KorAP: Find »[drukola/base=sufla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...238 >

5,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu mă mai pot abține, Etile, nu ai putea face, totuși un efort să te lași, uite ce preț plătești, am putea să te ajutăm, ce spui? Lasă-mă, Naama, suflă ea fumul în direcția mea, nu am eu în cap așa ceva, nu mă interesează nimic, numai drogurile, numai pentru ele trăiesc, ele sunt copiii mei, numai ele mă fac fericită, iar dintr-odată din ea izbucnește un hohot de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
da copilul spre adopție, ele tot se vor târî în urma ei, ce vei face peste un an de ziua lui, vei lua o prăjitură și o vei mânca singură, un tort în formă de ursuleț, de iepuraș, de trenuleț, vei sufla singură în lumânări, crescând împreună cu el, în două case separate, în două orașe separate. Toată dimineața a lovit din piciorușe, murmură ea, își pune o mână pe burtă, încearcă să îmi spună ceva, dar nu știu ce anume, numai de aș ști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

fost de-a dreptul feeric: sute de licurici au țâșnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scântei. Am închis ochii și m-am lăsat furat de valul amintirilor, de acea noapte întunecată. Auzeam vântul mai clar ca oricând. Acesta suflase pe lângă mine, lăsând parcă dâre strălucitoare în urma lui. Am deschis ochii și am constatat că noaptea începea să-și intre pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
încântător. Panta s-a terminat după vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe frunte, trăgându-ne suflarea și bând niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat în ea ca într-un fluier. Am început să coborâm o potecă înconjurată, pe ambele părți, de iarbă înaltă. Am mers așa vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mai stat o vreme fără să spună un cuvânt, apoi și-a scos un Marlboro din buzunarul jachetei, a băgat țigara în gură și mi-a întins chibriturile. I-am aprins țigara. Midori și-a țuguiat buzele și mi-a suflat tot fumul în față. — Îți place coafura mea? — E grozavă! — Cât de grozavă? — Capabilă să răstoarne copacii din toate pădurile lumii, am zis eu. — Chiar așa crezi? — Da, chiar așa. A rămas o vreme cu privirile ațintite pe mine, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

de proști și de teatrali? Trebuie să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În spate cum sparg ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele. Ce oameni! Ce fel de a percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nimerit. — De la distanța asta... — Da, nu-i prea cinstit. Da’ pînĂ la urmă e mitraliera lor. — Trebuie să ne așezam iar, repede. Nu cred că mașina e prea avariată. — Vedem după aia. — Auzi? Întrebă Red. Am ascultat, după care am suflat de două ori În fluier și s-au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea pe ultimul friț de un picior, lovindu-ul cu capul de pietre și capcana era din nou gata. Dar n-a apărut nimic și Începusem deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mișca. O să-i culeagă după ce se lasă Întunericul. — Și tancurile ce fac acum? Dacă au noroc, se Întorc la unitate. Dar unul dintre ele era deja ghinionist. O trîmbă de fum negru se Înălță din pîlcul de pini și fu suflată de vînt Într-o parte. Curînd se transformă Într-un nor dens de fum negru prin care se vedeau flăcĂrile roșii. Apoi urmă o explozie și o trîmbă de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru se Înălța tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
adesea că scrisese. — SĂ-mi arăți cînd ai chef și dacă te Încurci pe undeva, Întreabă-mă, Îi spuse tatăl său. Și scrie despre ceva ce știi. — Așa fac. — N-aș vrea să stau pe capul tău, știi, să-ți suflu-n ceafă, Îi spuse taică-său. Dar dacă vrei, pot să-ți fac un set de exerciții legate de lucruri pe care le știm amîndoi. Ar fi bune ca antrenament. Cred că mă descurc bine. Atunci nu-mi arăta decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de cocoși și după aia scrie fiecare ce-a văzut. Scrii ce ți-a rămas În cap, ce te-a marcat din ce-ai văzut. Tot felu’ de lucruri, ca atunci cînd stăpÎnul Își ia cocoșul, Îi deschide ciocul și suflă-n el, atunci cînd Îl lasă arbitrul, știi, Înainte să-i dea drumu’ Înapoi În ring. Chestiile mici. Ca să vedem ce-a văzut fiecare. BĂiatul dădu din cap și se uită În farfurie. — Sau am putea să mergem la cafenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era plină de nisip. Domnul Wheeler Își amintea că furtunile țineau cît zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

