3,826 matches
-
luă în brațe, îl sărută și, câștigată pentru totdeauna, îi dete voie să alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă în curtea păsărilor, de unde reveni cu toate găinile după el, fără supărarea stăpânei. Maicele cele tinere îl luau pe umăr, fugeau cu el prin coridor, în fine, ceea ce nu se văzuse de când lumea și ceea ce nu s-ar fi admis niciodată mai înainte. Starița îi croi o cămașă țără nească pe care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
minister care se fălea cu penele păunului și care, ziceam noi, nu sunt tatăl copilului, ci numai martorul de la primărie. Bineînțeles, la Te Deum-ul de la Iași, foștii miniștri erau în frunte și suveranii le-au făcut toate politețele, spre marea supărare a urmașilor. Aceste amănunte nu întunecau primul fapt fericit ce se întâmplase de un an și jumătate încoace; eram fericiți și ne bucuram fără rezervă de toate manifestările patriotice făcute de moldovenii de peste Prut. Pe cât de mare bucuria, pe atât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit de ziar), am fi fost arestați. Plecând, agentul care vor bea românește s-a scuzat de supărarea pricinuită, ne-a spus că poliția română îi trimisese, deși cu greu au obținut autorizarea de la Mackensen; [denunțul era făcut în contra Piei. Ca să ne arate cât de binevoitor era, a povățuit să ascundem pistoalele vechi din cui în birou. Bărbatul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară. Supărați de această perseverare diabolică, începem admirabilul coborâș al Văii Timișului și bucuria de a-l ști al nostru șterge impresia penibilă. Cu cât înaintam, cu atât ni se părea mai frumos; fiecare cotiș, fiecare grup de brazi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
medicul român. Înainte de nașterea domniței, regina Elisabeta se reîntoarse acasă. Starea ei nervoasă se îmbunătățise, atmosfera se limpezise. Nu știu de se luminase și cunoștința ei despre d-ra Văcărescu, dar niciodată nu vorbea de dânsa, fie dintr-un rest de supărare pe cei ce o îndepărtaseră, fie dintr-o mortificare de a se fi înșelat. Regele făcu apel la d-na Maurojeny, pe care o cunoștea îndestul ca să poată avea toată încrederea în inteligența și devotamentul ei. Se duse, dar, s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Sinaia. După examinarea principesei, Costache spuse regelui că se va stabili în august la Sinaia. Regele, după asigurările mamei, insistă să fie acolo în iulie, când, desigur, va naște. Discuția fu deșartă, doctorul trebui să se execute și cu mare supărare fu instalat în Kavalierhaus, locuință întunecoasă, umedă și inconfortabilă, mai ales că cele mai bune odăi erau deja ocupate de colonelul von Son (?), fostul șef ierarhic al regelui Carol în armata germană. Luna lui iulie trecu cu greu. Regele și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Să nu te crezi pasăre când zbori cu avionul. * Mersul cu vaporul nu este echivalent cu înotul. * Prin porturi, marinarii beau fiindcă sunt însetați de uscat. * Amețiți de zborul prin aer, aviatorii se îmbată pe pământ. * Bucuria are durata clipei; supărarea - a veșniciei. * Oferă ca și cum tu ai fi cel ce primește. * Bucuria prea multă nu strică; doar poate deruta. * Săracul e mai generos; bogatul mai cărpănos. * Nu ești niciodată singur, Dumnezeu e întotdeauna cu tine. * În biserică ești singur în fața Domnului
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
acum ați priceput, Ce treaba avem de făcut!? Țăranii: -Înțelegem noi, cucoane, Că așa o fi cum spui, Dar ce vreți să facem noi? Noi stim plugul cârmui, Dumneavoastră ... a vorbi. Uite colo în grădină... Și de nu-i cu supărare, Să aduci acum la mine Bolovanu-acela mare. Ion Roată: Să îmi fie cu iertare, Bolovanul e prea mare. Și acolo-i greutate, A-l aduce, nu se poate! Boierul: -Dar încearcă, să vedem... Ion Roată: -Încercăm, dar nu putem. Boierul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
lumii înconjurătoare în vederea exprimării artistice a elevului; Utilizarea unor materiale și instrumente de lucru;Formarea și dezvoltarea capacității de apreciere a activității artistice. Interpretarea anumitor modele intonative: negare, mirare, întrebare Comentarea anumitor scene din povești Stimularea unor trăiri afective ( bucurie, supărare, uimire, curiozitate). Identificarea materialeleor și instrumentelor folosite la recuzita Elaborarea aprecierilor și argumentarea lor. MODALITĂȚI DE EVALUARE: dramatizarea unor texte literare, convorbiri, jocuri de rol; RESURSE MATERIALE: măști, costume ale diferitelor personaje, culegeri de texte literare, plânse diapozitive, diafilme, colecții
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
era pe atunci , căci și părinții , și frații , și surorile îmi erau sănătoși , și casa ni era îndestulata , și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi , si toate îmi mergeau după plac , fără leac de supărare , de parcă era toată lumea a mea !’’ Pornind de la acest citat ,cel mai reprezentativ din ,, Amintiri ’’, acesta ne prezintă pe scurt micul univers al său cu toți cei care făceau parte din el când toate erau frumoase și toți erau sănătoși , când
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
frumoasă în anii cei dintâi ai vieții . Creangă își povestește propria copilărie prin personajul Nica . În ,,Amintirile,, lui, nu este nimic individual , cu caracter de confesiune ori de jurnal , ci este simbolizat destinul oricărui copil de a face bucuria și supărarea părinților și de a o lua și el cu încetul pe acelaș drum pe care l-au luat sil vor lua toți . Așadar autorul prezintă copilăria copilului universal . Nica, fiu al lui Ștefan a Petrei Ciubotariul și al Smarandei Creangă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
