5,174 matches
-
toți oamenii fricoși, se dă în vânt după isprăvile altora..." Profesorul Ioniță Dragu se întoarse. Spuse răgușit: ― O am acasă... Privighetorile morții, documente din primul război mondial. Nemții inventaseră gazele de luptă. A fost prăpăd în tranșeele aliaților. Raul Ionescu tresări. Se răsuci iute ca un șarpe. ― Gaze! Asta ar putea fi într-adevăr o idee! Cum dracu' nu ne-am gîndit? Ioniță Dragu își mușcă buzele până la sînge: "Cu ce-am greșit Dumnezeule! De ce trebuie să trec prin toate astea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va lua loc domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
examineze. " A îmbătrînit dintr-o dată, peste noapte. Avea dreptate: nebuna aia cu motanul o să-l vâre în spital." Cristescu își băgă mâinile în buzunare. Declară cu o voce de gheață: ― Știi ceva? M-aș da cu capul de pereți! Azimioară tresări. Încercă să zâmbească. ― Îi venim noi de hac! ― Ești convins? Melania e un număr mare! Probabil prea mare pentru mine! Dacă n-ar avea privirea asta șuie ar arăta destul de bine, reflectă maiorul. Chiar frumușel. Genul napolitan..." Dascălu surâdea rotindu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului spre Florence. La un moment dat, femeia tresări. Interveni brutal: ― O iei razna! Melania se afla pe scaun, chiar lângă ușă. Mă uitam la cameea aia caraghioasă și mă întrebam de ce o mai poartă. Tot timpul a stat acolo, fără să se miște. Da, da chiar pe scaunul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că Vâlcu lipsește. Asta înseamnă, aproximativ, 150 de mii de căciulă. Hm, n-ar fi rău... Panaitescu tresări. Repetă năuc, ducîndu-și mâna la frunte: ― O sută cincizeci de mii? Calculă repede, mecanic, cu ochii repeziți în tavan: Adică șapte sute cincizeci de mii de franci francezi, două milioane de pesetas... Fantastic! ― Chestia e cine ne dă banii ăștia, rânji Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
începea vânzoleala până noaptea târziu. " Da, ceva s-a întîmplat..." Pleacă pentru trei săptămâni la Iași, anunță bătrânul fonfăit, cu o gură fără salivă. Se lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în maximum 20 de minute termin și eu. Ce-a zis medicul legist? Locotenentul ridică din umeri: ― Cianură. Autopsia va fi o simplă formalitate. Maiorul privi în gol apoi se îndepărtă cu umerii încovoiați. Bătu în ușa Melaniei Lupu. * Popa tresări. În prag apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în spatele unei baricade. Amabilitatea ― o amabilitate convențională ― le poleia subțire manevrele. Pentru prima oară, avea certitudinea că discuțiile nu duc nicăieri, că trebuie abordat un alt gen de anchetă. Un gând tulbure îi aduse pe buze cuvântul "complot" și Cristescu tresări, privi uimit în jur ca și cum impresia ar fi răsărit de acolo, din odaia bătrânei, ar fi generat-o un obiect, o mobilă sau altceva. Melania Lupu continua să zâmbească. Vorbea frumos, o voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou! Cum?! Popa tresări. Nimeni nu-l insultase vreodată. Nici chiar în liceul militar. Își strânse buzele subțiri. Avea să țină minte... Melania Lupu izbucni în plîns: ― Domnilor! Vă rog, domnilor... Gîndiți-vă... ― La ce, cucoană? La ce să ne gîndim? Sculptorul se mișca dezordonat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce. CAPITOLUL XII CARE E TRUCUL? Avea 46 sau 47 de ani, iar primul lucru care te izbea era siguranța. Privind-o, simțeai că va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un cadou absurd și, dacă te gândești la cutia aceea pretențioasă umplută cu fleacuri ieftine, mărgele de sticlă și strasuri, îți dau lacrimile. ― Când spuneți că s-a întîmplat? Femeia ridică din umeri. ― Recent, în orice caz. Două-trei zile înainte de... Tresări. Dumnezeule! S-a