4,463 matches
-
freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că investiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aveam cinci ani am încercat să prind de coadă un motan care se freca de gard. S-a întors cu spatele (i-am văzut testicolele umflate și coada dreaptă) și a pulverizat o oarecare cantitate de urină prin plasa gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a bătrânelor care te întâmpină cu șerbet și apă rece. Avea niște carafe în miniatură, punctate cu bobițe de vopsea roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și-l scutura, aruncând mici stropi pe perete; o fată de douăzeci și ceva de ani, ochi albaștri râzători, gluga de la trening intrându-i pe sub părul șaten care i se revărsa pe amândoi umerii și pe spate. Avea în mâini niște cercei mari, rotunzi, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Elena. Ioana o privea cum deschide gura și își expune dinții prin sticla paharului. - Am o verișoară care lucrează la Nederlanden. Trebuie să-ți spun că pe mine m-a pasionat de mică economia, iar dacă adaugi la asta un strop de creativitate - ești managerul perfect. - Ai dreptate. Îți place să conduci, nu? - Asta da, asta da. Și râseră iar. - Și mie. Știi, cred că puterea e greșit înțeleasă. Toți se tem de putere de parcă ar fi cine știe ce mare căpcăun. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de vapori dulce-acrișori. Am inspirat cu plăcerea parfumul. După care a răsturnat întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea, cu mișcări mai lente. — Mmm. Am înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roire a vieții din jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie - deliciul ciorii Luna și-a pierdut în mărăcini parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el fără griji Ultima frunză veștedă-n balans pe ram a fi...a nu fi?
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și mirosurile de cafea și foietaje. Un bărbat și o femeie care stăteau la tejghea aruncară o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lucru pe care Brunetti Îl găsi, dată fiind dispoziția sa actuală, vag supărător. Se opriră la un bar vizavi de gară, și fiecare bău o cafea și mâncă o brioșă, maiorul făcându-i semn barmanului din bărbie că voia un strop de grappa În cafeaua sa. — Nu e departe de aici, zise Ambrogiani. Câțiva kilometri. Locuiesc Într-o casă semi-decomandată. Pe cealaltă parte stă proprietarul și familia lui. Văzând privirea Întrebătoare a lui Brunetti, explică: — Am trimis pe cineva să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am`mprumutat de la un văr Teren aveam, de când am fost mireasă). Și dragoste mi-a trebui, un pic Să-mpodobesc odaia dinspre mare Cu strigăt de copil și de bunic, Să nu mai simt tăcerea când mă doare. Și-n strop de apă vie-ntr-un ghioc Să mă despartă-ncet de cele scrise Și să-mi arate steaua mea de foc, Ce m-a costat atâția ani și vise !
Dorințe. In: Anotimpuri by Popa Emilian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/264_a_568]
-
strâng în șiroaie pe acoperișuri, la margini de răzoare, dar după puțin timp dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar în nori. Vaporii se-nalță ca niște balonașe spre cer și acolo se strâng într-un covor de nori? Da, covorul de nori este purtat de vânt până când o suflare rece îl
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-mi și mie o coajă de pâine și un strop de apă. Cu dragă inimă, mătușă! Poftim! Sper să-ți ajungă căci nu mai am nimic altceva. Mulțumesc, zise bătrâna. Cum te-aș putea ajuta și eu? Până acum n-a putut nimeni să mă ajute, dar află că eu
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care nu reușesc să pătrundă, se izbesc de sticlă și, amețiți, se preling până ajung pe pământ. Pitpalac! înștiințează mica pasăre din ceas că e oră fixă. Pitpalac-pitpalac! Este șapte..., șoptește meditativ
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
să tragi apa de fiecare dată când te duci la WC. — Ba da! Mâinile lui Alice zburaseră către gură oripilate. —Jake, nu se poate să vorbești serios. Dar Jake vorbea serios. După asta, supa de morcovi și-a pierdut și stropul de savoare pe care-l avusese înainte. Deși Alice continuase, plină de curaj, să tragă apa de fiecare când Jake nu era acasă, teama de ce ar fi putut să găsească sub capac atunci când soțul ei era acolo a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de muci, iar la modelul cravatei se adăugaseră câțiva stropi întăriți din terciul de ovăz al lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele cât de bine a putut, și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de centrul întunecat al senzației lui chinuitoare și intense: posibilitatea ca fiul lui să moară. Hugo vedea totul foarte clar: sicriul mic și alb, pătuțul gol, scaunul cel înalt abandonat, dar încă plin, la fel ca și restul bucătăriei, de stropi de piure din piureul de banană la ora ceaiului. Hainele lui Theo încă murdare și aruncate în coșul de rufe; chiar și ultimul scutec murdar în găleata de gunoi. Hugo a închis ochii, și-a strâns și mai tare fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]