13,247 matches
-
în fiecare zi de mai multe ori până când l-am învățat pe dinafară. Mustrați-mă că merit, dar să știți că n-am purtat niciodată rochii cu gulerașe sau volănașe. Bunica mea avea așa ceva și când lipsea de acasă, îi umblam prin garderobă, mă îmbrăcam în hainele ei și mă admiram ceasuri întregi în oglindă, închipuindu-mă mare cucoană. Cât despre vârstă, nu vă mai complexați că diferența dintre noi nu este chiar așa de mare cum vă închipuiți Dvs. Ce
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
pe mine taică, își bate dracul joc de cine poate și nu duce niciodată lipsă de clienți. Așa să știți. Sau v-a fost dat să auziți un dialog ca acesta: - Bunico. - Ce e mă'? - Ai dat în mintea copiilor, umbli și tu cu buricul gol?! - Hai sictir că nu știi ce vorbești. Iar puștiul începea să sară șotronul în urma ei de mai mare hazul și o arăta din spate celorlalți cu degetul, având grijă să întrebe de fiecare dată: - Bunico
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
și tu cu buricul gol?! - Hai sictir că nu știi ce vorbești. Iar puștiul începea să sară șotronul în urma ei de mai mare hazul și o arăta din spate celorlalți cu degetul, având grijă să întrebe de fiecare dată: - Bunico, umbli și tu cu buricul gol? Referință Bibliografică: Ne-am întâlnit pe internet 4 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > COPILĂRIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului COPILĂRIE Mi-am trăit copilăria, Umblând prin câmp deschis, Atunci credeam că veșnicia, E a mea, că așa mi-e scris! Îmi spălam picioarele desculțe, Prin roua ierbilor nevinovate, Prindeam și greieri în mânuțe, S-ascult cântecele fermecate! Mă culcam obosit pe spate, Să călătoresc în
COPILĂRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364646_a_365975]
-
Loc nu îi ca Bihoru! Roată lumii,-oricât aș face, Nu-i ca Bihoru și pace! Nu fac un pas înainte, Că doru pă dată-l sîmte! Ca și-un iepure se-ntoarce Oricât aș fi de dăparte. Oriunde-aș umbla în lume Doru îmi calcă pe urme Și nu-i colb purtat de vânt, Ce doru greu, de pământ! Unde talpa mi-o călcat, Florile s-or ridicat! Unde-am vărsat lacrima, Iute o crescut salca. N-o săcat niciu-un
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
sodomice, masochiste etc. Nu romancierul este devină de ceea ce scrie, pentru că el redă fidel expresia stagnării puterii de a decide a omului, el cunoaște ca nimeni altul întârzierea în meditație a lumii de astăzi, știe ce omul vrea: Eu însămi umblam goală pe jumătate, în pantofi cu tocuri înalte. Nu știam să-i ordon altceva decât să spele vasele și să pregătească masa. Aluat inițiativa, s-a strecurat sub masă în timp ce mâncam, s-a oprit înaintea scaunului meu și acolo, dându
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
am cunoscut, toamna te-am adorat și chiar sensibilizat, iarna ne-a unit, primăvara nu ne va mai despărți, indiferent.. chit că nici n-aș avea ce să aștept că nu ești TU atâta de Frumoasă și nu mi-ai umbla prin minte, prin vise, prin sânge, prin tot. Chit că și eu aș fi atât de fericit că nu ești în mine și ÎN VIAȚA MEA că... uops, greșit..! Este invers! Cred că în viața asta altă preocupare mai înaltă
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
este temperamentul meu vulcanic. Am nevoie de o permanență sau cel puțin de o periodicitate cât mai stabilă ca timp al repetării eliminării dezastrului din organismul meu. Uneori mă devastează de-mi vine să urc pe pereți, mai ales când umblu cu mâinile mele prin locuri prin care intră și ies noi vieți la locul meu de muncă, când sunt taur, când berbec, când vier, numai de mine nu am grijă. Cum crezi că mă simt atunci? Mircea își retrase bagheta
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
pământ - ziua Împărăției cerurilor, ce-i va bucura pe toți cei ce au bineplăcut înaintea Domnului și s-au pocăit din toată inima în fața Lui tot timpul acestei trecătoare vieți. Dacă ieși în lume, gândește-te la dreptatea celui ce umblă înaintea Domnului și zi: Călăuzește-mi pașii, Doamne, după cuvântul Tău și nu lăsa vreo fărădelege să aibă stăpânire asupra mea. Când vrei să făptuiești ceva, încearcă să o faci cu gândul la Dumnezeu, Ziditorul tău, Care pe toate le-
