KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

iar persoana care ar fi trebuit să primească loviturile, adică James, nu era acolo. Așa că familia mea, niște observatori nevinovați care, de fapt, încercau să mă ajute, a sfârșit prin a deveni obiectul urletelor mele și prin a primi uși trântite în față. În locul lui James. La început, când m-am întors de la Londra, suferința mea avea o oarecare doză de demnitate. Mă simțeam asemenea unei eroine din perioada victoriană care a fost dezamăgită în dragoste și care nu avea nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să vomit la fel de tare ca prima dată. Așa că fie aruncam cu o carte în televizor, fie dădeam cu un pantof de perete sau spărgeam biberonul lui Kate proiectându-l în fereastră. Sau orice obiect aflat prin preajmă, la îndemână, era trântit de o suprafață apropiată. După care începeam să înjur ca o țață, pentru ca apoi să ies din cameră cu pași apăsați, trântind ușa cu atâta putere, că probabil ne cădea șindrila de pe acoperiș. Situația a devenit așa de gravă încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sau spărgeam biberonul lui Kate proiectându-l în fereastră. Sau orice obiect aflat prin preajmă, la îndemână, era trântit de o suprafață apropiată. După care începeam să înjur ca o țață, pentru ca apoi să ies din cameră cu pași apăsați, trântind ușa cu atâta putere, că probabil ne cădea șindrila de pe acoperiș. Situația a devenit așa de gravă încât, atunci când intram bubuind în sufragerie, iar televizorul era pornit, Anna sau Helen sau indiferent cine era acolo înșfăca telecomanda și schimba rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spună că-și părăsește bărbatul și tot tacâmul. Toți am râs până n-am mai putut. Iar ea e o hoașcă. E chiar mai bătrână decât tine! În următoarea secundă, Helen a sărit în picioare și a fugit din cameră trântind ușa cu putere în urma ei. Cu siguranță dislocase și ultimele bucăți de șindrilă care mai rămăseseră pe acoperiș. —Of, Doamne, a spus mama obosită. Parcă suntem într-o nenorocită de cursă cu ștafete. Cum încetează una dintre fete să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
formezi 999 și o să ceri să ți se facă legătura cu pompierii, a continuat el. După care o să mă suni înapoi pe mine, ca să-mi spui că ai făcut chestia asta și că pompierii sunt pe drum. Apoi tata a trântit telefonul și s-a sprijinit de perete. —Iisuse, a spus el epuizat. Ce-a mai făcut acum? l-a întrebat mama, care apăruse în hol. — Nu știu cum a reușit, dar a dat foc la unul din ochiurile de la aragaz și pălălaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine să vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el trântind tava pe masă și vărsând cafeaua peste tot. Am sărit în picioare speriată. Stai jos, mi-a spus el furios. Mi-a pus mâinile pe umeri și m-a împins în jos, înapoi pe scaun, fără drept de apel. Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Anna mi-a zâmbit cu dulceață și mi-a întins ceva. —Claire, ia cristalul ăsta și pune-l într-un buzunar. O să-ți aducă noroc. O să aibă nevoie de mai mult decât unul din cristalele tale de rahat, i-a trântit-o Helen. —Helen, încetează, a apostrofat-o tăios mama. Ce-i? a sărit Helen înfuriată. — Chiar trebuie să fii așa de rea? a zis mama. N-am fost rea, s-a apărat Helen cu pasiune. Dar dacă Claire o să arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să te întreb. A urmat un nou moment de tăcere. —De ce nu mi-ai spus? am izbucnit. Noi eram așa de apropiați. Era așa de frumos. — Nu eram așa de apropiați și n-a fost așa de frumos, mi-a trântit-o el de-a dreptul. —Ba da, eram apropiați și a fost frumos, am protestat eu. Mi-a luat deja destul, m-am gândit. N-o să-mi mai fure acum și amintirile. —Claire, dac-ar fi fost așa de frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mine. Da, i-am răspuns. — Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea luând în considerare imaginea mea șocată. —Nimic, am zis eu cu o voce pierdută. —Bine, a spus ea. —James mi-a spus că încă mă iubește, am trântit eu. Cum? a strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat o voce din spatele mamei. —Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
însemnat nimic pentru tine? — Sigur că a însemnat, am îngăimat eu. —Ei, nu poate să fi însemnat mare lucru dacă la mai puțin de două zile după asta tu ai decis să te întorci la un alt bărbat, mi-a trântit-o el. —Adam, nu e așa... am încercat disperată să-i explic. Trebuie... Trebuie să mai încerc o dată. —De ce? James s-a purtat oribil cu tine, mi-a atras atenția Adam. Da, dar... vezi tu, n-a fost cu-adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce bine e. Apoi a urcat scările în pas de dans, continuând să cânte. Stai! am strigat eu după ea. N-am terminat. Mai vreau să te întreb o grămadă de chestii. Dar Helen a intrat în baie și a trântit ușa în spate. Tot o mai auzeam cântând, doar că acum ceva mai slab. Am rămas în hol, în picioare. Eram nefericită. Și mă simțeam penibil. E așa de adevărat ce se spune: prostul cel mai prost e ăla care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
bine, am spus. Sunt sigură că e doar o scăpare faptul că ai uitat să întrebi de ea. Acum trebuie plec. Veștile sunt grozave! Sunt încântată pentru tine! Să vă fie de bine și toate celelalte. La revedere. Și am trântit telefonul. Cât de jalnic poți să fii? Ce se așteptase să fac? Să izbucnesc în lacrimi și să-l implor să mă primească înapoi? Chiar nu învățase nimic? M-am întors în grădină. Anna se trezise și stătea în capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

