5,157 matches
-
meu și continuă să te gândești până ce vei avea vești de la mine. Nu te voi lăsa în starea asta. Amintirea acestei replici îl salvă pe Marin de la nebunie atunci când se trezi. 3 MARIN SE TREZI DINTR-UN VIS PE JUMĂTATE UITAT. VISUL ÎL CHINUIA CU AMINTIREA LUCRULUI FAMILIAR. ȘI TOTUȘI, ERA CA ȘI CÂND UMBLASE PRIN PREA MULTE LOCURI STRĂINE ȘI VĂZUSE ȘI AUZISE LUCRURI CARE NU FĂCEAU PARTE DIN VIAȚA LUI. BUIMĂCEALA SOMNULUI SE DESTRĂMA ÎNCETUL CU ÎNCETUL. NU SIMȚEA FRICĂ SAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care nimeni nu avea voie să treacă Dunărea, intrai pentru scurt timp pe pământul bulgăresc... Acolo, într-un sat părăsit, văzui lucruri care-mi înghețară sângele în vine... În acest spital întrucîtva părăsit... găsii mulți soldați de-ai noștri aproape uitați și murind din pricina lipsei de doctori și medicamente. Aceasta fu pentru mine o grozavă zguduire, mai ales când îmi dădui seama că întocmirile noastre sanitare se pregătiseră pentru răniți, dar nu erau câtuși de puțin destoinice pentru a lupta cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima operă a acestui bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung. Iritarea și slăbiciunea întregii ființe sensibilizaseră parcă, dintr-odată, toate membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
1521. Luăm data nașterii 1462 ? Acceptăm 1462 ? Artistul ar fi avut, în acest caz, cam 60 ani. Apropiat de vârsta ei, în momentul în care, renunțând la a-și mai descifra eșecul, își desființează orice șansă, se consideră moartă și uitată, liberă, deci îndreptățită a-și imagina orice. Moarte și înviere, la fel de mincinoase. — Adevăratul nume al florentinului ? Piero di Lorenzo ar fi trebuit să se numească. După tatăl său, aurarul Lorenzo Climenti : Lorenzo di Piero d’Antonio. Renunțase la filiația firească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care femeia îl tot ridica la buze și îl abandona repede. Fereastra se izbi de perete, se văzură dealurile cu brazi, copilăria, o farsă uitată, pustiul din care nu rămăsese decât spaima. Aproximațiile unei memorii indulgente, trucând imaginile. Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să te lase. — Atunci aștept să coborâți la noi. Camera prea mică se curbează, se contractă, obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut milităresc, bătîndu-și zgomotos călcâiele bocancilor. Ofițerul se opri la câțiva pași, răspunse dând din cap ușor și, mereu cu privirea la ștreang, întrebă: ― La ce oră e hotărâtă execuția? ― La patru a fost, trăiți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brusc în două pe malul gârlei gălăgioase. Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluîndu-și serviciul, își aduse aminte de obligațiile reglementare și înștiință, prin telefon, pe aghiotantul regimentului că, în urma ordinului telefonic, ieri după-amiază a sosit în Lunca. ― Vasăzică ai luat cunoștință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alta, ca s-o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trece, nu poți să-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță. Te uiți. Rămâi cu uitatul. Poftești. Rămâi cu poftitul. Ai gânduri. Da’ nu perverse, că suntem oameni serioși. Îți pare rău că-mbătrânești și că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați De alt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bătrânul meu tată aici m-a trimis ". "Venit-ai? - bătrânul răspunde - suspină, Pe fața lui trece zâmbire senină, C-o mână el cartea cea veche a-nchis. "Văzut-am din carte-mi, că viața bătrână Curând se sfârșește - ș-asupra-ăstui gând Uitat-am eu lumea - durere străină În suflet pătrunse, cu-aripi de lumină - Și pîn-mă uitasem scăpă din pământ "Furtuna turbată... Din mii de furtune Ce-asupra pământului îmblă sburînd Sunt câteva cari de mult îs nebune, De-aceea legate de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când a născut Dumnezeu cântecul vânturilor, gândirea stâncilor, ca omul ce va privi la ele din ele să formeze ideile sufletului său. - Copilul idee care a sorbit din esvorul Dumnezeirei tot a fost românul. Lumea era creată când acest gând uitat a lui Dumnezeu care s-a învrednicit să audă muzica sferelor a fost născut. Să proclam d-asupra ruinelor lumii un nou idol: omul. Și vântul să discînte, să geamă-afurisit Pe-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-apoi las că-ți viu de hac ". ANA: Bun, frumos! Dă-i înainte! sudue ca un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a învins și cu