12,786 matches
-
de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord de gurile Dunării (Basarabia) au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de nord, în cursul luptelor ce au dus la lichidarea autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tigheci. Apoi, erau cetăți la hotar: Hotin, Țețina, Tighina, și cele bizantino-genoveze: Licostomo și Moncastro. Mai erau colonii de populație străină: ceangăii cu așezările lor de la minele de argint de la Baia și coloniile de sare de la Tg. Ocna, centre de stăpânire ungurească la est de Carpați. Treptat, pe măsură ce teritoriul Moldovei era eliberat de sub dominația tătară, regatul ungar a urmărit să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezările lor de la minele de argint de la Baia și coloniile de sare de la Tg. Ocna, centre de stăpânire ungurească la est de Carpați. Treptat, pe măsură ce teritoriul Moldovei era eliberat de sub dominația tătară, regatul ungar a urmărit să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
diplomei din 1365, ca și din Cronica lui Ioan de Târnave rezultă fără echivoc că inițierea expediției militare din 1359 aparținea regelui angevin, iar voievodul Dragoș din Maramureș era doar un instrument al politicii acestuia. Misail Călugărul referindu-se la stăpânirea lui Dragoș scria că aceasta fusese "ca o căpitănie" formularea indică faptul că voievodul conducea ca împuternicit (exponent) al regelui, suzeranul său. Intuiția acestui interpolator al cronicii lui Ureche era corectă, nu se înșelase în privința lui. În același timp, susținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ani și a murit în scaun, în noua sa țară, fiind îngropat într-o biserică de lemn din Volovăț, lângă Rădăuți. Același istoric susține că Dragoș, primul descălecător, era din aceeași familie cu Bogdan, al doilea descălecător, care ia în stăpânire Moldova, la moartea lui Sas, nu ca un "cotropitor de țară străină", ci ca unul ce venea din patria comună a celor doi. Bogdan, spune el, a cerut o moștenire "ce i se cuvenea" el era, probabil, un fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeierii, conchidea că opera lui Bogdan avea să aibă cu totul altă trăinicie: el a întemeiat Moldova și a făcut dintr-o parte dintre români, moldoveni, dar și aceștia, ca și muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată", cea a lui Bogdan era o "stăpânire liberă" românească. Întemeierea Moldovei, concluziona și Panaitescu, n-a însemnat "nici emigrare, nici cucerire a noilor veniți, ci alegerea lui (Bogdan) ca apărător și domn al țării est-carpatice". În privința momentului pătrunderii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aibă cu totul altă trăinicie: el a întemeiat Moldova și a făcut dintr-o parte dintre români, moldoveni, dar și aceștia, ca și muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată", cea a lui Bogdan era o "stăpânire liberă" românească. Întemeierea Moldovei, concluziona și Panaitescu, n-a însemnat "nici emigrare, nici cucerire a noilor veniți, ci alegerea lui (Bogdan) ca apărător și domn al țării est-carpatice". În privința momentului pătrunderii lui Bogdan în Moldova, istorici renumiți au susținut (afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nume rutean" (Iorga), care avea datoria imperioasă de a continua "cruciata", izgonind pe tătari, oprindu-le în robie țiganii și înaintând până la Hotin și Tighina. Altfel, notează Iorga, nu știm mai nimic despre această domnie de cucerire și luare în stăpânire pur militară. N-avem nici un document, nici o monedă. Lațcu urmase tatălui său, mama nu i se cunoaște, n-avem nici un act de la eleste o domnie interesantă prin încercările bisericii catolice de a prelua controlul asupra Moldovei. În fața propagandei catolice, Lațcu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga). Pe de altă parte, sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale Prutului erau în stăpânirea domniei, dar sud-estul țării (Bugeacul) era în mâinile tătarilor (Hoardei de Aur). Cu toată rapida întindere a țării, aspectul ținutului de origine (valea Moldovei) a rămas (s-a păstrat) numele celor dintâi boieri, maramureșeni și moldoveni, reprezintă, în varietatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au folosit-o în interesul țării. După înfăptuirea acestor obiective sau în paralel cu ele, mai rămânea Moldovei să-și întregească hotarele, prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, era în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368. La Cetatea Albă, ultima monedă mongolă datează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1369, nu este întâmplătoare. Putem deduce că anul 1369 este momentul încetării circulației monedelor mongole în teritoriile carpato-nistrene. Împrejurările în care mongolii au renunțat la teritoriile din nordul gurilor Dunării, la sud-estul Moldovei, nu ne sunt prea bine cunoscute. Retragerea stăpânirii mongole a Hoardei de Aur din aceste teritorii de mare importanță economică (comercială) și strategică nu s-a făcut de bună voie. Mongolii nu au dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
