4,042 matches
-
robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să fugă. Preotul privea. Atunci soldatul își înfipse îngrozit lancea udă de sânge în robul rămas viu. Apoi și-o trase îndărăt, cu mișcări încete, privind-o cu jale și groază. Preotul plecă fără a rosti vreun cuvânt, decât făcîndu-le robilor săi semn cu nuiaua. Iar soldatul se sprijini de lance
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți ceilalți din micul liman regesc fugiseră din întîile clipe. - Cârmaci al regelui, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii lumii îți poruncesc să duci corabia pe lângă țărmul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
al apei. Nimeni nu putea să-și închipuie de ce s-au întors pescarii din urmărire. Deodată, în tăcerea întunecată a nopții, se auzi un zgomot slab în lemnul navei. După câteva clipe, ajutat de ceilalți, Valukaga se urcă pe corabie, ud și istovit. Căzu fără glas pe punte. I-ar fi prins bine un strop de vin sau de rachiu de palmier, dar n-avea nimeni. Când își veni în fire, Valukaga povesti: - Nu știu ce mi s-a întîmplat. Am amețit și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un priveghi. După vizita la poștă, făcu o plimbare pe faleză. În această după-amiază rece de iarnă, erau puțini oameni. Marea era departe, foarte departe, la reflux, iar soarele, În cea mai mare parte ascuns de nori, apunea peste nisipul ud și neted, peste apa aproape invizibilă. Un ponton scheletic, neobișnuit de lung, se Întindea dinspre mal către orizont, ca și cum și-ar fi propus să facă un pod peste Marea Irlandei, dar și-ar fi pierdut energia. Părea absurd ca el, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un mic robinet de alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau idéal Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poți iubi pe toate! Căci Luna e rece, singură, feminină. Și Soarele arde prea tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor..." Din clipa aia, i-ai mâncat fripți. Le-ai împrăștiat pe pantaloni udul gândirii. Nenorocirea e că, trezindu-se comparați, din prima, cu Shakespeare și cu Dante, Beniuc și Deșliu te-au și crezut. Iar din anul acela, Deșliu și Beniuc și-au irosit viețile, străduindu- se, cu puterea lor de sugestie, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule, la dânșii, ce comoară aleasă de suciți! Nu numai că e adevărat că în România toți sânt poeți. Dar esențial însă e că aici toți o fac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara era o seară ușoară și uscată. De înecat, afară, nu te-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el mai mult nu compunea. Toată ziulica lenevea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca pe un fir de gută atârnat de cu seară, la debarcader, să piște la pește) un șiret lung și subțiratec, din piele, pe care și-l tot descurca și și-l extrăgea de la brăcinar. Șiretul enorm avea culoarea nisipului ud. Când și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu că, pe lungimea lui, ca mărgelele, erau petrecute numai sfârcuri de ureche omenească. Duhori pestilențiale. Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sau cel puțin asta de-aici o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum, că sunt mult mai în vârstă, nu sunt deloc sigur ce anume înseamnă cuvântul magician. în acea zi pentru Joe-Sue, născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
numărul partenerilor de conversație a fost destul de limitat, iar ocazia de față este pur și simplu irezistibilă. Problema rochiei este un fleac. Realitatea e că atunci când te-am pescuit din mare, veșmintele dumitale erau un pic jilave, ca să nu zic ude - ca să nu zic de-a dreptul fleașcă. Și adevărul e că propria mea garderobă pare a fi oarecum limitată. Așa că, una peste alta, ne-am gândit că soluția cea mai bună ar fi, dacă mă-nțelegi, să folosim unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani) Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mă că mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-au nici un pic de simț al tradiției. 19.35: Întorși acasă, curăț cu cârpa udă balega de pe pantalonii Mini Boden ai lui Emily. Reiați lila. (Se pare că Paula a pus În valiză haine pentru o săptămână În Florida, nu În Yorkshire. Ar fi trebuit să fac chiar eu bagajele.) Cheryl intră În debara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vulcan. V de la violent. Dacă alegi litera care trebuie de la Început, Emily, economisim o grămadă de timp. —Katie, nu fii așa de dură, are doar cinci ani, spune Richard, care doar ce a coborât agale de sus, cu părul Încă ud de la duș, iar acum decupează cu grijă o mască Cruella De Vil de pe spatele unei cutii de Frosties. Îi arunc o privire furioasă peste masă. Pot să contez pe Richard că nu mă va susține. Nu e deloc În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]