gândit probabil să-i lase ceva... Un ultim gest. ― Aceasta ar fi o interpretare romantică, zâmbi maiorul. Domnul Vâlcu a văzut cutia? ― Da. Panaitescu l-a rugat să-l însoțească. Marin e un mare amator de obiecte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îi rămăsese mașina în pană chiar vizavi de noi... Patru ore a durat reparația. Băgă încă o fondantă în gură, uitîndu-se la sculptor cu un aer vinovat. Dădea impresia că mănâncă pe furiș. Exclamă cu gura încleiată: ― Domnule Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se citea deznădejdea. Pe a Melaniei Lupu, nimic. Văd că domnul Van der Hoph întîrzie, observă bătrâna cu o voce limpede, de cristal. Sculptorul tresări. ― Cine? Da... Întârzie. ― Asta nu înseamnă însă că ne-a abandonat. Tânărul tăcu. ― Nu mă ascultați, domnule Matei! V-ați pierdut curajul, și zău n-aveți nici un motiv. " Curaj, auzi ca prin vis celălalt. Îmi închipuiam că dacă mă iau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe cineva mai distins! Cum se poate să n-o cunoști? Este Melania Lupu. Senzația sezonului! Te poți considera norocoasă dacă acceptă să ia masa la tine. Un succes boeuf... Dumnezeule! Unde naiba e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să fie prudent. La nevoie putea să-i ofere Împărătesei informații secrete de natură mai generală despre Arsenale, pentru a-i gîdila pofta să afle mai mult și... În momentul acesta buzzer-ul de la ușă întrerupse cu bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă asupra biroului. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE-L INTERESA ERA ÎN CARE PUNCT AL VITEZEI IEȘISE DIN CÎMPUL MISTERIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
organizase totul, Hedrock nu se mai împotrivi reunirii identităților lor separate. Abia aștepta să termine de citit scrisoarea lui Gil. În schimb însă din nou textul se estompă, ochii i se împăienjeniră. Hedrock-Neelan clipi de mai multe ori și apoi tresări violent cînd fața îi fu biciuită de granule fine de nisip fierbinte. Văzu că nu se mai află în Arsenal și că nu mai e nici o urmă a orașului-fantomă. Se răsuci într-un spasm al reacției musculare și băgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o pauză, căci își pierduse răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca o nevastă cicălitoare? După ce am cheltuit banii soțului meu iubitor, acum... Se opri brusc. Tresărind, își aminti expresia de ușurare care se așternuse pe fețele miniștrilor după comentariul prințului. Deodată o fulgeră revelația pe care nu o avusese pînă acum, că a fost acuzată personal în fața întregului cabinet. ― Ei fir-ar al dracului să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
beznă, strălucea, strălucea. După multă vreme observă că nu e o lumină albă și, invers, nu i se părea totuși că ar avea o culoare bine definită. Nu era nici prea strălucitoare, nici prea caldă. Făcu o pauză în gîndire; tresări speriat. Tocmai noțiunea de căldură puternică realiza aceasta, făcîndu-l conștient de răceala înconjurătoare. Lumina era glacială. DESCOPERIREA FU PENTRU EL UN FEL DE SEMNAL, O INDICAȚIE. \ EMOȚIA (SPUSE PRIN VIBRAȚII DIN DEPĂRTARE O MINTE DE PĂIANJEN) ESTE O MANIFESTARE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gășit-o pe tânără în cameră și când vroia să pună restul alături de ceilalți bani observă dispariția acestora. Atunci am oprit plecarea trenului spre București și mergând din vagon în vagon cu femeia gășim o tânără frumoasă și elegantă care a tresărit când a văzut femeia de lângă mine. Înroșindu-se ca o sfeclă a fost nevoită să coboare din tren și să mărturisească fapta comisă. Tremurând și plângând mi-a zis că-i medic stagiar la Tulcea și că nu-i ajung
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]