7,094 matches
-
era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus în noaptea următoare am mers din nou acolo luna râdea printre acoperișurile țuguiate iar felinarul strâmb (întins de-a lungul trotuarului) își cerea iertare cu lacrimi de rugină 08 iunie 2011 Sub genele tale, o lume... Din ochii tăi verzi îmi extrag poezia, Acolo mă pierd când doresc liniștiri, Când nu am nevoie de crize sau știri, Când vreau să-mi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
punctul meu de vedere (trebuie să recunosc) avea o bluză albă cred că și o sacoșă aceea pentru cadou roșie cu înflorituri poate că vroia să-și dăruiască singurătatea nu m-au durut picioarele Cristian Lisandru 61 numai băncile de pe trotuar păreau prea multe fiecare dintre ele mă invita să meditez la viața mea la viața noastră la viitorul apus de soare 16 iunie 2011 Ochelarii prin care viața se vede frumoasă noi privim cu plăcere spre ziua de mâine ca și cum
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care trag de mânecă pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de furnici, un dentist pripășit aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la care a aflat că există muște a căror înțepătură te lasă orb... toate acestea mă contrariază. Fluviul? Mlaștinile? N-am reținut decât căldura, apăsătoare într-adevăr, o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați... Care e adevărata Villahermosa? Orașul unde Graham Greene își cumpăra hamac, sarape (poncho-ul mexican) și leacuri contra mușcăturilor de șarpe (în vederea expediției sale în interiorul provinciei Tabasco, pentru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a cunoscut gloria civilizația maya. Hazardul a vrut să ne numărăm printre privilegiați, dîndu-ne astfel o șansă pe care abia acum o înțeleg bine, după ce am văzut de aproape jungla de la Palenque și am simțit mușcătura soarelui de Yucatan. Pe trotuarele capitalei, privind caruselul interminabil de mașini de pe Avenida Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra pietrei devenea propria ta febră. Poate și de aceea mi-am zis că Merida se numără printre acele orașe din care pleci înainte de a le cunoaște, dar după ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică povestirile din Fetițe și giganți, cu jocurile acelea magice și ciudate, cozile moi, prinse cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le vedeam atunci încărcate de curcubee... Prin acele franje multicolore i-am revăzut, acum câțiva ani, pe Sa vin și Clara. Mergeau alături, de mână, prin lumina incendiară răsfrântă de parbrizele mașinilor parcate pe marginea străzii. Ne-am oprit pe trotuar și am schimbat câte vorbe. Mergeau la tenis, la Studențesc. Lăsaseră copiii (aveau doi băieți) cu mama Clarei în parc. Trăiau liniștit, aveau amândoi serviciu, serile se mai jucau cu copiii, mai ieșeau la o plimbare, la un film... Auziseră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o suni să-i spui când poți să-i dai cartea, nu vă mai întâlneați la facultate pentru că începuse vacanța, îi voi duce cartea acum, Alimentara din colț, deschisă și acum, la lumina becului de la stâlpul uriaș plantat la marginea trotuarului citesc plăcuța indicând numele străzii, Aurel Vlaicu, pe dreapta numerele cu soț, iar pe stânga cele fără soț, trec pe trotuarul numerelor fără soț, ajung în fața unui bloc cu două etaje, numărul 27, îmi dau seama că nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi duce cartea acum, Alimentara din colț, deschisă și acum, la lumina becului de la stâlpul uriaș plantat la marginea trotuarului citesc plăcuța indicând numele străzii, Aurel Vlaicu, pe dreapta numerele cu soț, iar pe stânga cele fără soț, trec pe trotuarul numerelor fără soț, ajung în fața unui bloc cu două etaje, numărul 27, îmi dau seama că nu mi-a spus numărul apartamentului, în hol trei cutii poștale, cu numele celor trei familii ce locuiesc în acest bloc, câte o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de straiță avea legată o pungă din plastic, îndesată bine, își trecu legătura pe umeri, cu plasa atârnându-i în față și straița pe spate, vine spre noi, emoționat eu îl aștept să se apropie, terasa ocupă aproape jumătate din trotuar, e îngrădită cu un gărduț de lemn, vopsit alb ca și mesele, gărduțul e demontabil, poate fi sărit cu ușurință, bătrânul trece leneș pe lângă noi, când Radu îl strigă din spate, Hei, omule! Stai un pic! Și bătrânul își întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
