3,613 matches
-
SPP-iștii ar ocupa toți boscheții din jurul blocului, s-ar mai igieniza și zona... februarie 2004 Cine sînt EI? Cîștigătorii, stăpînii țării, stăpînii sportului, găurile de la cercurile olimpice. Aerul din minge, apa din bazin. Țărîna pe care o călcăm și văzduhul pe care-l respirăm. Nu numai patria se pregătește de alegeri, ci și mișcarea olimpică. Țiriac e un fel de Iliescu la sfîrșit de mai multe mandate, minus Corina Crețu, minus „măi dragă“, plus mustața, plus surprize-surprize, plus avioanele personale
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de lider, de campion de toamnă, de calificat în primăvara europeană, de de-a dreapta stătător al lui Gigi după mazilirea lui Pițurcă nu-i dă dreptul să jignească. Asta a făcut pe aeroportul din Timișoara cu reporterii, înainte de a încredința văzduhului speranțele roș-albastre pentru Cupa UEFA: „Hai, băi, băiatule, că nu ești tu de nivelul meu să purtăm un dialog!“. Cine e de nivelul lui? în curînd, Pleșu și Patapievici vor face anticameră să intre pentru a adulmeca un strop din
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
voinței umane constructiv-aplicate în vârtejurile naturii. Aici această voință se topește în dezlănțuiri furtunoase, suportă un șoc profund destabilizator sentimentul siguranței activ-practice fiind incendiat de un fulger al perplexității ce-i transformă structura și temelia în cenușa non-acțiunii spulberată în văzduhuri de neființă și viditate, disipată asemeni unei amintiri care se uită ușor pe sine, alonecând dincolo de orice evocare ce ar mai putea să o activeze. Uitând paralizant chiar și amintirea propriei ființări, voința umană devine, în astfel de situații, o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
doar din perspectiva mundană, de apariția cristică. În această plutire, se ridică aproape de ființele angelice, fiind eliberați, pentru o clipă delirică, de greutatea viețuirii întru corporalitate. Aducând slavă Divinității, pe care o recunosc în prezența lui Hristos, ei mărturisesc din văzduhul în care s-au ridicat supra-conștient un alt nume al său: Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi. Astfel, recunosc primirea și însușirea, pe măsura credinței, dar și a finitudinii lor umane, a revelației ce înfățișează existența zeului și însoțirea constantă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că Moise copil a luat jăratic în gură și alte de acestea. S-au devorat viețile de sfinți (Gheorghe, Vasile cel Nou, Paraschiva, Sisoe), apocalipsele, tot ce cuprindea descinderi și ascensiuni (Viața sfântului Vasilie cel nou și înfricoșatele vămi ale văzduhului, Cuvânt de înblare pre la munci). Theodora, îmbăiată cu untdelemn turnat din vase despecetluite de către tineri frumoși, pășește pe porțile cerului de cristal curat așa cum Dante purificat cu rouă intră în Purgatoriu. Demonii au și în aceste scrieri raporturi simbolice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam care fusese fiica unui Pașă turcesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști de paese di Cuccagna, povestite țigănește, însă în manieră dantescă. Astfel, așa cum împotrivitorilor lui Dante li se răspunde că poetul vine acolo din poruncă divină ("vuolse cosi colà dove și puote, ciò che si vuole"), eroul nostru nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Dante li se răspunde că poetul vine acolo din poruncă divină ("vuolse cosi colà dove și puote, ciò che si vuole"), eroul nostru nu-i nici el "dă voia" lui: Așa trecurăm prin pământ ș-ape, Până ajunsem la văzduhul rar, Ne înălțarăm apoi pă aproape, Colo pe unde zodiile răsar, Trecând printre niște locuri puste, Nouă vămi și nouă punți înguste. De abia în urmă, cu multă trudă, Ajunsem la poarta ha dă rai; Iar Sânt Petru, căutând pă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De esența petrarchismului sunt lunga durată a iubirii înregistrată odată la numărul mistic nouă: De nouă ori până astăzi pământul colindător Au călătorit pe crugul soarelui nemișcător... De când am văzut cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țerii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Puținele poezii ce rămân, foarte grațioase, sunt dintre acelea în care ușoara preocupare de moarte ia corp, fără mitologie, în fumul alb al prafului de Bărăgan, pastelurile de câmp în tradiția Eliade și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă necontenit clisme văzduhului când li se urăște cu imensitatea infertilă a singurătăților în care trăiesc, meduze ce mai poartă în gelatinosul lor trup reflexul curcubeului primitiv, ramificată și tentaculară caracatiță i-a plăcut să fie, ori neagră sepie ce aruncă un nor de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neajunși la determinarea universului obiectiv, copiii sunt animiști, confundă realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi și de balauri, vise cu apariții de îngeri și metamorfoze. Dănuț se teme ca tras de zmeu să nu se înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri ale vitalității. Zahărul de gheață se prezintă ca "cețoasele diamante înșirate pe sfoară", din cantalupul tăiat "ca dintr-o besactea orientală" curg "șiraguri blonde și roșcate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Hölderlin. Viziunea din cutare poezie, începînd cu descrierea unui cartier dezolat de mahala cvasi-londoniană, e de tehnică dantescă. Poetul mânuiește gnomismul cu măiestrie: Voi fi atuncea unul dintre Acele anonime duhuri Care se-nghesuie să intre Pe poarta marilor văzduhuri. * Am fost mai singur decât niciodată, Un Robinson cu insula în suflet În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac. CAMIL BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reținut de asemeni o îmbarcare mistică: Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din jur Și-mi voi culca suspinul pe norul meu: șalupă Ritmată de arhangheli, la proră și la pupă, Cu aripile vâsle prin valul de azur. Oceane de văzduhuri s-or lumina rotund Prin stele-arhipelaguri șalupa mea să treacă, Iat tu, frumoasă lume, să-mi pari o piatră seacă Scăpând rostogolită spre-adîncuri fără fund. LUCIAN BLAGA Întâile versuri ale lui Lucian Blaga (Poemele Luminii) au o pulsație panteistică scurtă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au cerut explicații. Unii dintre ei căutau chiar o explicație care sămi micșoreze culpa. Atât am spus: „Nu știu de ce am tras”. Mau socotit nebun. Poate că chiar eram
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mea naștere; nu voi mai avea o altă existență”. Statuile din templu i se închină. Ghicitorii recunosc pe corpul său „cele 32 de semne fundamentale și cele 80 de semne secundare ale «Marelui Om»... Un bătrân ṛși, asita, zboară prin văzduh din Himalaya până la Kapilavastu, cere să-l vadă pe nou-născut, Îl ia în brațe și, înțelegând că va ajunge Buddha, începe să plângă, știind că el, asita, nu va trăi destul ca să-i poată urma învățătura”. Tatălui i s-a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă, văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă supt stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi.” ( Emil Gârleanu, Nedespărțite!...) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Scrie cuvinte cu același înțeles pentru: negurile
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se strecoară rătăcite; țipete răsar și se sting; chemări de călăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păsările călătoare. Și
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
de cea din interiorul zidurilor mănăstirii, așezarea Văratic, sat de călugărițe dar și de mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]