6,881 matches
-
tijele, dar Ahab îl opri, spunîndu-i că vrea să-și sudeze singur harponul. Și, icnind, se apucă să ciocănească fierul pe nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiune pe punte - iată, te calc în picioare, te sparg și te distrug, lucru de nimic care arăți spre cer! în timp ce freneticul bătrîn vorbea astfel, călcînd în picioare - cu piciorul său viu și cu piciorul său mort - sextantul, pe fața tăcută și încremenită a lui Fedallah se zugrăvi un rînjet de triumf ce-l viza pe Ahab, dar și o umbră de deznădejde fatalistă, ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena putea fi văzută înotînd cam la o milă în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale Atlanticului și ale Oceanului Indian. Ă Nici unul dintre voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o pajiște întinsă sub cerul senin al amiezii. în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind „înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică”5, duplicitar și ușor naiv. Țurcanu este văzut ca fiind retras, mai degrabă tăcut și meditativ 6, cu gândul la familia sa, soție și copil, de care era foarte atașat. Trăsătura lor comună este comportamentul adoptat după pronunțarea sentințelor în procesul în care erau inculpați: Țurcanu, condamnat la 7 ani, s-a arătat brusc
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om tăcut și care căuta mereu singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar a fost refuzat de acesta, care nu suporta halvaua. Cornel Pop a plecat fără să scoată o vorbă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
persoane care au luptat din afara țării contra regimului. Au apărut tineri formați În noile facultăți din România, deschise spre adaptarea curriculumului școlar la o societate care se dorea democratică. Au apărut și persoanele care pe timpul regimului comunist au fost oponenți tăcuți ai sistemului. Chiar și așa, până la Începutul anilor 2000 a fost evident că sunt puțini oameni pregătiți care să poată pune o presiune reală pe scaunele de conducere din economie, administrație sau politică, deținute la momentul respectiv de oameni formați
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită în letargia târgului sau activată de clopotele și cortegiile de înmormântare, „teama morții” plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca preludiu al trecerii în neființă, este o stare binefăcătoare, de uitare, de liniște, dincolo de durere, o misterioasă satisfacție pe care o aduce contactul cu veșnicia. Insinuându-se tot mai profund, ideea morții
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre” din Terra incognita ș.a. alcătuiesc o umanitate coruptă și, în același timp, sunt întrupări ale demonului, meschin, însă nu mai puțin puternic. Oniricul și fantasticul potențează această lume, îi amplifică înțelesurile. În Trântorul, o vizită de câteva
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a obiectului gospodăresc banal (în speță, un dulap): „Dulap obscur, în tine arde-un înger / Îmbobocit pe râșniți de cafea, / Visând piper rotund și zahăr cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești inerți.” Altundeva, poetul adresează patetice invocații unor entități reputat prozaice: „O, magazii de mărfuri ! / O, sfecle vechi de zahăr !” Consemnarea unui acces de jubilatorie frenezie
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
suficient în cuprinsul romanului și de aceea problemele în sat se rezolvă adeseori fără participarea sa. Dar pentru a-l apropia de cititor, pentru a-l face mai uman, autorul descrie viața de familie: nevasta lui, Maria, femeie harnică și tăcută, față de care Alexe își dezvăluie toată căldura sufletească, micuțul Răducu pentru care tatăl lucrează în orele libere un pătuț etc (...). Iată, de pildă, figura bătrânului Remeș din poemul lui Dan Deșliu Minerii din Maramureș. Remeș se remarcă prin spiritul său
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a realității. Apariția lui Marin Preda în literatura noastră îmi aduce aminte de poveștile din O mie și una de nopți. Acolo, într-o adunare de târgoveți din Bagdad, sau la un caravanserai din Basora, poate fi întâlnit un personaj tăcut, pe care nimeni nu-l ia în seamă, și îmbrăcat într-un burnus care nu-l deosebește cu nimic de oricare om al deșertului, de oricare neguțător din bazarul Bagdadului. Deodată, la un gest neînsemnat, burnusul se dă la o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al literaturii realismului socialist și și-au concentrat eforturile pentru a prezenta omul nou care se dezvoltă în țara noastră, care construiește, «fără zgomot și zarvă» socialismul. Într-un frumos reportaj intitulat Eroism, (Scânteia, martie 1951) C. Mitea redă eroismul tăcut, anonim al unor muncitori care într-o noapte năprasnică au salvat uzina electrică din Dobrești. (...) O altă trăsătură a omului nou de la sate o subliniază Dan Deșliu în reportajul: Pe drumul belșugului (Scânteia, 1950). Se întâmplă însă și în reportaj
