5,751 matches
-
este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o la ștrand, e madame Bovary, pot s-o posed, e a mea, mi s-a abandonat, e aici, În brațele mele; dar ce se aude: zgomote puternice schimbă brusc În teroare penumbra răcoroasă, repede, mă reped În haine, „ieși pe ușa aceasta, aleargă, s-a Întors!“, nu am timp să văd pe unde trec, În stradă beznă; ce s-a Întâmplat, unde am fost, era ziuă, soare când am intrat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la sistemul tău de a gândi; acum observ că ai rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În literă și spirit. Am crezut că am scăpat de teroarea ta, fugind În străinie, dar nu reușesc să mă smulg din păienjenișul puterilor tale de stăpân. Tu rămâi mai puternic, oricât Încerc să mă eliberez. Mă amăgesc că exist doar, sub imperiul aparent al libertății. Comoditatea este zeul meu; nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
complimentat. Ce altceva a mai spus? - Nu știu, murmură Rhyme. Nimic. - Chiar nimic? întrebă ea cu voce descrescătoare. - Nu... știu. Lincoln se înfurie. Pe Sachs, pentru că îl forța. Pentru că nu îl lăsa să bea un pahar pentru a risipi din teroarea pe care încă o simțea. Dar cel mai furios era pe el însuși pentru că o dezamăgise. Dar trebuia să înțeleagă cât de greu îi este să se întoarcă la acele momente: la flăcări, la fumul care îi intra pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era chiar a ei. Din cauza terorii, a durerii și a senzației de sufocare, Amelia Sachs simți ea însăși că este pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de vedere intrauterin, se afla Într-o situație cel puțin dubioasă, se Întoarse să se uite la fața lui. Trecură câteva secunde până să-i răsară În fața ochilor imaginea pensetei pe care o ținea și a obiectului dintre colții acesteia. Teroarea Împreună cu cantitatea enormă de cafeină ingerată În camera de așteptare Îi făcură pulsul s-o ia razna. Inima părea să-i bată Într-un soi de cod Morse tahicardic, spunând: „Dați-mi drumul de-aici.Vă rog, dați-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de prânz, cele două femei se opriră puțin pe trotuar să-și zică la revedere. —Mă simt așa vinovată că a trebuit să fiu cea care-ți spune despre treaba asta, spuse Fi. Dar nu mai puteam să trăiesc sub teroarea faptului că nu știi adevărul. Nu te mai simți nicicum, spuse Ruby. Dacă eram În locul tău, aș fi făcut fix același lucru. — Și-mi dai de știre după ce ai vorbit cu Sam, da? —Promit. Fi o Îmbrățișă pe Ruby de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea de paiete și o trag spre mine. Încearcă să mă muște de mână, gura i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la muerte de Unamuno, Fundació Caixa de Pensions, Barcelona, 1988, pp. 11-27. Miguel de Unamuno, Jurnal intim, ed. a II-a, Polirom, Iași, 2007, p. 295. Vezi același Jurnal intim. Vezi Stéphane Courtois et alia, Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Humanitas-Fundația Alianța Civică, București, 1998, pp. 310-328, „Umbra NKVD-ului în Spania“. În decembrie 2006, la comemorarea a șaptezeci de ani de la moartea lui Unamuno, între consilierii municipali ai PP, majoritari, și cei ai PSOE a apărut un diferend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alb și trimitea scânteieri în apa unsuroasă a râului. Pescărușii țipau ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele, puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fasole mucegăite și frigul care îi făcea mamei mâinile albe ca gheața chiar și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii care se ridicau de pe străzile pe care nu aveam voie să mergem și teroarea, degradarea la care duce teroarea. Eram captiv în acea carte cum fusesem captiv în acea casă. În același timp - și tocmai asta nu înțelegeam - mi-era și dor de ea. Duceam dorul acelor camere urât mirositoare, unde vara ieșeau aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi făcea mamei mâinile albe ca gheața chiar și prin mănușile mâncate de molii și căldura care venea dinspre cer și aburii care se ridicau de pe străzile pe care nu aveam voie să mergem și teroarea, degradarea la care duce teroarea. Eram captiv în acea carte cum fusesem captiv în acea casă. În același timp - și tocmai asta nu înțelegeam - mi-era și dor de ea. Duceam dorul acelor camere urât mirositoare, unde vara ieșeau aburi din pereți și iarna picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de lumina amurgului, ci alta, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de lumina amurgului, ci alta, pentru că sunt prea mic ca să aflu despre astfel de lucruri - deși nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și nu am fost niciodată părăsită. Nu mi-a sfâșiat nimeni inima. N-aș putea spune