, că ești din neam mare, dar de cei ca mine cui îi pasă, oftă pe gânduri Hartofilax. La sfârșitul întrevederii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu a fost timp destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i stricase tatălui său seara. I se părea că-l dor și pe el umerii, încercând să-i tragă în jos, ridicându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța și Bălașa sărutaseră mâna voievodului. — Domnia ta nu mai poate să meargă? zâmbi vodă. Iată noi putem. Se apropie de fetiță, o luă în brațe și o sărută pe rând pe amândoi obrajii. O înălță deasupra capului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
praf. Boierii se ridicară. Mai adus de spate ca oricând, sprijinindu-se la fiecare pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la jumătatea spinării, Theodosie înaintă spre tron, privindu-l pe fiecare, zâmbind fiecăruia. — Hristos a înviat, măria ta, Hristos a înviat, cinstiți boieri! Adevărat a înviat, sfinția ta! Mitropolitul încredință cârja celui mai apropiat boier, își îndreptă spinarea și, ridicând amândouă mâinile, binecuvântă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văl negru lung până la jumătatea spinării, Theodosie înaintă spre tron, privindu-l pe fiecare, zâmbind fiecăruia. — Hristos a înviat, măria ta, Hristos a înviat, cinstiți boieri! Adevărat a înviat, sfinția ta! Mitropolitul încredință cârja celui mai apropiat boier, își îndreptă spinarea și, ridicând amândouă mâinile, binecuvântă adunarea și pe domn. — Ca astăzi Iisus a intrat în adunarea ucenicilor, ușile fiind încuiate de frica iudeilor, a stat în mijlocul lor și le-a zis „Pace vouă!” Evanghelia aceasta ați ascultat-o fiecare la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din lână, erau legate cruciș peste piept și apoi aduse peste mijloc și înnodate tot în partea stângă. Doar cizmele erau negre, dar aveau ciucuri roșii prinși mai peste tot, lăsând să se vadă zurgălăii și pintenii de argint. Pe spinare, de bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zări crede de cuviință că le putem plăti și fără de care Înalta Poartă otomană..., aci glasul i se stinse, ultimul cuvânt pierzându-se într-un oftat de durere. Duse mâna stângă spre spate ca și cum ar fi vrut să-și sprijine spinarea dureroasă. Se gândi intens ce ar fi făcut cu cele două sute patruzeci de pungi de aur și lacrimi cât boaba de mărgăritar îi brăzdară amândoi obrajii. Las sfetnicului meu, marelui logofăt Diicu din Rudeni, grija scrierii învoielii noastre. O, mult
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu-te plecat, înălțimea ta, spuse domnul căutând să-și îndrepte spinarea, șterge din înscris mucarerurile, mâncăturile, huzmeturile și bumbașirile pe care le dădeam înainte, să rămână datoria noastră față de voi plătită doar în aur. Rami Efendi Pașa nu putea să-și creadă urechilor. El îl chemase pe Constantin bei ca să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de culori închise, cu fesuri tot așa, stând în picioare cu o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de culori închise, cu fesuri tot așa, stând în picioare cu o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile ca să nu le scape nimic, îngrozitor de prezenți, contrastând din această cauză cu stăpânii lor. Chiar marele exaporit își pierdea prestanța de erudit atunci când era admis în divanul marelui vizir. Aici timpul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebându-l curtenitor pe marele stolnic despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]