sufrageria mea și se uită la televizor la filme cu ciclopi dînd volumul foarte tare. Ultimul lucru pe care l-am mai Îndurat a fost atitudinea portarului de-aici, fără Îndoială prieten cu celălalt, care m-a Înjurat și a trîntit ușa Într-o dimineață, cînd mă Întorceam cu covrigii. Din fericire am văzut la timp ușa Închizîndu-mi-se-n nas și peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778

acum o frumoasă și rebelă adolescentă căreia îi spun, uneori, că mi-e dor de Copil. Uneori, când mă mai plâng că n-am timp de scris, că trebuie să spăl prea multe rufevase și să tot fac ordineșimâncare, îmi trântește : „Dar ai ales să fii mamă! Vrei să fii mamă sau scriitoare ?“. Copilului i-ar fi fost milă... Când eram necăjită sau bolnavă, îmi aducea jucăriile ei preferate, le punea în jurul capului meu, pe inimă, să mă facă ele bine

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
atunci 8 ani. Acum un an am certat-o că nu mai iese din camera ei, că stă prea mult la laptop. De obicei se supără când trag de ea, ne burzuluim. A ieșit după o oră și mi-a trântit în față : „Stau de dimineață și scriu despre tine. S-a luat unul de tine, deși nu te cunoaște, nu știe nimic. I am răspuns“. Mi-a dat să citesc. Am în copilul meu, la o adică, cel mai mare