ultime câteva luni. Îmi reamintesc că mai trebuie să cumpăr una. Este cel mai bun remediu pentru pleoape roșii și inflamate pe care l-am găsit. Pudră discretă de lămâie și o cremă în aceeași nuanță pentru pungile de sub ochi. Suflu s-o încălzesc, iau puțin pe deget și o întind delicatpe zona cu pricina. Nu voi înțelege niciodată comportamentul femeilor, comentează Davey. Acum plâng în hohote și, în următorul moment, sunt complet absorbite de refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-mi țină de cald, alături de iubitul meu. —UN AN NOU FERICIT! a urlat patronul în același timp cu prezentatorul TV. —UN AN NOU FERICIT! am strigat în cor. Barul a devenit o mare de trupuri care se îmbrățișau, țipau și suflau în trompete, aruncând cu artificii în paralel cu cei de la TV. Panglici de hârtie colorată cădeau peste noi, în păr, pe umeri, acoperindu-ne cu mov, roz și albastru. Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
nevoia să bei sau dacă vrei să vorbești despre ce ai de făcut. Îl aprob tacit. E rațional ce spune. Dar îmi dau seama că cei doi sunt prieteni de mai bine de un an și Davey nu mi-a suflat o vorbă despre asta. Ar trebui să plec, spune Jake după ce-și termină sucul. Sunt sigur că aveți multe de discutat. Îmi pare bine că ai venit la întâlnire. Știu că însemni mult pentru Davey și îi vei fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ne interzic să discutăm despre problemele grupului cu cei din afară. N-ar afla nimeni. Oricum, eu nu cunosc un om mai discret. M-aș putea plânge de Finn și Daisy până m-aș sătura, iar el tot n-ar sufla o vorbă. Dar n-ar fi corect din partea mea. Trebuie s-o facem cum scrie la carte dacă vrem să obținem vreun rezultat. Deși băieții m-au șantajat sentimental în chestiunea Ex-ilor Anonimi, îmi doresc ca toată treaba să funcționeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face că n-o aude. —Finn, cu tine vorbesc! El întoarce capul și o privește cu agresivitate, strângând mingea la piept ca să nu i-o sufle careva. Haide, Van, lasă istericalele!... Și asta a cui e? se preface ea interesată. E murată toată! —Lasă-le acolo, Vanessa! urlă alt jucător. Ne trebuie rahaturile alea de porți! — Există porți în magazie, strigă ea, porți cu plase. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când, așa cum se știe, vestitul simun suflă În deșert, să nu lase să i se facă și lui, acolo, un mic serviciu de către comilitonul preferat. Cum poți să fii și călugăr, și spadasin, să spinteci oameni și să rostești Ave Maria, să nu poți nici să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și pe dincolo, legea și sângele!” am dramatizat eu. „Fără Îndoială, omul nostru Își iese din pepeni, se... Cum dracu’ se face un templier când Își iese din pepeni?” „Se face stacojiu la față”, suflă Belbo. „Exact, cum zici tu, se face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi și cu templul vostru!” am propus eu. „Ba mai mult, dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine puteau fi influențați Templierii? Depozițiile relatează că mulți au văzut aceste capete, alteori În loc de un cap e un idol Întreg din lemn, cu părul creț, suflat cu aur și care are Întotdeauna barbă. Se pare că anchetatorii găsesc aceste capete și le arată celor anchetați, dar până la urmă din capete nu mai rămâne nici o urmă, toți le-au văzut, dar nu le-a văzut nimeni. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Unele note despre achiziționarea de cărți de la anticari parizieni. Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris, ia legătura cu un anticar, un cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
proces de inspirație și expirație divină, ca o răsuflare neliniștită sau ca acțiunea unor foale. „Marele Astm al Domnului”, comenta Belbo. „Încearcă tu să creezi din nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are nevoie să se contracte În el Însuși, pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
și expirație divină, ca o răsuflare neliniștită sau ca acțiunea unor foale. „Marele Astm al Domnului”, comenta Belbo. „Încearcă tu să creezi din nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are nevoie să se contracte În el Însuși, pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are nevoie să se contracte În el Însuși, pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
telefonat. Erai În casă, cu Celălalt. Am petrecut o noapte albă. Totul era clar; eu nu puteam suporta ca tu să stai cu el. Sandra nu avea nici o legătură. Au urmat șase luni dramatice, În care eram pe urmele tale, suflându-ți În ceafă, spionând menajul tău, spunându-ți că te voiam În Întregime pentru mine, și convingându-te să-l urăști pe Celălalt. Ai Început să te cerți cu Celălalt, Celălalt a Început să devină exigent, gelos, nu ieșea seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
să strângi Într-o sticluță un pic de sămânță bărbătească, n-o să-ți fie greu, sper, nu roși, prostule, iar pe urmă o amesteci cu hippomenă, care pare să fie un lichid ce este... discernut... secernut... cum se zice?...” „Secretat”, suflă Diotallevi. „Se poate? În fine, acela pe care-l secretă iepele gravide, Înțeleg că asta-i mai greu, dacă aș fi o iapă gravidă, n-aș vrea să vină cineva să-mi recolteze hippomena, mai ales niște necunoscuți, dar cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]