KorAP: Find »[drukola/base=ungur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...258 >

6,447 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

uniformă. În primele luni. Mai târziu au fost și ei dați afară din armată, dar la Început erau gradați și ofițeri evrei Îmbrăcați În uniformă. Eu, când am plecat pe front, nu am mai avut gradați și ofițeri evrei - doar unguri. Și pot să spun că În doi ani de zile, cât am fost În cadrul acestui detașament, mai mult am umblat decât am muncit. Am fost Îmbarcați În tren la Bistrița și duși până la Gomel, În Rusia Albă, cum ar veni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
toată vara lui ’42 - deci În iarna lui ’42 am fost la Kamâșenko, am lucrat la deszăpezire la Cotul Donului. Și spargerea frontului a fost așa de rapidă... Frontul s-a spart În zona susținută de români, alături de italieni și unguri, dar a ricoșat și asupra frontului italian. Baza au fost românii. - În ce lună ați plecat pe front? - În toamna lui ’41. - Încă din timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
civilă evreiască nu purta așa ceva? - Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a simțit nevoia de a apela la acea banderolă tocmai În afara granițelor Ungariei, pe front? - Era pe brațul stâng, pentru că acolo era sub supraveghere nemțească. Și ungurii, pentru a proteja aceste detașamente, ne-a pus banderolă galbenă - spre deosebire de detașamentele de prizonieri ruși, care făceau aceeași treabă ca și noi, dar aveau alt regim, mai strict, fiind decimați pur și simplu. Pentru a-i deosebi de celelalte detașamente

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bucătărie erau niște nemțoaice grase, mobilizate și ele -, cu mâncare dietetică... Și am stat acolo mult timp, până ne-a venit repartizarea pe naționalități. Primii au plecat francezii, că trupele franceze nu erau departe și Îi preluau. Noi eram socotiți unguri, nu evrei, și până a venit o delegație din Cluj ca să ne preia... Noi am ajuns acasă târziu: ne-am eliberat pe 9 mai și am ajuns acasă În septembrie. - Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
liceu „Gheorghe Barițiu” s-a desființat și s-a transformat În liceu unguresc. Pe mine nu m-ar fi deranjat prea mult treaba asta, pentru că eu vorbesc și ungurește, și românește, și nemțește, așa că nu era nici o problemă. Numai că ungurii au adus cu ei și un nărav care era mult mai rău decât Înainte. Nenorocirea nu era bătaia, pe care oricum o mâncai... căci dacă erai jidan, prin definiție, cum te vedeau te băteau - ci faptul că au introdus numerus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
introdus numerus clausus. - Această lege era introdusă de mai mult timp? - Nu, nu. La ei o fi fost introdusă de mai mult timp, dar la noi nu era. La noi era vorba să apară În toamna anului când au intrat ungurii. Șase la sută puteau să fie evrei - era tot un numerus clausus... Ulterior și În România s-a interzis complet, dar deocamdată vorbesc de ce a fost la noi. Și ungurii au introdus o metodă mult mai simplă: „Domnule, nu merge

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era vorba să apară În toamna anului când au intrat ungurii. Șase la sută puteau să fie evrei - era tot un numerus clausus... Ulterior și În România s-a interzis complet, dar deocamdată vorbesc de ce a fost la noi. Și ungurii au introdus o metodă mult mai simplă: „Domnule, nu merge nimeni la nici o școală În afară de școala elementară”. Până la urmă și școala elementară au interzis-o. Și atunci, prin noiembrie, În urma intervențiilor comunității și, bineînțeles, pe banii lor, s-a Înființat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o vezi aici, și care reprezentau aportul de legume pentru piața locală. Deci această stratificare era greu de depășit și În vremea românească, și În vremea ungurească. Au rămas aceeași. Sigur că poziția centrală s-a schimbat - asta este evident. Ungurii au avut foarte mult de suferit pe vremea românească, dar nu atât de grav cum au suferit românii pe vremea ungurească. Deci era greu pentru un ungur să ajungă funcționar de stat pe vremea românească... - Nu știau limba? - Nu știau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Au rămas aceeași. Sigur că poziția centrală s-a schimbat - asta este evident. Ungurii au avut foarte mult de suferit pe vremea românească, dar nu atât de grav cum au suferit românii pe vremea ungurească. Deci era greu pentru un ungur să ajungă funcționar de stat pe vremea românească... - Nu știau limba? - Nu știau toți. O să-ți spun imediat când a devenit o problemă. Dar nu puteau ocupa un asemenea post decât dacă aveau niște relații extraordinare. Pe vremea ungurilor nici