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
luat acasă unde trebuia să păzesc vitele noastre, căci nu aveam altă alternativă. În acel an acasă recolta a fost destul de bună, astfel că în toamnă am mers la școală povestind colegilor mei aventurile de la ferma de la oraș, acum fiind umblat deja prin lume. Referință Bibliografică: AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VLADIMIR Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Vladimir Țopăie morții în cimitir, Sus e statuia lui Vladimir, Oasele urșilor saltă-n cavou, Umblă Columb, în mână c-un ou. Dansează beat bietul Falstaff, El nu e fals, nu este grav, Capul ce joacă nu e tăiat, Milă îmi este de proful Unrat. Femei - istorie, femei glumind, Deltele cresc, crime și grind, Află sub
VLADIMIR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349490_a_350819]
-
pădurii de stejari. Să ascultăm păsărelele. Să le vedem și pe ele cum se iubesc, cum își cântă una celeilalte imnul dragostei împărtășite. Știi, multe specii de păsări își rămân fidele toată viața, așa cum altele ca și... știu eu cine... umblă din parteneră în parteneră. - Deci și femela este tot o poligamă, spuse Cris trecând peste aluzia iubitei. - Este, dar datorită infidelității masculului. - Nu te cred. Hai să ne punem de acord. Sunt infideliamândoi. De acord? - Binee, fie ca tine. Eu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
asta mă îndemna mai mult decât înainte să evit joaca și să rămân în casă cu o carte în mână. Un mic cerc vicios ... Nu aveam materii favorite, toate îmi plăceau. În schimb aveam una nesuferită, caligrafia. Pe vremea aceea umblam cu toții cu o călimară în ghiozdan și cu un toc și o peniță de rezervă în penar. Penițele trebuiau schimbate des, unul dintre jocurile favorite era să aruncăm tocurile astfel încât să se înfigă în dușumeaua de lemn a clasei. Pixurile
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
lângă „gard” în basca. La ceceni și suedezi lângă are semnificația „a arunca”: soarele aruncă razele că pe niște arme ucigătoare. Într-o limbă africană lângă înseamnă „a fura”, în alta, swahili „târfa”, ce se compară cu astrul diurn care umblă pe cer că și o femeie de moravuri ușoare. Dar oare lângă „sare” în Australia are legătură cu lângă „soare” în zulu ? Desigur, comparați și vorba sal „sare” în latină identică cu sal „astrul zilei” în limba gâro din India
90 % DIN CUVINTELE TUTUROR LIMBILOR PROVIN DE LA DENUMIRI ALE SOARELUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349536_a_350865]
-
Acasa > Strofe > Timp > PELERINUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului PELERINUL Prietenul meu când mă-ntâlnea, îmi reproșa că nu sunt umblat, că nu cunosc lumea și stau la arest într-un cătun de care puțini au aflat. Avea în mână o hartă rutieră și-mi arăta atâtea magistrale indicând cu degetul mare culori - - simboluri convenționale. El părea bine intenționat; avea itinerarul
PELERINUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349560_a_350889]
-
treaba ta ce fac eu în timpul meu liber. Te-am întrebat eu de unde vii acum? - Haide mă, nu mai fi atât de ciufut. Dacă nu mai vrei să se țină cont de pariu, este treaba ta, dar după cum văd eu, umbli cu monstra după tine ca Iliescu cu SPP-iștii. - Măi, parcă am stabilit dimineața ceva. Restul nu-i treaba voastră ce fac eu cu Andrada de acum încolo. - Bine, mă, bine. Văd că nu se poate discuta omenește cu tine
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
descoperit nicio neregulă. Totul părea neclintit. - Spuneți domnul Cris, ce doriți de la mine? întrebă curioasă Tanța de cum apăru în pragul camerei. - Tot ce vorbim, aici să râmână, să ne înțelegem de la început. - Aveți toată încrederea. Ce naiba sunt femeie bătrână, nu umblu cu bârfa. - Ieri am fost cu prietena mea în vizită la bunici și cum nu erau acasă, arâtându-i vila, ne-a furat peisajul în acest dormitor. - Fiți fără grijă, am văzut că erau deranjate anumite perne față de cum le-am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
