4,883 matches
-
Ibis și îndepărtează încă o dată amenințarea fatală. Soțul trădat îl instigă împotriva poetului pe însuși August, care e deja convins că acesta s-a făcut vinovat de crime în versurile sale nocive pentru moralitatea romană (III 7). Ovidiu acceptă sentința suveranului în clipa în care Iulia își mărturisește sentimentele : Merit moarte !... Culpabil o aștept,/ N-am dreptul, nici speranța în ochii-ți să mă-ndrept./ Cuvintele rostite de Iulia sublimă/ Dictează-a mea osândă (III, 8). Iulia își pune în gardă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții pământului, și-o dată/ De omul cel din urmă planeta curățată,/ Aș fi zvârlit în lume un pumn de oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe măsura înaintării fatale a acțiunii. Imitarea modelelor merge uneori până la preluarea aproape identică a unor replici. Agamemnon refuză să pășească pe covorul de purpură întins de soție la întoarcerea de la Troia pentru că nu apreciază o extravaganță pe gustul unui suveran oriental. Argumentul folosit de personajul lui Eschil (Să nu mă-ntâmpini ca pe un barbar, cu fruntea în țărână, strigând cu glas înalt. Să nu-mi întinzi covoare pe un drum ce-ar deștepta invidie - Agamemnon) apare, într-o formulare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de o altă lipsă de comunicare, cea dintre Toas și Ifigenia cu privire la necesitatea jertfelor omenești. Regele Tauridei nu mai este, ca la Euripide, un barbar setos de sânge care se opune cu strășnicie planurilor de fugă ale tinerilor greci. Asemenea suveranului din piesa lui Goethe Ifigenia în Tauris, personajul lui Everac se îndrăgostește de Ifigenia și încearcă tot timpul să se poarte așa cum își închipuie că ar dori ea. De la început, când constată că tânăra e mereu palidă și cu privirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis, curteanul trimis de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iubești. Iar ascultându-i, trebuie să reții numai ceea ce ție îți folosește (p. 174). Ostil teoriei lui Platon privitoare la egalitatea în drepturi a oamenilor pe care natura nu i-a făcut la fel de inteligenți, la fel de harnici, la fel de întreprinzători (p. 177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetate, oricare din cetățile mici de pe coastă. S o organizeze el cum dorește, să o conducă... Ar deveni un exemplu pentru toate țările și pentru toți tiranii... (p. 191). Mai realist, cumnatul lui Dionis cel Bătrân își dă seama de ce suveranul n- are cum să accepte un astfel de plan prin care de bună voie să pună la îndemâna lui Platon cele mai zdrobitoare argumente împotriva propriei domnii (p. 191). În același timp, Dion sesizează și contradicțiile republicii ideale concepute de gânditorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la rândul său pe Platon la curte. În pofida experienței negative din trecut, filosoful este tentat să dea curs acestei chemări și nu se teme că aventura s-ar putea termina la fel de prost ca prima sa călătorie în Sicilia de vreme ce noul suveran pare mult mai deschis decât predecesorul său : Bătrânul era un înapoiat, un tiran care nu dorea să se schimbe nimic... Tânărul rege este o minte luminată și îndrăzneață (p. 218). Arheanassa îl avertizează că Dionis II avea aceste calități doar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
convins de necesitatea conjugării dintre acțiunea omului politic și ideile înțeleptului : Filosofii care nu sunt conducători sunt la fel de neîntregi și de neputincioși ca și conducătorii care nu-s filosofi (p. 220). Încă de la sosirea în Siracuza, gânditorul descoperă că tânărul suveran și-a pierdut entuziasmul de altădată față de proiectul statului egalitarist pe care acum îl consideră utopic, o idee frumoasă... din păcate nerealizabilă (p. 225). Filosoful îl acuză pe Dionis II că i-a preluat doar formal concepțiile, dar le-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chip similar, scena întâlnirii dintre Diogene și Alexandru Macedon este descrisă prin intermediul unor pasaje preluate de la Diogenes Laertios : cei doi se prezintă cu atributele lor definitorii, „marele împărat” și, respectiv, „câinele” (VI 60) ; filosoful socotește că a fi în suita suveranului ar însemna doar obligația de a lua prânzul și cina când ar porunci acesta (VI 45) și îi cere regelui dispus să-i acorde orice favoare doar să se dea la o parte pentru a nu-i lua lumina soarelui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