mare precauție a gustat din lichid până... l-a terminat... La scurtă vreme, însă, omul nostru a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numită la început „Mănăstirea din codru”. Dovezi se mai găsesc și astăzi... Care sunt acele dovezi, vere? Întâi gorunii de pe marginea căii Buciumului. Aceștia sunt rămășițe din acei codri. „Plopii fără soț” sunt un pâlc rămas din vremuri de mult uitate. Numai că... Numai că... ce? „Plopii fără soț” cei adevărați nu sunt aceștia, ci se află în București. Cuuum? Cum ai auzit. În București, pe strada Cometei, unde locuia Cleopatra Poenaru Leca, o verișoară a lui Caragiale. Vorbind despre aceasta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Căutând ceva în infinit Și așteptând să vii acasă. Muntele îmi face cu mâna, îmi zâmbește și îmi spune: “Copilă, nu uita de al tău suflet, Nu uita să începi să iubești cu adevărat, E un dar de la Dumnezeul cel uitat, Voi, oamenii, sunteți muritori și vă certați mereu, Nu vă amintiți că v-a creat Dumnezeu, În schimb munții, cât și marea, oceanele și valea, Suntem recunoscatori, Pe noi cresc mereu flori, Știm să prețuim ce am primită.”. Îl privesc
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea și mă lasă uimită în filele albe, Zboară gândurile în depărtare, Zboară încercarea-mi moartă! RĂZBOI CU SUFLETUL Nu, nu mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
păcate. O inimă bate tare într-un piept, O alta încetează a bate. Un imn se aude, în depărtare, încet, Într-o țară cu obiceiuri ciudate Trenul iubirii șuieră în cap, Oprește la o stație zdrobită, Călătorii opresc iar timpul uitat Și la peron mulțimea irita. Unul nervos sparge un geam, O sticlă de bere se varsă, Un suflet iubește și plânge în noapte, Tremurându-și vechile păcate, Nu poate crede că iubirea a pierit, Ca și un nor izgonit de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
oglindă prea murdară Și rătăcesc, privind lumea de afară. Și ce am vrut să îți spun, tot nu am spus, Cortina m-a înfrânt, dar ce folos? Actorii iar aleargă de pe o scenă pe alta Și eu rămân a nimănui, uitată gata. 2012 Câmpul e inundat, Țara se răzbună pe stradă, Copiii de internet sunt fascinați, Toată lumea e cuprinsă de o boală, Sălbăticia e parcă mai frumoasă, Animalele plâng înfometate, Copacii sunt tăiați, aer abia avem, Iar cei care ne conduc
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Nu contează gestul, dar surâd, E prea scurtă viață și obositoare, Ca să mă iau cu ea la ceartă în gând. Răcesc și mă vindec, mă vindec de toate, De voi și de mine, de mine și de noi, De vise uitate, scrise într-o carte Uitată pe o masă cu prea multe foi. Asta am să rămân, o umbră uitată, Ca ploaia de vară ce trece grăbită, Pentru toată lumea voi fi o oarecare, Un înger ce nu privește în urmă, ezită
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
gând. Răcesc și mă vindec, mă vindec de toate, De voi și de mine, de mine și de noi, De vise uitate, scrise într-o carte Uitată pe o masă cu prea multe foi. Asta am să rămân, o umbră uitată, Ca ploaia de vară ce trece grăbită, Pentru toată lumea voi fi o oarecare, Un înger ce nu privește în urmă, ezită, Dar pentru tine, oare ce am să mai fiu? Când căderea nopții mă va duce la cer, Îți vei
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
sub sine mai multe alte înfățoșări; sau mai pre scurt: împreunarea feliurimilor într-o unitate a conștiinței. Din această pricepere a concepturilor se vederează cumcă concepturile întru aceea se potrivesc, "căci amândouă sunt înfățoșări, însă se deosebesc decătreolaltă: 1) Pentru ca uitatul, intuiția, este o înfățoșare nemijlocită a obiectului, iară conceptul mijlocită; 2) Uitatul se naște din simțire, iară conceptul din minte; 3) Uitatul ca o înfățoșare singuratică are așijdere și obiect singuratec; iară conceptul ca o înfățoșare de obștie spre mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-o unitate a conștiinței. Din această pricepere a concepturilor se vederează cumcă concepturile întru aceea se potrivesc, "căci amândouă sunt înfățoșări, însă se deosebesc decătreolaltă: 1) Pentru ca uitatul, intuiția, este o înfățoșare nemijlocită a obiectului, iară conceptul mijlocită; 2) Uitatul se naște din simțire, iară conceptul din minte; 3) Uitatul ca o înfățoșare singuratică are așijdere și obiect singuratec; iară conceptul ca o înfățoșare de obștie spre mai multe obiecturi, fiindcă cuprinde mai multe înfățoșări singuratice și fiindcă orice este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]