4,882 matches
-
-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane, în urma pierderii iubitei: "Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
echilibrul necesar: "Dintr-o înserare-n seară/ pasul tău de domnișoară./ Dintr-o pasăre amară/ părul tău de domnișoară". Fiind situată între real și posibil, privirea poetului în stare să vadă și altceva, are influență asupra timpului, remodelează lumea, provoacă uimirea: "O secundă, o secundă/ eu l-am fost zărit în undă./ El avea roșcata fundă./ Inima încet mi-afundă". În mai multe poeme, preferința poetului se îndreaptă spre surse de sonorizare. În acest text atenția este îndreptată spre cerc, mișcare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poți face ce vrei cu el - doar e al tău! Și pentru că avutul tău este prețios, simți ne voia să-l încui. Dacă acest produs de concepție care este copilul începe să-și manifeste propria voință, ești uimit. De altfel, uimirea se poate citi pe fața multor părinți ai căror copii au început să aibă opinii personale pe la vârsta pubertății. „Ia te uită, se răscoală oul împotriva găinii!“, spune într-o astfel de situație părintele care te-a făcut și simte
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Ce simte El? Într-un experiment efectuat prin anii ’80, cercetătorii au cerut unor studenți de ambele sexe să descrie ceea ce simțeau în timpul orgasmului, fără a face referire la zona genitală. Când au citit descrierile anonime, cercetătorii au observat cu uimire că nu puteau spune cine era bărbat și cine femeie. Vasăzică, dacă ar acorda mai multă atenție senzațiilor pe care le au, bărbații ar descrie orgasmul la fel de complex ca femeile. Pe măsură ce crește senzația de excitație locală, bărbatul simte nevoia imperioasă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
europeanului încă de la acea dată. Harold nu este ceea ce pare a fi în film. Interesul acestui personaj pentru lumea indiană era stârnit exclusiv dintr-un spirit documentar gazetăresc (așa cum rezultă din român Harold dorea să scrie o carte despre India), uimirea să era doar rodul noutății unei realități pe care nu o înțelegea și nici măcar nu o acceptă consideră, în continuare, femeile indiene ca fiind animalice, barbare, murdare -, obsesia să provenea din piedicile cu care se confruntase în activitatea de documentare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce se retrage. Se aud împușcături. Se zăresc căști de polițiști
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Fodère, asupra reacțiilor lui și asupra sentimentelor pe care le transmite. Rimând cu plan-detaliul pălăriei din secvență precedentă, gros-planul ne aduce inuman de aproape chipul trădătorului, al aceluia care a încurajat vinderea lui Emanou, chip pe care se poate citi uimirea aproape paralizanta. 2.1.1.r. Patimile lui Emanou În piesa 131, chinurile lui Emanou au loc, la fel ca în Cei doi calai (și inclusă în montajul Garcia), în spațiul extrascenic. Pe scenă, suferință copilului este o proiecție a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
divine. Și o voce îi spune copilului: Vei fi păstrătorul Graal-ului, pentru că acesta să vindece sufletele oamenilor". Dar băiatul a fost orbit de visuri mai mărețe ale unei vieți pline de putere și glorie și frumusețe. În această stare de uimire radicală, pentru o clipă nu s-a mai simțit că un copil, ci invincibil, ca Dumnezeu. A întins mâna în foc să ia Graal-ul dar Graal-ul a dispărut, lăsând mâna să ardă în foc, provocându-i o rană teribilă. Pe masura ce
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
une habitude." (Fernando Arrabal, Le cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, la collection 10/18, Paris, 1968, p.143) ("DILA: [...] Tu n-ai face rău unei muște. EMANOU (aer rușinat): Ba da, sunt în stare. Le ucid. DILA (în culmea uimirii): Ai fi în stare de așa ceva? EMANOU (scuzându-se): În fine, din când în când. DILA:Și tu ucizi întotdeauna muște? EMANOU: Nu, uneori ucid și altceva. DILA: Și oameni? EMANOU: Da. Dar nu prea multi, dar când văd că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
substantivul articulat un garçon, iar nașterea copilului din cimitirul de mașini urmează povestirii despre venirea pe lume a lui Emanou. 116 "Mais la vie continue?!" Ceea ce la Milos era o afirmație, deci o certitudine, la Dila devine interogație, semn al uimirii în fața confirmării spuselor lui Milos. 117 Trimiterea la Falligan se face prin readucerea în discuție a țestoaselor, prezente și în visul lui Falligan. 118 "Un écriteau indique: TORTUE GEANTE, MONSTRE NE APRES L'EXPLOSION NUCLEAIRE DE 19... (leș deux derniers
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
împătimiți ai naturii, cunoaște mai multe lumi în această lume. Discuțiile cu Raoul Lopez sunt o lungă incursiune în lumile animalelor, o călătorie în care experiența trăită și erudiția rivalizează pentru a ne trimite pe cele mai înalte culmi ale uimirii. Lumea lupului " În stare sălbatică, lupul se ferește de om, pentru că știe, prin instinctul atavic, cât de periculoasă este această specie. Domesticit, contaminat de om, are o preferință evidentă pentru femei. Temătoare față de bărbați, lupoaica mea se familiariza imediat și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
