KorAP: Find »[drukola/base=strânge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...1547 >

38,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ale polițaiului se înfig în mine, se retrag, se înfig, se retrag. Și, în urechea mea, vocea bătrână a polițaiului, vocea de criblură și de scrumieră zice: — Ia zi, prietene, ai timp de una mică? Și întreg corpul mi se strânge într-un spam. Și polițaiul zice: — Vai de mine și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vocea de criblură și de scrumieră zice: — Ia zi, prietene, ai timp de una mică? Și întreg corpul mi se strânge într-un spam. Și polițaiul zice: — Vai de mine și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva. Și polițaiul zice: — Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se întoarce brusc, apucându-mă de falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi-l pe spate, strângându-mă de gât cu mâna, polițaiul cel tânăr zice: — Ai grijă cum te porți cu dom’ sergent, țipă el. Ai băgat la cap? Și dom’ sergent își ridică privirea cu un zâmbet slab și zice: — Da. Ai auzit ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tânăr își ia mâna din gâtul meu. Se dă înapoi spre ușă, zicând: — Eu sunt aici, afară, dacă aveți nevoie de... orice. — Mulțumesc frumos, zice dom’ sergent. Ești un dulce, zice, luându-l pe polițaiul cel tânăr de mână și strângându-i-o. Și polițaiul cel tânăr își smucește mâna și iese din cameră. În omul ăsta Helen a intrat la fel ca televizorul care își sădește semințele în tine. La fel ca anizanta care contropește un peisaj. La fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fim un public cuminte. Să fim receptivi și să așteptăm următorul dezastru. Pe bancheta taxiului, îmi simt fundul tot unsuros și lăbărțat. Au mai rămas treizeci și trei de exemplare ale cărții de versuri. Trebuie să mergem la Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să fim siguri că așa ceva nu o să se mai întâmple niciodată. Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge și fiere. Îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, că te-am făcut! Tot trupul mi se strânge într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla de clor golită. — Doamne, Carl, ajută-mă, zice, strângându-și copilul și legănându-l. Doamne, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla de clor golită. — Doamne, Carl, ajută-mă, zice, strângându-și copilul și legănându-l. Doamne, spune-mi, te rog, cum am ajuns aici! Și mă duc la ea. O iau în brațe și-i zic că la început noul proprietar spune că nu s-a uitat niciodată la podeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

împreună!... El unde-i? A venit? Nu. Are zi de operații. Și de ce nu stai pînă mîine? Mă duc cu cursa rapidă. Vreau... Bine, te-nțeleg rîde profesorul. Tot așa vă iubiți? Ridicată deja în picioare, gata să plece, Aura strînge din umeri, înroșindu-se. Drum bun! îi urează profesorul, conducînd-o pînă la lift. Transmite-i, te rog, salutări doamnei Săteanu și, deși la cei în jur de cincizeci de ani ai mei știu că-i un risc să cunoști o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate vin cu tăticu' pînă acolo, dacă el își ia cîteva zile de concediu și dac-o să mai avem bani. Cum vreți, mama... Hai să urc și eu. Pa! Te sărut! Drum bun, Letiția! îi urează mama, îmbrățișînd-o. Fata o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată cu privirea spre ușă, în urma secretarei de partid. O fac, o fac spune Vlad calm, pornind spre ieșire. Iau un sudor din Zona Doi, de la inginerul Ștefănescu. *** În aleea centrală, aproape de pavilionul administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai repede discuția, să n-o mai țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi poate înlesni transfer la catedră, asistent, ori cercetător la institut... Ai de gînd să rămîi aici? Dracu' știe! strînge Mihai din umeri, fiindu-i jenă să recunoască, măcar și în gînd, că, la capitolul proiecte matrimoniale, se află în aceeași situație cu Vlad. Te-am văzut cu o puștoaică mișto; după cum e-nțolită, pare fetiță de bani-gata. Tat-su mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-o mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fiică, desigur; seamănă leit cu Aglaia, fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l pe după umeri. Ți-amintești cum te țineai după căruța mea și, pentru că nu te lăsam să te urci pe inimă, îmi strîngeai frîna la deal, cînd veneam încărcat cu snopi, ce diavol! Și tu, și Ion al lui Arbore. Știi că l-am văzut și pe el? E electronist tot la "Valea Brîndușelor", el mi-a spus de tine. Să vă fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
secretarul literar în telefon, făcîndu-i semn lui Mihai să intre. E la Iași, după afișe. Vine cu cursa rapidă de cinci. Sărut mîinile! Soția lui Lazăr... se explică el închizînd telefonul. Ai băgat un ochi în sală? Ce zici? Mihai strînge din umeri. Se leagă, începe să prindă contur. Băieții muncesc. Zău! rîde secretarul literar nu mai fi umflat că au căzut niște scene; este tăiat pînă și Shakespeare. Da, dar nu-i în viață, să-i pară rău. Ei, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vaporoasă, ca dintr-un film american, cu o față albă, curată, o gură conturată de un ruj sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zău!, s-ar crea un precedent; ce-o să zică viitorii autori jucați aici? Mamzel Săteanu a fost pe aici, i-am dat, ca de-obicei, invitația de rigoare cu locurile preferate de madam..., de doamna se corectează directorul adjunct. Mihai strînge din umeri, murmurînd ceva. Mulțumește pentru invitații și iese, nemulțumit profund că nu are mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți. Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm... Sîngera cam mult... Cornul vacii a pătruns adînc; am făcut ce-am putut. Nu te-ai grăbit? întreabă Paula, ca o dojană. Ochii lui Radu cad pieziș spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cameră de hotel și o călătorie cu-a-ntîia, în trenuri separate să nu se afle! Soția abia... murmură involuntar Radu. Abia născuse, trebuia cruțată, știu! De ce nu-mi dai un răgaz? întreabă furios Radu, apropiindu-se. Cît? îl înfruntă Paula. Zău... strînge Radu din umeri acum ar fi prea... Abia... Uite, o prinde el de brațe, obligînd-o să-l privească îți jur că imediat ce-și reia serviciul, imediat ce se reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin, greu mai răzbați pîn' la șosea. Tot așa ninge și pe-acolo? Vezi că țuică nu ți-am pus; cei de la C.A.P. n-au dat drumul la cazan; au zis că dă abia cînd se termină totul de strîns de pe cîmp, și cum sfecla e încă în pămînt... Lasă, cumpăr vodcă... răspunde Mihai, atent la becul roșu, să apuce să-și ia rămas bun, că i s-au terminat fisele. Alături, la ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]