3,538 matches
-
clasa întâi costa 875 de lire sterline (64.204 la nivelul anului 2011) sau 4.375 de dolari (99.237 la nivelul anului 2011). Titanicul era aproape identic cu nava-soră "Olympic". Deși avea mai mult spațiu și, ca atare, un tonaj mai mare, coca avea o lungime aproape identică cu a Olympicului. Două dintre cele mai importante diferențe erau faptul că jumătate din puntea de promenadă A (aflată sub puntea principală) era închisă, pentru protecție împotriva vremii neprielnice, iar configurația punții
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
Hitler, artileria Frontului I Bielorus a început bombardarea centrului Berlinului. Bombardamentele de artilerie nu au încetat până la capitularea orașului. După război, sovieticii au afirmat că greutatea proiectilelor lansate de artileria lor în timpul acestei ultime bătălili a fost mai mare decât tonajul bombelor de aviație lansate de aliații occidentali asupra Berlinului. Frontul I Bielorus a avansat către nord-estul și estul capitalei germane. Frontul I Ucrainean a învins ultimele formații germane și a depășit prin nord Juteborgul, pentru a se întâlni la cu
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Vasilissa Olga". Flota comercială elenă a contribuit într-o proporție uriașă la efortul de război aliat încă din prima zi a războiului. Flota civilă de transport maritim a pierdut în timpul războiului peste 2.500 de oameni și peste 60% din tonaj. După izbucnirea rebeliunii din aprilie 1944 a Marinei militare elene pentru susținerea a EAM de orientare comunistă, marinarii au trecut fățiș de parte stângii. Ofițerii loiali guvernului în exil au luat cu asalt aceste vase și le-au recucerit. Au
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
foarte dificilă. Keith Flint consideră în cartea sa „Airborne Armour” că Montgomery a greșit când nu i-a dat ordin cumnatului său, Percy Hobart, care comanda Divizia blindată a 79-a, să atace cu tancurile amfibii „DD Sherman”, tancurile de tonaj mediu și cu vehiculele amfibii de debarcare, (care puteau transporta soldați, tunuri antitanc, jeepuri și vehicule blindate universale „Bren”, acestea din urmă fiind foarte mobile pe terenuri moi). Autorul consideră de asemenea că a fost o greșeală faptul că Divizia
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
și familia-Wallenberg) au refuzat această ofertă, MÂN și-a retras oferta de cumpărare în data de 23 ianuarie 2007. În toamna anului 2007 MÂN a deschis în orașul polonez Niepolomice, din apropierea Cracoviei, o nouă uzina pentru asamblarea de camioane cu tonaj mare. Unitatea din apropierea Cracoviei este a treia uzina deschisă de MÂN în Polonia, după două unități folosite de grup pentru construcția de autobuze, în Starachowice și Poznań. La începutul lunii decembrie 2008, MÂN a preluat compania VW Truck & Bus din
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
corjeuțenilor o constituie agricultura: însă mulți localnici se află plecați peste hotarele țării. Peste 2000 de corjeuțeni lucrează în Paris și în împrejurimile sale. În 2011, gospodăriile agricole dispuneau de 630 de tractoare și peste 300 de mașini de mare tonaj. Inițial o bună parte din agricultori au activat în baza proiectului olandez „Dezvoltarea Horticulturii”, care avea drept scop creșterea legumelor, în special a castraveților și a roșiilor, însă au fost însămânțate și câteva parcele experimentale cu cartofi. În cele din
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
naval, a fost prezent la bord. Navă avea o lungime de 268 de metri și o lățime de 28 de metri. Putea să atingă o viteză maximă de 43 de km/h având o putere de 50.000 de CP. Tonajul sau era de 45.324 de tone. Olympic-ul consumă 650 de tone de cărbune pe zi, în comparație cu 1000 de tone consumate de "Lusitania" și "Mauretania". Pe data de 20 septembrie 1911, primul mare incident major al Olympicului a fost
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
putea întoarce la șantier pentru înălțarea compartimentelor etanșe și pentru adăugarea încă a unui strat de oțel în jurul chilei și, cel mai important, adăugarea unui număr de bărci de salvare suficient pentru toți pasagerii și echipaj. Cu toate aceste modificări, tonajul a ajuns la 46.439 de tone. În 1913, "Olympic" s-a întors în serviciu și a devenit cel mai mare vas din lume până la prima cursă a navei SS "Imperator" în iunie 1913. La începutul Primului Război Mondial, "Olympic" a rămas
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
trupe, "Olympic" s-a întors la Belfast pentru a se reechipa pentru serviciul comercial. Interiorul ei a fost modernizat iar cazanele au fost schimbate din propulsie pe cărbune în propulsie cu ulei. După ce a ieșit de la echipare, "Olympic" avea un tonaj de 46.439 de tone, permițându-i să iși recapete titlul de cea mai mare navă britanică (deși RMS "Aquitania" era puțin mai lungă). În 1920 s-a întors în serviciul comercial, într-o călătorie din acel an transportând 2403
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
10.000 de pasageri. În 1934, compania White Star Line a fuzionat cu Cunard Line la insistențele Guvernului Britanic. Această fuziune au permis noi fonduri pentru terminarea navei RMS "Queen Mary". Cunard White Star a început să retragă surplusul de tonaj, care includeau majoritatea vechilor nave White Star Line. "Olympic" a fost retrasă din serviciu în 1935 și a fost vândută lui Șir John Jarvis pentru 100.000 de lire sterline pentru dezmembrare.