etaje deasupra Romei, când au început să-i curgă lacrimile m-am speriat de moarte realizând că fata ce se scutura de plâns în brațele mele ar fi putut să nu mai fie decât o grămadă de carne, jos, pe trotuarul gol, luminat doar de neoanele magazinelor, și atunci am început să beau, la un moment dat cineva mi-a spus că fata asta mai încercase de vreo două ori să se sinucidă și tot la petreceri de acest fel, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebui, dar încă ceva din mine tresare neliniștit ori de câte ori se întâmplă ca Aida să treacă pe aici, nimic nu mă poate opri să nu-mi arunc privirea spre fereastră atunci când recunosc în auz inconfundabilul scârțâit al porții, tocurile ei pe trotuarul pietruit din curte, silueta elegantă trecând pe lângă ferestrele mele, apoi îndepărtat urcând scările de piatră spre apartamentele de deasupra, o seară frumoasă, să ies sau nu în întâmpinarea ei?! Nu înțeleg de ce te-ai mai întrebat cu atâta nevinovăție, știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecut Ana pe lângă mine și n-am văzut-o, nu, acum iese pe poarta masivă a liceului, cu încă două persoane, probabil colegi, grăbesc pasul să n-o pierd, când vrea să urce cu ceilalți în mașina parcată jumătate pe trotuar, o strig, Ana; ochii noștri se reîntâlnesc după, le face semn s-o aștepte, să nu plece fără ea, cu ochii în ochii mei, Theo, acum trebuie să merg undeva, nu pot veni cu tine, ce faci? când te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei era alungată de siguranța cu care acestea alunecau și ghidau pielea. El a virat de pe drumul principal pe o stradă mai mică, apoi pe una chiar și mai mică. Acolo este, spuse el, arătând cu degetul prin parbriz. Pe trotuar stătea parcă ghemuită căsuța din cărămidă roșie a unui meșteșugar. După o singură privire, Lisa deja o ura. Ei îi plăceau construcțiile moderne și noi, aerisite și spațioase. Casa aceasta părea înghesuită, cu camere întunecate, cu țevi vechi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Valentine și lui îi va plăcea de mine... În timp ce înainta către strada Grafton, în sandalele ei dătătoare de dureri, incantația ei pozitivă a fost întreruptă de o fluierătură. Marcus Valentine deja? Eficientă incantație. Dar nu era Marcus Valentine. Pe celălalt trotuar, lipsit de veșnica sa pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o sclavă. Aleargă și cumpără baterii pentru aparatele lui Niall, adu cafele pentru toată lumea, du-te după servieta în care erau paiele. — Scena de pe stradă, îi aminti Lisa lui Niall. Terminați, se opriră toți pe strada South William, unde, pe trotuarul din fața unui restaurant indian, Niall și-a instalat echipamentul pentru a mia oară pe ziua aceea. — Ce-ar fi dacă am pune-o pe Dani să scormonească într-un coș de gunoi, ca o persoană de pe stradă? sugeră Lisa. Niall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar pușcașii marini în uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se putea desfășura în voie la adăpostul întunericului. Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zis c-ar fi mai bine s-o încasezi cu motiv. Sună rezonabil? — Merge. Doi dintre pușcașii marini reușiseră să se adune de pe jos și îl ajutau pe cel de-al treilea să se ridice. Când au luat-o spre trotuar, unul lângă celălalt, Tomas Dos Santos a tras un șut cu sete în curul cel mai mare dintre cele trei. Grăsanul căruia îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și i-a lăsat inconștienți, după care a închis ușa seifului și a încuiat-o. Când o mașină de patrulare a poliției de la secția Hollywood, alertată de o alarmă conectată la secție, a ajuns cei patru spărgători erau deja pe trotuar. Polițiștii le-au ordonat tâlharilor să rămână pe loc. Ei au deschis focul, iar polițiștii le-au răspuns cu aceeași monedă. Doi spărgători au murit împușcați, iar ceilalți doi au fugit cu patru genți pline cu bancnote nemarcate de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de copil, lipiți între picioare. M-am uitat la Lee, tremurând. Era palid, cu trăsăturile contorsionate de ticuri faciale. Privirile ni s-au întâlnit și am plecat în tăcere din cameră. Am coborât cu liftul, iar când am ajuns pe trotuar, l-am întrebat: — Și-acum ce facem? Lee îmi răspunse cu glas tremurat: — Găsește un telefon public și sună la Circulație. Dă-le numele lui Maynard și adresa de-aici și întreabă-i dacă au eliberat vreun talon cu datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
emisie-recepție și-l deschise. Se auziră paraziți, apoi aparatul se opri. — Băga-mi-aș! Hai să mergem, zise Lee. • • • Am dat o raită pe la școlile generale din zona Hollywood și Wilshire. Lee era la volan, iar eu mă uitam pe trotuar și în curțile școlilor după De Soto-uri verzi și vreo figură de pierde-vară. Ne-am oprit la un telefon. Lee a sunat la secțiile Wilshire și Hollywood, le-a transmis pontul obținut de la Serviciul Circulație și a primit asigurări că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
treceam pe lângă Polar Palace, când De Sotto-ul cu numărul BV1432 trecu pe lângă noi în sens invers și trase pe dreapta în parcarea din fața patinoarului. — L-am prins! am exclamat eu Polar Palace! Lee execută o întoarcere bruscă și trase lângă trotuarul de vizavi de parcare. Maynard tocmai își încuia mașina, luând în vizor un grup de puști care se îndreptau spre intrare cu patinele pe umeri. Haide, am spus. — Pune tu mâna pe el, îmi spuse Lee. Eu mi-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi cercetându-i buzunarele. Am scos cu stânga un pachet de Lucky Strike și o brichetă Zippo, iar cu dreapta un pumn de țigări cu marijuana. — Iarbă, am anunțat și le-am aruncat pe trotuar, după care i-am azvârlit o privire lui Lee. Negroteiul în costum zoot de lângă el și-a dus mâna la brâu. Peste o fracțiune de secundă am zărit o strălucire metalică. Am strigat: — Partenere! Și mi-am scos revolverul. Albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]