înainte de a încerca să zboare. Am depășit acel moment dificil ... din moment ce nu înțelegeau cuvântul „Naiv” alături de creația artistică și artă. Timpul și viitorul le va schimba atitudinea. Noi am continuat să fim „prieteni” eu fiind o persoană care nu ține supărare am trecut ușor peste această problemă, dar nu am uitat. Am continuat să pictăm și chiar să mai jucăm câte o partidă de cărți în trei sau patru, când aveam parteneri. Deoarece mulți colegi au început să prezinte expoziții personale
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am potolit setea, am ieșit pe culoar, unde era puțin mai răcoare datorită geamurilor ce erau deschise
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
oficial spre acest ospiciu, după cum rezultă din alt document, din care aflăm că pe un referat al unei comisii medicale constituită din doctorii Hristodor, Cadina și Stefano, însărcinați ca să cerceteze starea minții lui Alecu Popovici, arestuit la Poliție, provocând numai supărări și jigniri a celor ce se află cu el "arestați", opinând pentru a i se repartiza o bolniță, s-a pus rezoluția Comitetului Sănătății să fie trimis la Golia, "loc hărăzit din vechime pentru asemenea bolnavi". La 1853, L. Steege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus. În fond povestea are și o latură comică, de ridicol: cum, dumneavoastră, antisemit? — Poate că ai dreptate, a admis el, dar numai de formă. Erau totuși de înțeles supărarea, amărăciunea lui Benador în împrejurarea de care a fost vorba mai sus. Alături de I. Peltz și de Ion Călugăru, Ury Benador este unul dintre evocatorii plini de har ai lumii evreiești din România antebelică, în reprezentări cu amplitudine de frescă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iar noi o reținuserăm pentru că exemplifica foarte bine, ne am zis, extravaganța lui Dalí. O ciudățenie a marelui pictor, ca atâtea altele, astfel ni se păruse și nimic mai mult. Alții n-au socotit însă așa și s-au iscat supărări la C.C., unde eram citiți cu lupa ideologică. Fusese alertat președintele Uniunii, care acum ne chema la ordine. Stancu ne-a întâmpinat încruntat, ne-a invitat să ne așezăm și, fără nici o introducere, ne-a adresat următoarea întrebare: — Sunteți monarhiști
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum a reacționat Ghilia în acea împrejurare, dacă s-a supărat și i-a trecut supărarea, cum pronosticase Paul Georgescu, dar țin să fac cunoscut, fie și atât de târziu, acest lucru: nu Ghilia este autorul acelui articol despre A. Toma din Gazeta literară, semnătura i-a fost pusă sub el fără consultare. De altfel,când
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică și-i părea rău că te bruftuluise. Cine se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fiii și fiicele aristocrației nomenclaturiste - cum de altfel proceda de mulți ani - acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare, fost ambasador în Chină, membru CPEx, Angelo Miculescu. Și căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat. Supărarea pândea Dana Maria Nastase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanția viitorului socru, viitorului cumnat și viitoarei soții - toți colaboratori apreciați ai Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
cu oameni diverși, tineri sau bătrâni, întâlniți pe stradă, în magazine, în locuri publice, la spectacole sau pe potecile pădurilor. Am dobândit cu timpul o mare înțelepciune: dacă vrei să-ți fie bine și să nu înebunești de enervare, de supărare și de revoltă, să nu ajungi să tremuri încercând să spui ceva când nimeni nu vrea să te asculte și nimeni nu te lasă să vorbești, nu deschide discuții despre politică în România. Părerile românilor sunt atât de diferite, de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs - și, când ne-a spus cât câștigă, am băut de supărare. Cu primele trei beri ne-a făcut ea cinste, că doar acum avea bani și ne simțeam obligați s-o jecmănim. Pif a rămas cu gândul la cocalarul ăla cu „cea mai fatală greșeală“. Părerea lui e neschimbată, că omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii cu probleme medicale poată să se deplaseze ușor. Apoi m-am dus la Farmacistu la magazin. I-am spus direct cum că am auzit că e supărat și aș fi curios să aflu și io ce a dus la supărarea lui. Răspunsul a venit imediat, pe un ton nu tocmai calm. - Ți-ai bătut joc de familia mea, bă, ai călcat-o în picioare! Tu știi câte case ai stricat cu cartea ta!? mi-a zis, intuind că întotdeauna cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se scrie. Proslăvind. Nu mai țineam de un teritoriu, cum se întâmpla în cazul lor. Între timp, Farmacistu începuse să plângă. - Bă, era să mă îmbolnăvești, sunt negru de supărare! Cine ești tu, să-mi spui mie Farmacistu? Cum ar veni, botezul îl poate face doar o autoritate învestită de lege sau de cutume. Eu nu aveam acest drept, fiind în primul rând un alogen. Și un infirm. - Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista de supărări era lungă și apăsătoare. Trimisese zeci de scrisori acasă, dar nu primise nici un răspuns, nu avea nici o știre despre soarta Verei și a băieților. Apoi, cineva îi furase cărticica din care citea în fiecare zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista de supărări era lungă și apăsătoare. Trimisese zeci de scrisori acasă, dar nu primise nici un răspuns, nu avea nici o știre despre soarta Verei și a băieților. Apoi, cineva îi furase cărticica din care citea în fiecare zi și el interpretase asta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]