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
de ulei. Printre partenerii cargo se numără: Extensia pistei de aterizare la 2500m s-a propus în ultimii ani, dar nu s-a reușit identificare unei surse viabile de finanțare. Extinderea ar facilita operarea cu aeronave cargo de dimensiuni și tonaj mare, pentru a permite o mai bună utilizare a capacității terminalului cargo. Propuneri recente includ transformarea unei părți neutilizate din terminalul cargo într-un terminal de pasageri pentru a atrage mai mulți operatori pe aeroport. O mărire sau renovare a
Aeroportul Internațional Arad () [Corola-website/Science/305777_a_307106]
-
Mondial, denumirea va fi cea de "Freidorf", iar mai târziu se trece la actuala denumire de "Timișoara Vest". Transportul naval, deși în prezent foarte slab dezvoltat, se mai practică pe Canalul Bega. În trecut pe canal veneau șlepuri de mare tonaj cu sfeclă pentru Fabrica de Zahăr Banat. Țăranii erau aduși de la sate tot pe Bega cu diferite vapoare, pentru a face comerț cu fructe și legume în Timișoara. În prezent lucrările care au fost demarate la Canalul Bega, au ca
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
Termenul TIR este intrat în limbajul uzual al românilor ca sinonim pentru mijloacele de transport auto mari. De asemenea, termenul este folosit și pentru a defini transporturile internaționale auto în sens general. TIR, tiruri, s.n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. - Din inițialele t(ransport) i(nternațional) r(utier). Sursa: DEX '98 Cuvântul TIR este acronimul titulaturii Transports Internationaux Routiers ce reprezintă de fapt un acord internațional încheiat cu mult timp în urmă (GENEVA - 1975). Pentru
TranSport rutier internațional de marfă () [Corola-website/Science/300025_a_301354]
-
de la un vas scufundat în Dunăre, mergând cu doar jumătate din putere și neputând furniza nici încălzire, nici lumină. Navă era atât de ruginita încât marinării spuneau că "„doar vopseaua mai desparte cala de apă”". Navă din fier, cu un tonaj de 642,36 tone, avea două catarge, o lungime de 46,40 m și o lărgime de numai 8,70 m, ceea ce provoca un ruliu important. Echipajul era alcătuit din cinci bulgari, doi evrei, un ungur, un polonez, o româncă
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
aderentă de cel puțin 42 tf (tone-forță) iar sarcina pe osie era limitată la 9,5 tf/osie, din cauza slabei rezistențe a șinelor utilizate. Conform temei de proiectare, locomotiva trebuia trebuia să remorcheze pe rampele cu declivitatea de 21 ‰, un tonaj maxim de 110 tf, cu o viteză de cel puțin 11 km/h. Pentru a nu se depăți rezistența șinelor, inginerul Pius Fink a proiectat o locomotivă-tender cu 5 osii cuplate de tip E-1. Acest inginer, cunoscut în special
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
1930 de locomotive-tender C.F.R. 40.0001-40.0005 care au fost construite la Reșița în 1929, special pentru linia Oravița-Anina. În anul 1956 pe această secție au fost introduse locomotive cu parametrii superiori din seria C.F.R. 50.000, care au sporti tonajul remorcat de la 150 tf. la 235 tf. iar în anul 1977-1978, pentru a sporirea capacității secției, a fost introdusă dubla tracțiune cu aburi, iar în 1980 dubla tracțiune diesel-electrică cu locomotive LDE-125 de 1250 cai-putere (920 kW) obținându-se un
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
remorcat de la 150 tf. la 235 tf. iar în anul 1977-1978, pentru a sporirea capacității secției, a fost introdusă dubla tracțiune cu aburi, iar în 1980 dubla tracțiune diesel-electrică cu locomotive LDE-125 de 1250 cai-putere (920 kW) obținându-se un tonaj de 600 tf., respectiv o capacitate zilnică a secției de 10.000 tf. Această porțiune face parte din situl „Calea ferată Baziaș-Oravița-Anina”, fiind clasată ca monument istoric ().