istorie (I, p. 353). Ea îi oferă lămuriri cu privire la scena uciderii lui. În urma plecării bărbaților în război, singura resursă a țării a fost povestea născocită de trei tineri pletoși și dornici de faimă care au ridicat primele tragedii pe seama cadavrului suveranului : Nu a mai rămas nimic de exploatat, Agamemnon, în afară de tine. A trebuit să te omor ca să pot supraviețui până la întoarcerea ta (I, p. 354). Pentru protagonist, asasinatul respectiv e un fals, pentru soția lui o mică licență dramatică. Clitemnestra susține
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediile (I, p. 362). Ostașul prea obosit ca să mintă îl îndeamnă pe comediant să renunțe la meseria nepotrivită pentru el, o dată ce are o fire sinceră, lipsită de duplicitate, dispusă să creadă cu adevărat în moartea lui Agamemnon (I, p. 362). Suveranul consideră că prin fapta lui a înviorat reprezentația teatrală, că i-a adus ce-i lipsea, adierea vie și răcoroasă a hazardului (I, p. 362), în măsură să anihileze un joc static și lipsit de suplețe (I, p. 363). După
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de eliminare a rivalului pentru a-și restabili autoritatea subminată de fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1954 când a fost scrisă , ea va fi publicată abia după patru decenii, în 1996. Drama istorică tratează momentul instalării republicii romane în 509 a. Chr. prin alungarea regelui Tarquinius Superbus de către forțele coalizate în jurul lui Lucius Iunius Brutus. Fostul suveran nu apare însă pe scenă, accentul căzând asupra tentativei eșuate de restaurare a regimului monarhic, la care participă doi fii ai lui Brutus, și a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă : cu vocea tunătoare a unui bărbat, Pythia, care continuă să și miște buzele, ca și cum ea ar vorbi, îi anunță soarta cumplită de a deveni ucigașul tatălui său și soțul mamei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mereu sub semnul viciului de procedură; au mai afirmat că Mihai nu fusese primul născut al lui Carol și, în fine, că o eventuală revenire în fruntea statului a dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, prin Mihai I, ar însemna extincția liniei dinastice, suveranul neavând niciun urmaș în linie masculină. Deși ar fi avut posibilitatea să o facă, puterea post-revoluționară nu a considerat necesar (și nu a riscat) un referendum pentru stabilirea formei de gvernământ, tema fiind trecută de multe ori în derizoriu, parazitată
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
și atunci omul providențial"... Atacată de Uniunea Sovietică, țara basculase de partea Germaniei, și locotenentul se referea la un anumit general care îl silise pe regele Carol să abdice și îl instalase pe tron pe tânărul său fiu, Mihai, ca suveran marionetă. De fapt, sumbrul general luase în mână frâiele țării, sprijinindu-se pe Garda de fier. Nel era departe de a înțelege la ce făcea locotenentul aluzie. A înțeles dimpotrivă foarte bine continuarea, unde Filip vorbea despre ea: "O iubesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de limba rusă, dnei. CLAUDIA IVANOV, cu adâncă recunoștință. Nicoleta-Ginevra Baciu ÎN LOC DE PREFAȚĂ O LUME FĂRĂ DE MODELE Ca atâtea alte lucruri de valoare, cuvântul „model” și-a pierdut cu totul în zilele noastre conotațiile înălțătoare. Epoca de zeflemea și dispreț „suveran” pe care o trăim, mai tolerează încă, fără grimase, modelele de automobile la modă, ultimele și cele mai performante modele de telefoane mobile și iPod-uri, dar nu mai poate găsi nicăieri, în viața unui