3,617 matches
-
încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e bine să te ții departe. Își împărțise odaia de la demisol cu maestrul. Cum ceilalți locuitori ai casei le făcuseră o altă ieșire, direct în stradă, nimeni nu a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne dai o scenă adevărată și-ai să vezi ! Așa deci ! Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești. Care o fi fost popa ăla țâcnit să te boteze Coltuc ? Costică Ologu aruncă întrebarea în jur, c-un aer mulțumit. Trecătorii nu-i împărtășeau însă frământările ; se lăsase frigul, se grăbeau, ca mânați din spate. Chipuri domestice, lânoase și cu ochi blânzi, din zilele cu animale. — Pe mine nu m-a botezat niciun popă... spuse băiatul. Cred și eu, încuviință Ologu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de sărbătoare, mai degrabă sugerând o sărbătoare ratată, la care oaspeții nu mai ajunseseră. Printre trecătorii răriți, Coltuc zări căciula albă, agitându-se în căutarea lui. — E soră-mea, Melania, le explică celorlalți. Vine să mă ia acasă... Nu mă iei și pe mine, soru-meo ? se interesă Ologu, râzând galeș, dar tocmai de aceea, din păcate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a spus : ascunde-mă ? Ea îl știa, copilăriseră împreună, și, tocmai pentru că știa de ce e în stare, încuviințase pe mutește, trăsese perdelele, n-ar fi fost nevoie, oricum, casa lor era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul băiat, uneori mai dispărea în crucea nopții și se întorcea în zori, sleit. Într-o noapte a plecat și s-a întors după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boala asta, s-adună și mă doare-n piept. După ce tușesc, parcă se desface un pic și-mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară pe bulevardul Magheru. Trecătorii prinseseră curaj, ploaia se rărise, pe geamurile mașinii picăturile curgeau ca niște zgrunțuri. Ștergătoarele se mișcau, leneșe, în semicerc, lăsând în urmă dâre concentrice. — Ai mai fost de-atunci la București ? întrebă Rada, deschizând geamul ca să șteargă oglinda retrovizoare. — De
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceea Maca decise, pentru ceilalți, încotro să se îndrepte. O luă înainte, cu mersul lui crăcănat, legănându-se la fiece pas, cu mâinile înfundate în buzunare și coatele lipite de trup. Saluta pe toată lumea, amuzându-se de aerul surprins al trecătorilor care se trezeau în fața unui fel de om al caver nelor venit dinspre viitor. Atunci când fâstâceala le era cât se poate de evidentă, unii oprindu-se să-l privească, alții împiedicându-se de-a binelea, Maca sărea pe loc de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fața ei. — Hei, Magdalena ! Ce faci ? Fata se opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii trecători își vedeau de drum. Fata își strânse ghiozdanul la piept : Cum m-ai găsit ? — Când ? Prima oară sau acum ? Nu mă întreba când a fost prima oară, că nu știu. Poate că ne-am mai întâlnit în alte vieți. Acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră de curând și care minunau trecătorii prin faptul că reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare imperceptibilă a capului și aținteau cu privirile chipul celui care își plătise banul de pe un mal pe celălalt, pentru a-l ține minte. Erau îmbrăcați cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dacă ar trebui, n-am face. De câte ori ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a avea aerul firesc al unor trecători obișnuiți. Ia spune, măi, Cosinus, își aminti Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a avea aerul firesc al unor trecători obișnuiți. Ia spune, măi, Cosinus, își aminti Tili de porecla din școală a lui Jenică, care e contrariul sensului ? Jenică arătă spre bătrân, care se uita după mașini. — Se pregătește să treacă strada, spuse. Să mergem mai încet, să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o sută de cuvinte sau câte vor fi fost, nu-l știa. Era trist și se gândi că ar trebui să-l învețe. De aceea spuse, vorbind singur : — Cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună. Trecătorii îl priveau nedumeriți. Un tânăr, cu un aer ușor stânjenit, aștepta în ușa atelierului în ale cărui vitrine păpușile ședeau frumos așezate, de parcă așteptau să înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sectorului de drum/de rețea și pe traseul proiectului, câte unul pe fiecare sens de circulație. Numărul și dimensiunea panourilor trebuie să corespundă dimensiunii lucrărilor, elementele din legislație fiind elemente minime obligatorii. Panourile trebuie să fie suficient de vizibile, astfel încât trecătorii să poată citi și înțelege informațiile prezentate. Model*) de panou de informare Modelul în format electronic va fi pus la dispoziția beneficiarilor de către MDRAP. Culori Atât pentru sigla Guvernului României, cât și pentru fundalul denumirii programului va fi folosit codul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265297_a_266626]
-
de ce nu, tot în filmul respectiv, după ultimele noutăți ale tehnicii mileniului al treilea, noi, spectatorii, am află și cum miroseau halele de pește ale Parisului și ce emană însuși Balzac, în mers, ținîndu-se, tot prin jurul halelor, după cîte un trecător, gata, pătruns, intrat în nemuritoarea ficțiune și în galeria ticsita a Comediei. Ar fi o realizare, în fine nimerita, pe masura scriitorului despre care inca de pe la începutul secolului XX se spunea că ar fi fost Secretarul epocii sale. Ce face
