5,716 matches
-
mai mult de vorbă, pluralul adresării s-a transformat pe nesimțite în singular. Cei doi au început să-și spună pe numele de botez și să se tutuiască. La fel de firesc a răsărit și sentimentul prieteniei. De aici și până la fiorii sublimi ai dragostei nu a mai fost decât un pas. Iar pasul acela s-a făcut, ușor-ușor, ca o părere, ca într-un vis. Cei doi au devenit logodnici și urmau să întemeieze o familie. Numai că... ...Visele mor odată cu oamenii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
are o bază biblică (Marcu și Iacov) și constă în rugăciuni de iertare și vindecare și ungerea cu untdelemn sfințit în numele Domnului. În ceea ce privește participarea noastră la slujba de Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare, ei bine, acesta este momentul sublim al vieții noastre. Acolo ne „curățăm”, ne „spălăm”, ne angelizăm. Deoarece atunci Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Îngerii și Sfinții vin alături de noi. Ei sunt acolo, cu noi la Sfânta Liturghie. Atunci cerurile coboară sub cupola bisericii. Arsenie Boca spunea că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cea de Taină. Și că participarea la Sfânta Liturghie înseamnă, de fapt, viețuirea în anturajul lui Hristos. Cine nu descoperă pecetea Creatorului său pe ființa sa trăiește ca un rătăcit prin Univers. Nu are o direcție (clară), o viziune. Legile sublime și implacabile ale armoniei divine îi vor aduce aminte mai devreme sau mai târziu. Credința este o mare, 54 imensă putere, o virtute creștină. Puterea dată nouă de către Noul Testament este credința în Sfânta Treime. Această credință trebuie mărturisită neîncetat, atât
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu ideea morții, dacă i se pare sublimă răceala valului? De altfel, întreaga lecție de pe Ostrov abundă în întrebări puse sau nepuse, sugerate de atmosfera gravă ce se degajă din imersiunea cuvântului în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu ideea morții, dacă i se pare sublimă răceala valului? De altfel, întreaga lecție de pe Ostrov abundă în întrebări puse sau nepuse, sugerate de atmosfera gravă ce se degajă din imersiunea cuvântului în structura misterioasă a aparențelor. Da, un mister metafizic se degajă din textul poemelor, elemente cosmice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea mea: ― Vreau să-ți intru în sânge, pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin șira spinării. Cert, Mihaela avea o sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea. Dacă voia să mă înlănțuiască
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
măcar? ― N-aș zice că nu mi-a plăcut nimeni, dar asta e atât de puțin! M-au cerut câțiva, nu pentru mine ci tot pentru avere. ― Nu se poate... Dă-mi voie să nu cred. ― Ba da, ba da... sublime ea cu o tărie mai mult decât trebuia. Un țârâit strident ne întrerupse: suna telefonul. Cecilia, solemnă, cu fruntea sus, parcurse cu pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dărui Dumnezeu -, câte-o feliuță de Evropă, am început cu Florența. Săptămână beton de turism cultu ral, cu șapte, opt ore de cutreier muzeistic pe zi. De data asta ne-am lăsat îmbătați de seria Rembrandt și de cei trei sublimi Vermeer de la Rijksmuseum, frumuseți pe care ni le doream sub ochi încă de la 20 de ani, pe când Ioan Alexandru venea bucșit de albume somptuoase la cursurile „Eminescu“, învățându ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul aceluiași hărțuit, hărtănit, otrăvit, dar sublim teritoriu! Corina a dus la New York toate valorile „noului val“. În ultimii ani, aproape că n-a trecut lună fără să citesc știri entuziasmante despre ecourile (newyorkeze sau europene) ale lui Cristi Puiu, Cristi Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Mihăileanu, Radu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în tăcere, poate spune infinit mai mult decât un discurs oricât de sublim. Înțeleg, desigur, rostul condoleanțelor, ponderea elementelor convenționale, importanța cuvântului în context ceremonial și mi-am dorit nu o dată să-mi pot articula, verbal sau în scris, mărturia sufletească, dincolo de compasiunea strict gestuală. Numai că nici la moartea scriitorilor cu care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vede o cruce. Alături, se află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică", în care totul aparține, parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne preocupau pe noi: "Ratarea Genezei de către Dumnezeu? Poate, a Paradisului ar fi mai exact. Cred că Șarpele se afla acolo, în inima Paradisului, nu ca o eroare a lui Dumnezeu, ci ca o inevitabilitate: cum să perceapă un