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
În săptămâna de dinaintea cuceririi portului, instalațiile portuare din Massawa au fost distuse de sabotajele italienilor, bazinul portuar a fost blocat prin scufundarea a două docuri uscate, iar accesul spre port a fost blocat prin sabordarea a 16 vase de mare tonaj și a două macarale plutitoare. Portul a fost de nefolosit timp de 16 luni, timp în care bazinul și instalațiile portuare au fost reparate. Pe 11 aprilie, generalul maior Lewis Heath a fost promovat în funcția de comandant al Corpului
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în acord parțial cu tratatul de la Washington, care limită deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Proiectanții germani au descoperit repede faptul că o navă rapidă, bine înarmata și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care făcea legătură între Wilhelmshaven și Marea Baltica, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce impunea restricții suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un pescaj mai mare, și riscul că nava să lovească
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
repede faptul că o navă rapidă, bine înarmata și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care făcea legătură între Wilhelmshaven și Marea Baltica, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce impunea restricții suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un pescaj mai mare, și riscul că nava să lovească fundul canalului). Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, si geografice, inginerii germani au pus la punct la sfârșitul lui 1934 o navă militară cu
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
o navă rapidă, bine înarmata și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care făcea legătură între Wilhelmshaven și Marea Baltica, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce impunea restricții suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un pescaj mai mare, și riscul că nava să lovească fundul canalului). Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, si geografice, inginerii germani au pus la punct la sfârșitul lui 1934 o navă militară cu următoarele caracteristici: Dimensiuni
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
12 tone și cu maximum 3 axe, 37 euro pentru cele cu masa mai mare de 12 tone și cu peste 4 axe. Podul are deschideri de 180 m între pile, pentru a permite inclusiv circulația navelor fluviale de mare tonaj. Podul propriu-zis este unul de tip hobanat, în zona șenalului navigabil tablierul fiind susținut de niște cabluri de mari dimensiuni numite hobane, fixate pe cele patru pile centrale. Aspectul dat de ansamblul format de pilele centrale și de hobane poate
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
șine din lemn. Este văzută și de Richard Trevithick, înainte ca acesta să construiască prima sa locomotivă. În 1804, Trevithick realizează o a doua locomotivă asemănătoare. Aceasta a remorcat, la 22 februarie 1804, pe traseul Pen-y-darran - Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tone-forță, fiind atinsă viteza maximă de 8 km/h. În 1805, a fost construită, după planurile lui Trevithick, o variantă îmbunatățită a locomotivei din 1804. Deoarece greutatea ei (peste 8 tone) nu-i permitea să circule pe șinele
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
Blücher" cu simplă aderență ale cărei prime probe au fost efectuate în acelasi an, la 25 iulie. Locomotiva era asemănătoare celor utilizate de Blenkinshop, însă fără cremalieră. La 27 iulie 1814, "Blücher" remorchează pe o distanță de 6 km, un tonaj de 30 tf. La 6 martie 1815, G. Stephenson și Ralph Dodds (1792 - 1874) pun in circulație, pe liniile minei Killingworth, o a doua locomotivă la care transmisia prin angrenaje era înlocuită cu o transmisie prin lanț. Un an mai
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
trebuiau să le îndeplinească locomotivele participante: Erau admise și locomotivele cu două osii, dar cu greutatea mai mică de 4,5 tf. La concurs s-au prezentat cinci locomotive: Premiul a fost repurtat de locomotiva "The Rocket", care, cu un tonaj de 12,75 tf, atinge viteza de 47,4 km/h. Circulând izolată, locomotiva a atins 85 km/h. Având o lungime (inclusiv tenderul) de 6,4 m, diametrul roților motoare de 1,42 m și o putere de peste 20
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]