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
un ungur să ajungă funcționar de stat pe vremea românească... - Nu știau limba? - Nu știau toți. O să-ți spun imediat când a devenit o problemă. Dar nu puteau ocupa un asemenea post decât dacă aveau niște relații extraordinare. Pe vremea ungurilor nici nu se punea problema. Putea să aibă relații direct la Dumnezeu, ușa din stânga, că nimeni nu-l băga În seamă - era muritor de rând: „Să stea dracu’ acolo, să zică mersi că nu-i facem mai rău”. Nemții se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o mare categorie, numeric vorbind, se ocupau de agricultură, dar Într-un stil care astăzi s-ar numi fermier modern. Aveau tractoare... pe vremea aceea... și cu tot ce făceau, sașii mergeau la piață. Dacă roșiile la român sau la ungur erau când așa, când așa, la neamț fiecare roșie avea un diametru stas, fiecare ou dacă nu era mare, gri sau bleu sau nu știu cum nu mai mergeau la... Adică erau foarte bine organizați. Ei, această stratificare s-a păstrat și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
când așa, la neamț fiecare roșie avea un diametru stas, fiecare ou dacă nu era mare, gri sau bleu sau nu știu cum nu mai mergeau la... Adică erau foarte bine organizați. Ei, această stratificare s-a păstrat și când au intrat ungurii. În cazul evreilor Însă, această societate mai avea Încă o particularitate deosebită: oamenii care În 1940 aveau mai mult de 30 de ani se născuseră În Austro-Ungaria. Deși Transilvania aparținea legal de Regatul Ungariei, prin existența sașilor și șvabilor din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
armata austro-ungară și a fost decorat de două ori cu cea mai mare decorație care exista În Austro-Ungaria, „Marele Aur”. Sigur, erau cetățeni mai de categoria a doua, dar, În mod oficial, se bucurau aproape de toate drepturile. Când au venit ungurii nimeni dintre evrei nu era speriat, pentru că Își făceau următoarea socoteală: În România tocmai apăruse primul semn al venirii legionarilor la putere... Chiar guvernele anterioare erau profund antisemite. În Ungaria noi nu știam ce se Întâmplă, habar nu aveam. Cum

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ungaria legislația era extraordinar de severă. Deci noi am resimțit partea economică din 1934. De aceea nici nu a fost șocul așa de mare, pentru că eram pregătiți. Ei, În 1941, după ce ne-am Învățat cât de cât cum este cu ungurii... O să-ți mai dau un exemplu foarte interesant. Nu pentru problema evreiască, ci pentru problema naționalistă În general. De-acum eram lămuriți și eram aclimatizați. Știam să trăim greu, dar știam să ne descurcăm, cu toată legislația asta. Abia din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
avea niște clienți sași: o fabrică de piei fine care, Înainte, trimitea la Constanța, iar acum trimitea la Budapesta, că erau clienți. Nici ei nu aveau voie să-l angajeze pe tata cu camionul, să meargă acolo, fiindcă nu era ungur - dar nemților nu le păsa de treaba asta, că nu le făcea nimeni nimic. Știau că, pe undeva, ei sunt stăpânii. Ei, treaba asta a mers până când camioanele au fost rechiziționate pentru scopuri de război. Și atunci noi practic trăiam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că În ’43, nu? - Camioanele noastre au fost rechiziționate În ’43, de către armată, și trimise pe front. Nici nu le-am mai văzut de atunci. Erau două camioane Volvo. - Despăgubiri... - Nu, nici vorbă. Nu știu dacă ar fi dat la unguri, darămite unui evreu. Nici nu se punea problema. Așa că aici nu mai puteau să aibă prăvălie. Mai exista o portiță, și aici, și acolo - așa-zisul Strohmann. Stroh Înseamnă, pe nemțește, „paie” - deci, „om de paie”. În România foarte mulți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
erau foarte mulți Strohmann, care se descurcau În continuare... - Dar nu exista o legislație Împotrivă? - Exista, sigur că da. Cum să nu existe? Dar legislația asta putea fi ocolită, pentru că nu ne lovea numai pe noi, Îi lovea și pe ungurii respectivi - și dacă ungurul ăla avea o relație importantă, atunci nu se lega nimeni de el. Deci nu era așa de grav. Sigur că au fost situații În care chestia s-a Întâmplat. Dar era o portiță de salvare. Era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
care se descurcau În continuare... - Dar nu exista o legislație Împotrivă? - Exista, sigur că da. Cum să nu existe? Dar legislația asta putea fi ocolită, pentru că nu ne lovea numai pe noi, Îi lovea și pe ungurii respectivi - și dacă ungurul ăla avea o relație importantă, atunci nu se lega nimeni de el. Deci nu era așa de grav. Sigur că au fost situații În care chestia s-a Întâmplat. Dar era o portiță de salvare. Era, cum să spun, o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Împreună tot timpul lagărului... Ca familie. Înainte a afectat toată familia. Nu știu, poate că au mai fost și alte cazuri. Pe mine m-au lovit, psihic vorbind, acești patru ani. Eram și mai mic. Gândește-te: când au venit ungurii eu aveam 11 ani, deci, pentru mine nu era un lucru esențial - școala, aia mă deranja pe mine. Cam asta era situația până În primăvara lui 1944, când au intrat nemții În Ungaria. Au ocupat Ungaria În mod oficial - o ocupare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
din lagăr, populația orașului era mai mică decât Înainte, pentru că foarte mulți au murit pe front, o serie de români au fugit după Dictatul de la Viena, În special la Sibiu, n-apucaseră să vină Încă Înapoi, iar o serie de unguri care veniseră din Ungaria au plecat imediat Înapoi. Evreii... uite, eu am fost Înregistrat când am venit acasă cu numărul 2015: eram al 2015-lea evreu din Cluj. Cu alte cuvinte, cam 10-15% mai existau după război; la ora actuală