om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi se pare că Paradisul ar putea fi băgat în seamă. Ratarea Paradisului, cred eu, a fost fapta omului". Mă bucur că Doru reușește, încă, să-și pună problema Paradisului într-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot în speranță că va lua succesiunea actorașului, care nu i se părea umilitoare. Bărbații n-au ambiție! Aber ich auch, cum zicea von M. . . . Ce, nu știi? Și Nory se rătăci în anecdota generalului von M., Aber ich auch!... - Sublim, ma chere! . . . Socoteala bărbaților care închid ochii; a celorlalți cari ciup de pe unde găsesc! Cine a vorbit de demnitatea^ bărbaților? Cine i-a ponegrit? Care demnitate? Drăguții de ei! Ce s-ar face fără de greșelile femeilor? Ar rămâne 179 păcăliți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venit la dumneavoastră ca să vă asigurăm de fraternitatea noastră”. “Vom lupta alături de dumneavoastră”, dovedind că ne cunoșteau detaliat nevoile, durerea națională, degringolada din armata rusă (Iunie 1917),etc., etc. Părintele lui Savel i-a fixat în minte fostului copilandru, momentul sublim al trecerii în revistă a trupelor pe colina Copoului ieșean, când generalul Berthelot a decorat ofițeri și unități militare și când, într- un entuziasm și unitate istorice, Castaldi a dirijat corul care interpreta creația sa: Imnul La arme !: “Cei de-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
armonie familială, națională, mondială, fapt coezionar prin care omenirea dihonită se poate salva. Se observă că omul educat este unul al încrederii în semeni și a acestora în el, ceea ce înseamnă unitate, solidaritate, expresia practică a armoniei. Există ceva mai sublim? Creatorii de suspiciuni sunt factori dezagreganți, un fel de hoți care strigă: „prindeți hoții!” Circulând printre nimicniciile lumești, cei care au trecut reeducările prin torturii comuniste, scăpați din acestea, au cunoscut din plin aceste suspiciuni, care-n unele cazuri, le-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
importanță doar în treacăt. Ca să rezum, că poate înflorește persicul a doua oară, pot spune că domnul profesor Mânăstireanu nu încetează să mă uimească. Încă o dată, în felul său unic, m-a „dojenit”, demonstrându-mi că domnia sa știe să trăiască sublim, picătură cu picătură, precum esența de trandafiri bulgărești. Domnule profesor, galant cum vă știu, veți găsi o scuză pentru efectul lecturii asupra mea. Pentru că, citindu-vă cartea, am înțeles că tot elevă am rămas. Iar la final, meditând la cele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ridice într-o rână o fermecătoare zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele rime cu idei unduitoare, iar dactilele moderne cu a lor nemărginire cântă în duete blânde liminare portamente potențate în tărie sintagme și interjecții într-o topică sinistră și obții din nemurire mercantilice versete.
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
pe ochi pentru a-și ascunde zîmbetul pe care i-l produsese constatarea că Fernando Îi oferea un Întreg program distractiv, Într-adevăr fiecare din prietenii lui Juan Lucas era un darling În felul lui și ăsta, ăsta avea ceva sublim și ridicol În același timp. — Ascultă, Fernando, am impresia că ai În familie cîțiva viceregi care au fost și strămoșii lui Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim. A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a între cut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de viață”? Răspunsul nu este ușor de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu “lotul” lor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult. R: Consider că ați răspuns parțial. Am mai vrea, însă, să aflăm când vă e mai la îndemână să scrieți, dimineața, seara sau noaptea? P: Scriu când pot. Căci ora la care mă refeream mai sus, clipele acelea de sublimă iluminare, de maximă inspirație, vin când au ele chef. Se-ntâmplă asta dimineața devreme, ori înaintea mesei, ori la oră târzie, noaptea, ori... R: Și ce faceți dacă, atunci când inspirația bate la poarta sufletului și, în loc să-i deschideți, dumneavoastră sunteți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
asta-i situația! - replicile acestea nu fac decât să desemneze o stare reală, un adevăr. În fond, poate că nu e numai vis. Căci, o bună parte din mirajul irealului nu poate fi transpus în cuvinte, el este inexprimabil, este sublim și atât, nu-l poți demonta, așa cum ai face cu o carcasă oarecare... În cazul de față, însă, totul este cât se poate de clar, nimic nu se poate sustrage narării, totul poate fi turnat în cuvinte... Oare, să nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]