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Plecarea comandantului • Victor Tulbure - Cât munții lumii • Szasz Ianos - Stalin trăiește • Mircea Avram - Legământul: Și nu mi-ai spus nici „bună dimineața”, „Tăticule, e drept, e-adevărat?” Și două lacrimi calde-au lunecat Din ochii ei cuminți, scăldându-i fața. Tăcută și-a plecat atunci căpșorul Și 1-a ascuns la pieptu-mi sughițând... Și ud, de-atâta plânset, obrăjorul L-a ridicat din nou spre mine: „Când?” — Aseară, draga mea... aseară... Lasă... Ce pionieră-mi ești tu dacă plângi?! Cum ai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luminoasă S-o aperi de dușmani - și să-i înfrângi?! Durerea-n clește inima ne-o strânge... Dar știi, chiar Stalin ne-nvăța Că noi nu avem dreptul de a plânge, Ci datoria veșnic de-a lupta! Cravata și-a-ndreptat-o și, tăcută, Cu toată palma genele și-a șters... Și-ntre sprâncene-i tremura o cută Ca umbrele tristeții într-un vers... Privirea hotărâtă, toată fața, Spre chipul lui din cadră și-a-ndreptat: — „Tăticule, promit, ca toată viața Să fiu așa cum Stalin ne
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
avut conflicte cu părinții, chiar n-am avut. I: Ce prieteni aveai în perioada asta? S: Aveam o prietenă foarte apropiată la școală, care încă mai ține legătura cu mine. Oricum, ea nu era în mișcarea de tineret. O fată tăcută, era plăcut să stai cu ea. Azi ne vedem mai puțin, dar vorbim la telefon sau când avem ceva de sărbătorit. Era măritată și avea copii când eu eram încă, necăsătorită și mergeam în vizită la țară la ea. Noi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
acceptată viața clandestină și criminală... Ultima salvă nu semăna deloc cu precedentele, li se păru că aud un ecou rătăcit care întârziase. Bucata de stâncă desprinsă din creastă era și ea diferită - plată, rotunjită și, s-ar fi putut spune, tăcută. Căderea ei nu făcu aproape nici un zgomot. Atinse un copac, se ridică și își arătă adevărata natură - era un disc de granit, decupat de capriciul exploziei, care se rostogoli tot mai iute. Bărbatul și femeia nu făcură nici un gest, subjugați
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
masă. În întuneric, am văzut conturul luminos al trupului tău colorat de reflexele unui incendiu izbucnit la celălalt capăt al orașului. „Să spunem adevărul...“ Întreaga energie a trezirii mele s-a mobilizat în această idee irealizabilă. Mi-am reluat negarea tăcută urmărind mișcările tale în întunericul încăperii. — Vorbești despre adevăr... Dar toate amintirile mele sunt falsificate. Încă de la naștere. Și nu voi putea niciodată depune mărturie în numele celorlalți. Nu le cunosc viața. Nu o înțeleg. Copil fiind, nu știam cum trăiau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un alt oraș, într-un alt război, am surprins din nou la tine acea reculegere tăcută. Geamurile terasei fuseseră spulberate de o explozie, iar masa pe care ne luam adesea prânzul era plină de cioburi. Tu le adunai răbdătoare, fără să zici nimic, când ghemuită, când sprijinindu-te cu mâna de spătarul unui scaun. Erai sumar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ucideau și se lăsau uciși cu armele enumerate în contract. Comisioane de mii de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în mânia lor mută. În viața noastră
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el acel atașament amar născut la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se întâmpla să-și frece medaliile și catarama centironului, jucând de mii de ori aceeași scenă visată: strada principală din satul natal, privirile uimite ale locuitorilor, el îndreptându-se cu o încetineală de om fericit spre casa a cărei așteptare tăcută și vie o ghicea deja. În timpul acestor pregătiri de întoarcere acasă, între două lupte, avea impresia că duce spre viitor o parte din el însuși, care scăpa astfel de război, care trăia deja în perioada de după război. În ziua aceea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau aflându-se încă în paranteza aceea rapidă care separa gesturile neînsemnate de dinainte de luptă (limba care umezește foița unei țigări, o glumă, o mână care alungă o albină) de cele de după, pe o fâșie de pământ acoperită de trupuri tăcute sau care urlau. Cu toate astea, el continua să audă refrenul despre cei care se puneau la adăpost și șmecherașii de la intendență. Acum, își dădea seama că la disciplinari afirmațiile astea amuțiseră. Moartea aflată mult prea aproape înlătura falsele străluciri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]