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
industrie În toată țara. În al doilea rând, România avea petrol, care era aur În timpul războiului. Era aur și Înainte de război, dar În timpul războiului era aurul aurului, platină amestecată cu briliante, adică era ceva de nedescris. O avere extraordinară. La unguri, ca să-ți dai seama, că poate nu crezi... Știi cu ce circulau camioanele tatălui meu? Aveam un generator de gaze În care băga lemne - un fel de butoi mare pus pe verticală În spatele cabinei, În caroserie, În care se băgau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Împreună cărți - un fel de licitație. La acest joc stăteau În general sâmbăta după-amiaza sau duminica dimineața. La noi acasă era un fel de terasă interioară unde stăteau ei trei și jucau cărți. Pe unul Îl chema Barok și era ungur de meserie... (râde) Pe al doilea Îl chema Munteanu și era român de meserie, iar al treilea era tata. Ce se discuta când jucau cărți? În primul rând se Înjurau etnic: „Futu-ți Dumnezeii mă-ti de bozgor Împuțit!” - „Jidan

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Înjurau etnic: „Futu-ți Dumnezeii mă-ti de bozgor Împuțit!” - „Jidan Împuțit!” - „Arde-te-ar focul de jidan Împuțit!” - dar astea erau niște expresii fără nici un fel de valoare. Fiecare s-ar fi dus În foc pentru celălalt. Discutau politică. Ungurul era cu Madosz-ul, un fel de U. D. M. R. Românul nu mai țin minte cu ce partid ținea la alegeri, iar tata zicea că votează cu Iuliu Maniu, că ăla era cu Ardealul și toată lumea știa că era om

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
aveau ca limbi materne germana și maghiara. Aproape toți vorbeau românește, mai mult sau mai puțin bine. Dar ăsta nu este un fenomen specific numai evreilor din Ardeal. Cam toate clasele mijlocii În sus erau În situații foarte asemănătoare. Pentru că ungurii știau românește, aproape toți, cu accentul respectiv, mai mult sau mai puțin. La țară erau care nu știau, dar În orașe nu existau. Românii, foarte mulți, știau bine ungurește, iar sașii știau și ungurește, și românește. Iar ăia care stăteau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
evreilor? - În România este foarte simplu: făceau armata ca oricine. Până la apariția legilor rasiale. Evreii În loc de armată făceau muncă. Vreau să spun că și În România, și În Ungaria existau organizații paramilitare de stat. În România se chema premilitărie, la unguri - levente. Aceste organizații aveau uniforme și făceau instrucție militară premergătoare armatei. În timpul acestei excursii, evreii erau duși la muncă. Eu mergeam, de exemplu, pe un câmp care se chema Câmpul Bivolilor. - Câți ani aveați? De la ce vârstă se Începea? - De la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]