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
obicei ne gândim la trotuarele unui mare oraș ca la un spațiu unde prezența trece neobservată, în Teheran lucrurile nu stau deloc așa. În timpul unei plimbări prin oraș, ai fi surprins, dacă nu deranjat, de privirea insistentă din ochii celorlalți trecători. Câteva din femeile iraniene pe care le-am intervievat, precum și colegele mele de origine franceză au vorbit despre neplăcerea presiunii resimțite pe stradă, chiar atunci când sunt îmbrăcate pe de-a-ntregul în conformitate cu regulile. Multitudinea privirilor intruzice transformă acest spațiu într-un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Nigel J. Bryant a arătat că similaritatea în îmbrăcăminte are efecte asupra comportamentului țintei doar dacă există și o similaritate a opiniilor. În cercetarea condusă de Nigel J. Bryant (1975, 147), persoanele îmbrăcate hippie și conservator i-au determinat pe trecători (N = 240) să semneze o petiție doar în cazul în care aceștia se pronunțau favorabil asupra cauzei susținute în aceasta. Doi ani mai târziu, într-o cercetare asemănătoare, ipoteza similaritate vestimentară atracție între sursă și țintă nu s-a verificat
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
secolul al XII-lea, parțial, autonomia. În concepția regalității ungare, colonizarea sașilor trebuia să contribuie la consolidarea stăpânirii sale în Transilvania. Beneficiind de largi privilegii economice, sașii au fost antrenați și în apărarea regatului, cu rol defensiv, de protejare a trecătorilor din sud și est. Originea teritorială a sașilor nu se cunoaște prea bine, ei au venit din regiuni întinse ale Germaniei. Emigrările germane spre Ungaria au început încă din secolul al XI-lea, dar ele au crescut în amploare în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elemente (trupe) recrutate de la populațiile supuse, după informațiile arhiepiscopului Toma de Spalato, pentru străpungerea puternicelor fortificații din pasul Verecke și amenajarea drumului de trecere au fost antrenați 40.000 de oameni cu securi. Regele Ungariei Bela IV a încredințat apărarea trecătorii unui palatin, care a solicitat urgent ajutor militar, dar oștile nu erau concentrate și, la 12 martie, garnizoanele ungare de la frontieră au fost nimicite, iar mongolii au năvălit în țară. Regele a cerut aristocraților laici și ecleziastici să urgenteze concentrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la dânșii. Ei nu urmăreau să închege un stat, așa cum vor face ulterior în Prusia, ci oriunde ajung ei aspiră la întemeierea cetăților și constituirea "comandaturilor". Astfel, ei treceau Carpații în Buzău și Muscel, pentru a întări cealaltă parte a trecătorii. De-aici, în mijlocul Câmpulungului românesc, ei ridică un cloașter (fortificație), pe vremea când puterea era în mâinile unui "comes" săsesc, Laurențiu. Așezarea "cavalerilor Maicii Domnului a teutonilor" din Ierusalim, călugări-ostași, îngrijitori de spitale, ocrotitori de pelerini, auxiliari prețioși este un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era nevoie de bani. Așa că multe din podurile Moldovei erau în starea aceluia de la Mircești, care a fost distrus de ape, în cursul unui anotimp, de trei ori la rând, și care se afla ,,într-o stare pricinuitoare de groază trecătorilor”. Într-un raport privind starea podurilor de pe drumul Iași-București se nota că, între Vaslui și Bârlad, ,,toate podețele sunt stricate”; între Bârlad și Tecuci se poate trece pe ele numai cu foarte mare greutate și atenție. Podul de pe Siret între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
își va declina răspunderea privind buna întreținere a podului. Cereri asemănătoare, venite din partea boierilor, se numără cu zecile. Obligați în cele din urmă de către administrația rusă la contribuții, boierii au încercat să se despăgubească prin ridicarea nemaipomenită a brudinii pentru trecătorii autohtoni. Față de anul 1816, brudina încasată în anul 1829 era de peste 10 ori mari mare. Același Rosetti Roznovanu lua, la Sculeni, în 1833, brudina de „1 leu de car și chiar peste 1 leu”. Prin luarea șeicelor de la podurile de pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fixată de către Vistierie și numită brudină. Ea era un monopol feudal. Alexandru Constantin Moruzi, într-un hrisov din 4 ianuarie 1805 „hotărâtoriu de oareșcari drepturi a boierilor”, stabilea că „vadurile de peste ape unde se află poduri trecătoare și plătesc brudină trecătorii după condica ci este în Visterie, acea brudină precum din învechime și până în veci să fie a stăpânilor moșiei după tot cuvântul dreptății”. Când ambele maluri ale apei, pe care era instalat podul, erau proprietatea unui singur boier, atunci brudină
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reiau obiceiurile. Un moralist scrie cu indignare că unele femei se afișează "cu brațele goale și cu umerii goi", cu "unica preocupare de a atrage, de a se face remarcate". Ele nu caută decât "să atragă privirile, să ațâțe dorințele trecătorilor, și asta într-un moment [...] în care se varsă atâta sânge, în care soarta Franței atârnă în balanță"75. Cu mult înainte de sfârșitul războiului, în spatele frontului, cupluri de civili dansează, se distrează și flirtează care mai de care. Femeile își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite pentru atragerea sufletelor soldaților creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]