-n gâtlej; “Vecineee!”, peste gard strigă Măria, (El prin grădină gâdilând în joacă) “E vr'un secret, că-mi sare pandalia, Ca roșiile mele să se coacă?!” “Nu e secret, (vecinul pus pe șoadă) La noapte, dezbrăcată, nu glumesc, Să umbli prin grădină să te vadă, Că toate de rușine se roșesc!”, Plecă Măria, cam cu întrebare, Dar până seara ea a socotit Că n-ar strica să facă o-ncercare, Și-apoi din asta nimeni n-a murit; În miez
MIRACOLUL DE LA MIEZUL NOPŢII de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349556_a_350885]
-
În frunte, țintăței..., / Ia mai mânați măi flăcăi! / Hăi! Hăi!..” În continuare, se vorbește despre arat și semănatul „grâului de vară”, secerat cu: „Seceri mari/ Pentru secerători tari / Și altele mai mititele / Pentru fete ocheșele...” Prin alte localități, unii gospodari umblă cu „Plugul mare” tras de patru boi, împodobiți cu colaci în coarne și acompaniați de buhaiuri și clopote mari. Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară - „Plugușorul”, după textul
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
obosit tot alergând/Și-atâtea știu că m-au scârbit!/ Știu de exemplu că Pământul/ Prin vrerea marilor sforari/ (conducători și generali”/ a devenit deja mormântul/atâtor specii strămutate.” Autorul își dorește un nou început în care Duhul Sfânt să umble liber peste conștiințele oamenilor, putând astfel acești bipezi să ajungă nemuritori. „Testamentul lui Aristotel”, poem pe care l-am publicat cu drag pe blogul revistei culturale „Izvoare Codrene”, are trei acte: Dimineața vieții, Amiaza vieții și Amurgul vieții. George Petrovai
GEORGE PETROVAI- O CONŞTIINŢĂ A VREMURILOR ACTUALE, ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349648_a_350977]
-
George Evadare din spațul virtual Editura Anamarol, 120 pag. București, 2009 „Trei ciobani,/ un deal și‐o vale,/ soare gaben ‐un dovleac,/ turma s‐a oprit la umbră/ pe‐o costișă, sub copac.” (Pictură naivă) Ai zice că George Roca umblă la sensibilitatea cuvintelor, reinventînd nu metafora, ci culoarea, cu o dezinvoltură ce vine din delicatețea și sensibilitatea sufletului său poetic. Poezia asta trebuie citită sub un alt unghi, dincolo de suprafața poemelor intenționat calmă, pentru că sunt mai peste tot câteva niveluri
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
tu ai face la fel în situația lor, mă veți atenționa în cor toți cei care sunteți însumați în Partida Universalității Valabilileus Totalitarium. Nu te-ar durea capul de viitorul urmașilor altora. Ai bea, ai mânca, ai iubi și ai umbla în lume, ca să ți se lumineze tărtăcuța aia cam zgubilitică. Mai bine apucă-te degrabă de zacuscă, căci cum spune al tău Eminescu „vreme vine, vreme trece”. Capriciile vremii sunt cele care ne conduc. Furtuna ne este Președinte, iar seceta
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
până în primăvară. Mama a început, biata, să plângă și să se roage de el, luându-l cu binișorul (ca să nu-l sperie), să meargă la biserică, să postească și să se împărtășească primind sfintele taine. La vremea aceea încă mai umbla pe picioare. Fratele meu s-a mâniat însă și a prins a huli locașul Domnului, dar după aceea a căzut pe gânduri: și-a dat seama pesemne că boala lui e rea și necruțătoare și că din pricina asta mama se
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
prins a huli locașul Domnului, dar după aceea a căzut pe gânduri: și-a dat seama pesemne că boala lui e rea și necruțătoare și că din pricina asta mama se ținea de el să ia calea bisericii (atâta timp cât mai putea umbla), să postească și să se împărtășească. Știa de mult, de altminteri, că-l roade un morb ascuns; cu un an înainte, ne spusese odată la masă, liniștit de parcă n-ar fi fost nimic: Cine știe cât o să mai trăiesc, poate că nu
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
Zbârț mi-a zâs că-l cheamă Vlaicu. Da’, de un’e până un’e-ai ajuns tu să vez’ de iel? I-am povestit atunci lui Mihai Jerpelea cu de-a-mă-nuntul cum l-am găsit în primăvara anului care trecuse umblând fără rost pe drum și cum l-am luat acasă la îndemnul Răbăgioa- iei, care apoi, tot ea i-a spus lui Zbârț unde e cățelul lui, iar procletul a venit și mi l-a luat... - Da? Chiar așa a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]