că am suferit nici măcar când m-am despărțit de Mark, din cauză că principala mea nemulțumire era furia că nu-mi oferea ce-mi doream și teroarea nesiguranței ce se așternea înaintea mea. Deci așa se întâmplă. Îmi dorisem să probez emoțiile puternice pe care simțeam că le ratasem de-a lungul vieții sigure pe care o avusesem cu Mark. Dorința mi s-a îndeplinit. Era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în stradă, răpus fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trezit abia la Viena, să se plângă puiului de caracatiță, schilod și pitic ca și dânsul, cu domiciliul permanent în cutia craniană a vechiului meu prieten, Peter Altenberg. Pocitania mea s-a plâns că are de suportat brutalul tratament și teroarea unui comis voiajor, care vinde broderii elvețiene pe chembrică și hârtie, dirijând în același timp spre cele patru puncte cardinale ale Europei, vagoane încărcate cu fidea și macaroane. Se plângea că, în loc să crăp de foame, îmi tai din curcanul fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu forme de viață necunoscute nu a fost Îndeajuns studiată. Temerile implicate de contactul cu o nouă formă de civilizație nu sunt și nu pot fi anticipate În Întregime. Dar cea mai probabilă consecință a unui astfel de contact este teroarea absolută“. Barnes Închise dosarul cu zgomot: — Mai știi cine a spus asta? — Da. Eu am spus-o. În cadrul bugetului NSC, Norman efectuase o serie de studii legate de dinamica grupului În condiții de anxietate psihosocială. Ghidându-se după procedurile Asch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
despre spumă. Dar nu mi-e clar ce-a vrut să spună cu asta. Priviți afară! spuse Tina, arătând spre hublouri. Norman percepu de Îndată luminile - mii de lumini invadând Întunericul oceanului - și prima sa reacție fu un soi de teroare irațională: luminile ieșiseră din sferă și veniseră să-i Înhațe. Apoi Însă observă că fiecare luminiță avea o formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry erau amenințați de produsele subconștientului lor, iar Norman nu. Norman se cunoștea pe sine, ceilalți nu. „Temerile provocate de contactul cu o nouă formă de viață nu sunt Înțelese. Cea mai probabilă consecință a unui astfel de contact este teroarea absolută.“ Frazele din propriul său raport, scris În urmă cu câțiva ani buni, Își făcură loc brusc În mintea sa. De ce tocmai acum? „În situații de frică extremă, oamenii iau decizii greșite.“ Și totuși, lui Norman nu-i era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se poate de sexual pe calea rațiunii. Abia exersînd sexul pînă la uzură a cunoscut oboseala și plictiseala ce l-au făcut să ridice ochii de la cea de alături și să se gîndeacsă la sine ca la un zeu. Păstrînd teroarea demonică a orgiei, zeul ce-ntr-adevăr ridică fața e tot al nostru: un chip obosit, mahmur de propria noastră beție. Între sex și înger au trecut milenii. Și vîrstnicii privesc cu suspiciune reîntîlnirea cu prietenii copilăriei. Se tem de amintirea îmbătrînită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper că m-am lepădat. Nu sînt eu acea voință ci cea care e acum liberă. Noroc că omul moare. Altfel, aș fi dormit pentru totdeauna cutreierat de teroarea imbecilității. Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de legătură cu mine mă făcea să sufăr într-un asemenea hal? Să fiu a naibii dacă știam. Nu știam decât că sufeream. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Perioada care a urmat e numită și acum de cei din casă Marea Teroare. Helen se referă și acum la ea zicând chestii de genul: — Îți aduci aminte când ai început să te comporți ca Adolf Hitler, iar noi toți te uram și ne doream să pleci înapoi la Londra? Modificarea intervenită în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fi fost murdară. În perioada asta îngrozitoare băile mi-au ieșit completamente din program.) Dar mă simțeam puternică de parcă aș fi avut toate astea și eram tratată cu tot atâta teamă ca și când le-aș fi avut pe toate. Marea Teroare a început în ziua în care am văzut filmul ăla cu mama. (N-o să vă povestesc în detalii ce s-a întâmplat. Îmi e prea rușine. Și oricum, magazinul cu casete de închiriat a fost de acord să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la acuzații. Ceea ce a spus asistentul a fost complet adevărat. Ei nu fac decât să stocheze casetele. Filmele nu erau o reflectare a opiniilor lor personale sau a moralității lor. Numai că la momentul ăla eu eram foarte nervoasă.) Marea Teroare a continuat pe parcursul a mai multe zile războinice. Orice putea să-mi declanșeze furia, însă era vorba în mod special de scenele de dragoste de la televizor. În capul meu rula tot timpul un film în care James și Denise erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]