O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

Crăciun rămase aprinsă. Bud apucă de un cablu care ieșea din panou și Îl smuci. Tot ansamblul luminos căzu la pămînt, iar renul explodă. Kinnard se năpusti afară și se Împiedică de renul Rudolph. Bud Îi puse cătușele și-l trînti cu fața la pămînt. Ralphie mușcă din pietriș. Bud Îi ținu discursul lui pentru bătăușii de neveste: — O să ieși Într-un an și jumătate, iar eu o să știu că ai ieșit. O să-l găsesc pe polițistul care te va avea sub supraveghere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît prietenii tăi! Chiar dacă ați omorît-o, nu-i la fel de rău ca uciderea a șase oameni. Fontaine se trase de nasul cu bandaje, Întinse pe mai bine de jumătate din figură. — Rahatul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
speriat: poponarii aveau pile prea mari ca s-o pățească, iar ancheta lui cu pozele porcoase intra Încet pe linie moartă, la fel ca și pista cu „orice vă doriți“, care aproape că se Înfundase. Ar fi putut să-i trîntească puțin pe Timmy și pe Billy, să-l scuture nițel, să-i strîngă cu ușa pe cei cu care aveau legături - oameni care cunoșteau oameni care-l știau pe Bobby Inge și care știau și cine făcuse mizeriile alea. Rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
un vînzător de porno. Paraziți pe linie, respirație Întretăiată. — Jack, chestia asta cu pornografia e o mare tîmpenie! E numai pentru tipii ăia jalnici cărora nu li se scoală. Las-o baltă și scrie-mi cînd ai ceva serios, gabishe? Trînti receptorul În furcă - bang! - de parcă ar fi trîntit o ușă, rupîndu-te de tot ce-ai fost, făcîndu-te să treci o graniță și să nu te mai poți Întoarce. Jack se duse pînă la birou. Pe ușa cu pricina scria MALIBU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Întretăiată. — Jack, chestia asta cu pornografia e o mare tîmpenie! E numai pentru tipii ăia jalnici cărora nu li se scoală. Las-o baltă și scrie-mi cînd ai ceva serios, gabishe? Trînti receptorul În furcă - bang! - de parcă ar fi trîntit o ușă, rupîndu-te de tot ce-ai fost, făcîndu-te să treci o graniță și să nu te mai poți Întoarce. Jack se duse pînă la birou. Pe ușa cu pricina scria MALIBU RENDEZVOUS. *** Sala de la Moravuri era goală. Doar Millard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Înțeles că cei doi știau ce se Întîmplase. Bud cercetă camera din față: patul rabatabil coborît, o sticlă, două pahare fără picior. DiCenzo arătă spre pat. — Ăsta e alibiul lui și, oricum, nu cred că el a făcut-o. Bud trînti ușa. — Ce n-am făcut? Șefule, ce-i asta? Dudley oftă. — Flăcău, mi-e teamă că sînt purtătorul unor vești proaste. Noaptea trecută o fetișcană numită Kathy Janeway a fost găsită În camera ei de motel, violată și omorîtă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
aruncat de puști era Mirror... Ușa se deschise. Lynn Bracken ridică ziarul și intră Înapoi, căscînd. Băiatul cu ziarele trecu pe lîngă el, cu sacii la vedere: Los Angeles MirrorNews. Morty, ar fi bine să fii În ziar! Bang! Bracken trînti ușa și alergă spre mașină. Porni În trombă spre vest, pe Los Feliz. Jack Îi lăsă avans două secunde și apoi Începu să o urmărească. Spre sud-vest: de pe Los Feliz pe Western, apoi pe Sunset, drum În linie dreaptă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
a luat ca din oală. Urmele de mănuși de pe canatul ușii de trecere susțin această ipoteză. Intră. Îi convinge pe băieții noștri să deschidă fișetele pe care vi le-am arătat, dar nu găsește ce vrea. Se supără fleașcă și trîntește rafturile la podea. Urmele de mănuși de pe al patrulea raft indică un dreptaci de Înălțime medie. Frații deschid cutiile, care se varsă - avem o grămadă de amprente mînjite ce arată că Pete și Bax erau deja puțin cam speriați. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Ray Dieterling. Ed parcă pe strada alăturată, ieși din mașină și o luă la goană. Îl văzură. Îl urmăriră. El ajunse la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa se deschise și Ed intră direct În Inez. Inez trînti ușa și puse zăvorul. Ed intră În camera de zi - peste tot În jurul lui Îi zîmbea Dream-a-Dreamland. Statuete țipătoare de porțelan: Moochie, Danny, Scooter. Pe pereți fotografii: Dieterling cu copii handicapați. Cecuri anulate În plastic - sute de mii de dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
standard a lui Bud White. — Nu. Tac-tu și-o ia la buci de la Moochie Mouse. Speriat, dar a făcut-o. Un cot În trahee. Dintr-odată Yorkin rămase fără aer. Ed trecu În spatele lui, Îi puse cătușele și-l trînti la podea. Speriat, dar cu mîini sigure: Uite, tată, nu mi-e frică! Yorkin se retrase Într-un colț. Speriat, mai făcu o mișcare à la Bud cel Rău: un scaun, o rotație de trei sute șaizeci de grade, scaunul zdrobit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]