tânăr și a societății în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se ajunge la un adevărat conflict deschis între dictatura exercitată de forțele conservatoare și partidele fasciste, care se sprijină mai mult pe țărănime și pe mica burghezie. În România, avîntul fascismului reprezentat de mișcarea Gărzii de Fier, îl determină pe suveranul însuși, regele Carol, să recurgă la forță în 1938, să desființeze toate partidele și sâ-l omoare pe Codreanu, șeful Gărzii de Fier. În Bulgaria, generalul Georgiev dizolvă în 1934 partidele tradiționale și mișcarea fascistă și instaurează o dictatură monarhico-militară asemănătoare
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
autoritatea directă a administrației militare sînt tratate în mod diferit în funcție de originea etnică. Scandinavii, olandezii, flamanzii, considerați drept popoare "germanice" sînt tratați mai bine decît popoarele latine, în timp ce slavii sînt de-a dreptul maltratați. Unele state ca Danemarca, își păstrează suveranii. Altora li se impune un guvern nazist ca cel al lui Quisling din Norvegia. Cît despre micile state din Europa Centrală și Orientală care, avînd regimuri autoritare, participă cu toate forțele la războiul împotriva URSS, acestea rămîn teoretic independente. În
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a acțiunii politice militante de inspirație revoluționară. Aceasta este îndreptată atît împotriva Americii "imperialiste", împotriva dictaturilor reacționare din Lumea a Treia (în primăvara lui 1967, în ajunul vizitei Șahului în RFG, Federația Studenților Socialiști Germani lansează o campanie violentă împotriva suveranului iranian, cît și împotriva guvernului vest-german acuzat că este devotat Washingtonului și că intenționează să instaureze o dictatură anunțată de "legile în regim de urgență" aflate în discuția parlamentului la începutul lui 1968. Nici Federația Studenților Socialiști Germani și nici
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-o implozie sau mai degrabă ca o explozie de lumină, ca și cum s-ar însenina totul, tot universul aflat suveran în tăcere și așteptare. Revii la realitate și asculți vocile vorbitorilor din preajmă. Să asculți cu înțelegere și tolerant pe ceilalți, dar să receptezi și vocea-ți venită din adâncuri... 2 În mare parte, cartea a devenit azi un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din nou într-un internaționalist cu opinii din cele mai seculare. Cheia este, deci, chiar Malcolm X ca ideal moral, ca model pentru negrii care vor să se schimbe și să facă ceva pentru ei înșiși, să devină propriii lor suverani, mai degrabă decît oricare dintre pozițiile politice și mesajele specifice pe care Molcolm X le-a expus. Deși Lee susține cu tărie politica lui Malcolm X, eu nu consider că este un lingușitor și un hagiograf lipsit de spirit critic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tronul, a înțeles că nu-l va putea păstra împotriva voinței țarului Alexandru; de aceea i-a trimis o telegramă, cerându-i sprijinul. Telegrama sfârșea cu vorbele: „Deoarece Rusia mi-a dat coroana, sunt gata să o încredințez în mâinile suveranului ei“. Iar țarul i-a răspuns: „Am primit telegrama alteței voastre. Nu pot aproba reîntoarcerea voastră în Bulgaria, prevăzând urmările sinistre pe care le poate atrage pentru Bulgaria deja atât de încercată“ etc. etc. Așadar, țarul Rusiei nu primea ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cari înțelegeau că Rusia nu va tolera niciodată ca un Hohenzollern să domnească în Bulgaria. Cum că Rusia nu primea pe tronul Bulgariei decât un principe din grația ei e faptul că, pe când Sobrania întrunită la Târnova discuta alegerea noului suveran, două vapoare de război rusești erau ancorate la Varna, în chip demonstrativ. Sobrania alese ca domnitor pe prințul Waldemar. Agitația începută cu atentatul din strada Vămii și devastarea Epocii devine încă și mai înverșunată, căci în noiembrie se fac alegeri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]