orice ar spune adversarii, este cea mai bună din cele care au fost date până astăzi. Nu știu să joc tenis dar am simțit că o minge atinge racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi spunând spre uimirea generală căci Litvinov și cu mine eram până atunci adversari ireductibili: România acceptă definiția agresiunii, așa cum o propune Dl. Litvinov” . Titulescu sublinia necesitatea elaborării unei definiții a teritoriului: “O definiție a agresorului era bună, dar a defini teritoriul asupra căruia
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
animismului, ci și despre misterul legalității înfricoșătoare, care iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legalității înfricoșătoare, care iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din cauza aceasta în mod necesar imanentă, aceasta datorită simplului fapt că legile armoniei și dizarmoniei, legile alcătuirii și ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la om toate fenomenele temporale și devin o dată cu animalizarea legile vieții și ale morții. Cuprinse de uimire în fața misterului de nepătruns a tot ce există, științele vieții, copleșite de emoție și apte de observație contemplativă (și nu numai intelectuală), vor putea sesiza misterul pînă în amănuntele de o finețe incredibilă ale organizării lui, pe care ele le
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individul se adaptează nu la realitate, ci la propriile exigențe interioare. Așa se întâmplă în romanul Ultima noapte..., când Ștefan Gheorghidiu, în plin război, dar măcinat sufletește de incertitudinea fidelității soției, ridică în brațe un obuz neexplodat, spre groaza și uimirea camarazilor. Fie și în exterioritatea imediată, eroul simte nevoia să-și demonstreze sieși, printr-un resort compensatoriu, că raționamentul său este corect: inamicul folosește muniție expirată. Gestul săvârșit e numai în aparență ostentativ: "Un obuz nu explodează. Din fanfaronadă, le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să cioplească un trup de femeie cum Firea/N-ar fi în stare să nască; de opera-i se-ndrăgostește./ Că, de n-ar fi rușinoasă, ar vrea să se miște, să umble;/Arta-ntr-atâta-i ascunsă prin artă. Stă mut de uimire/ Pygmalion și se-aprinde nebun după chipul acesta..." Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 153-154. 253 Idem, p. 46 254 Ovidiu, Metamorfoze, X, pp. 245-259 255 Cf. V.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
realității; - între tratarea teoretică și rezolvarea practică. M. Ionescu propune următoarea schemă privind activitatea profesorului și elevilor în rezolvarea unei situații problemă. O temă, pentru a dobândi un caracter problematizat trebuie să trezească o reacție de surpriză, de mirare, de uimire. La disciplinele agronomice, elevul judecă în permanență, interpretează materialul faptic studiat prin prisma relațiilor organism-mediu: structură-funcție; ontogenie- filogenie; diversitate-unitate; stabilitate- unitate; stabilitate-evoluție; dinamică- autoreglare etc. Situația problemă este o interacțiune cognitivă între subiect și obiect și are următoarele proprietăți: 1
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
fiind de implacabila cenzură maternă menită să i le înăbușe. Fapt e că, îndrăgostită până peste urechi de Nicolas, pândește momentul când acesta trebuia să se prezinte la castel cu schițele tapiseriilor pentru aprobare. Claude trăiește sincer și aproape obscen uimirile ("les éblouissments", nu-i așa?) și stârnirile premature ale trupului, gata copt pentru acuplare, de ce nu, chiar cu licornul de Nicolas. Iscodind pe la uși, ea asistă la conversația între artist și cenzorul său, Léon le Vieux, omul de încredere al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nu atât memoria în sine contează, cât citirea și interpretarea ei. E vorba aici nu de căderea în memorie și rămânerea acolo, cât mai ales de regândirea trecutului prin prisma realităților prezentului, recitirea lui prin experiențe și circumstanțe noi, prin uimirile și ororile vieții trăite". Dar să revenim la Hanna, în postura ei de supraveghetoare SS. Spre a-și alina setea de literatură, alegea din rândul internatelor pe cele mai fragile și le punea să-i citească, scutindu-le de muncă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv spre universul infantil, redescoperit cu uimire și inocență, dar mai ales cu nedisimulată tandrețe. Receptorul textelor și, de multe ori, actantul eroicelor istorii... domestice rememorate în poeme precum Inventatorul de cuvinte, Făt-Frumos din lapte, Ce visa un somn, Pijama cu pis-pis, Inventatorul de cuvinte ori Secrete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină/ O mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-aud/ Crud mă spulberi doamne crud// Doi corbi din aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale ale acestuia nu poate însă camufla certitudinea intrării într-o etapă existențială marcată de mari neliniști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și se încheie cu sugestia unei epifanii artistice: "Nemaigăsind nicio urmă,/ Nici vreo înfățișare,/ Hăitașii se-ascunseseră.../ Vipere blânde le sărutau picioarele gonacii/ Cădeau pe rând în somn îndelungat,/ În sunete pământoase și uimiri./ Corăbierii îmbătrâneau așteptând, așteptând;/ Pești intrau și ieșeau din năvoade / Copiii se ascundeau după lacrimi.// Prima întoarcere, prima înălțare, începuse/ Dinaintea vremurilor septuaginte,/ Cei ce se-ntorc și acum se întorc;/ Mereu se întorc / Vipere blânde le sărutau picioarele.// În urma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
referire la oameni are sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]