biserică, mormântul lui Iurii Koriatovici, trebuie privită cu scepticism. Dar eventualitatea ca mormântul principelui lituanian să se fi aflat la Vaslui nu poate fi exclusă localitatea aceasta s-a aflat, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, sub stăpânirea mongolă și a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul intern din Hoarda de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub dominația Hoardei de Aur, nu ne este cunoscut, este posibil să se fi implicat, dar nu știm dacă el controla atunci sud-estul Moldovei. Oricum ar fi fost, stăpânirea lui Koriatovici, cneaz lituanian, asupra teritoriilor românești a fost de scurtă durată, fără să știm când a început efectiv. Conorm actului din 17 martie 1375, a lui Alexandru Koriatovici, fratele său, Iurii nu mai era atunci în viață. Din surse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efectiv. Conorm actului din 17 martie 1375, a lui Alexandru Koriatovici, fratele său, Iurii nu mai era atunci în viață. Din surse (cronici) deducem că înlăturarea și moartea sa s-ar fi datorat unui complot, populația locală era nemulțumită de stăpânirea străină (lituaniană). În sensul acesta, expediția organizată de lituanieni în Moldova, în 1377, eșuată, în urma înfrângerii suferite înainte de Crăciun, urmărea să pedepsească pe cei (boieri, fruntași) vinovați de moartea (uciderea) lui Iurii Koriatovici și, în același timp, să restabilească suzeranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievod românesc", refugiat din cauza "trădării neașteptate a poporului său". Giurgiu acționase în Moldova cu sprijinul lui Vladislav. Dar, în absența unor dovezi, nu cunoaștem dacă voievodul Giurgiu își disputase tronul cu Petru Mușat sau fusese doar pretendent, ori chiar preluase stăpânirea în sud-estul Moldovei. Includerea teritoriilor din nordul gurilor Dunării între fruntariile voievodatului din nord-vestul țării era firească, inevitabilă, pentru noul stat. Rezolvarea problemelor politice cu Ungaria, în vremea lui Lațcu, îngăduia reușita în privința teritoriilor din sud-est. Însă măsurile concrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai 1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul țării, în Moldova sud-estică, teritoriu recent eliberat de sub stăpânirea Hoardei de Aur, ce constituia (încă) un organism statal distinct de cel din nord-vestul țării. Dacă avem în vedere împărțirea administrativă a Moldoovei, în Țara de Sus și Țara de Jos, existența unui alt voievodat (stat) în sud este verosimilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
izvorul genovez (Caffa, 1386) ar face referire la Constantin Koriatovici. Astfel, în 1385, într-un act, acesta este atestat drept cneaz al Podoliei. Dacă această identificare este reală, ajungem la concluzia că, în zona Cetății Albe, fie se exercita numai stăpânirea lui Const. Koriatovici, fie s-a instituit un condominium Moldova-Podolia. Această ultimă ipoteză este puțin plauzibilă, pentru faptul că, între altele, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, singurul reprezentant al Koriatovicilor care a stăpânit temporar o parte a teritoriilor românești a fost Iurii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toponimiei și onomasticii, București, 1933. Idem, Toponimie și istorie, Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
22-36. Mârțu F., În legătură cu problematica primei capitale a Țării Românești, în BOR, 1970, nr. 7-8, p. 787-795. Mihaly I., Diplome maramureșene din secolele XIV-XV, Sighet, 1900. Mihăilă Gh., Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, București, 1960. Minea I., Din trecutul stăpânirii românești asupra Ardealului. Pierderea Amlașului și Făgărașului, București, 1914. Idem, Despre stema Moldovei, în Cercetări Istorice, 1925, nr. 1, p. 401-402. Moga I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148. Idem, Contribuțiuni la istoria colonizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 543-566. Toropu O., Oltenia în secolele IV-X în lumina arheologiei și numismaticii, Craiova, 1976. Idem, Romanitatea târzie și străromânii în Dacia Traiană sud-carpatică (sec. IX-XII), Craiova, 1976. Tudor D., Stăpânirea romană în sudul Daciei de la Aurelian la Constantin, București, 1941 (extras din RIR, X, 1940). Idem, Constantin cel Mare și recucerirea Daciei traiane, în RIR, XI, 1941. Tufescu V., Răspândirea satelor de răzeși. Contribuțiuni la studiul populării Moldovei, în Arhivele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
americani încep să înțeleagă în sfârșit acest lucru. Într-un sondaj publicat în USA Today (26 iulie 1993), 91% dintre CEO1 intervievați „au fost de acord că provocarea cea mai mare a managementului calității presupune schimbarea comportamentului uman, și nu stăpânirea abilităților tehnice”. Crearea surselor de întărire pozitivă pentru comportamentele de îmbunătățire a calității și rezultate este cheia unei inițiative reușite în acest sens. Evident, s-a discutat mult despre aceasta, astfel că într-o ediție din 1992 a unui buletin
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
performanței și; Bits & Pieces Magazine Blue Cross/Blue Shield of Alabama Blue Cross of Georgia planurile de acordare a bonusurilor BP Amoco Business Week Camera ascunsă Carnegie, Andrew Celebrările ca întărire pozitivă Schimbare; haos și; creativitate și; consecințele imediate ale; stăpânirea schimbării; mituri privind; Avertismentele de pe pachetele de țigări Clinton, Bill Coles, G. Simțul comun; definiția; versus cunoașterea științifică; slăbiciunea ca instrument de management; Sistemele de compensație; matricea performanței; țintirea rezultatelor; probleme cu; Connellan, Tom Consecințe; analiza antecedent-comportament-consecință și; antecedente și
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
stilul managerial dominant ca; ranchiună și; prețul ridicat al; identificarea; creșterea performanței prin; curba J a performanței; pierderea controlului și; vorbire negativă și; versus întărire pozitivă; când este adecvată Newsweek Consecințe negative-imediate-sigure 1984 (Orwell) Nintendo Generația Nintendo; definiție și explicare; stăpânirea; întărire și; Întărire necondiționată Oldhan, G.R. 100 Best Companies to Work for in America, THe (Levering, Moskowitz) Condiționare operantă Ostaszewski, P. Peard, Bill Întărirea legată de colegi Penalizări; descurajarea comportamentului cu; definiția; Pennypacker, Hank People’s Express Percepția ca instrument
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]