12,807 matches
-
va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe, roțile sale rostogolindu-se acum pe Drumul Birmaniei, o șosea cu două benzi, pavate grosier, pe care-o Împărțeau cu vacile brahmane, atât cu cele din specia hoinară, cât și cu cele Înjugate la căruțe. Prietenii mei priveau noul peisaj. Dealurile erau acoperite cu ridicături mai mici care ieșeau În afară ca niște furuncule. Pe câmpuri erau tot felul de șoproane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mi-a fost mai mult teamă să nu rămânem blocați acolo dacă se Închideau aeroporturile. Răspunsul ei - Împreună cu zâmbetul acela cu dinții strânși adresat soțului ei - a fost redifuzat În fiecare oră, făcând milioane de oameni să o considere o vacă fără inimă. În Mayville, locuitorii orașului ținură o noapte de veghe cu lumânări și vândură plăcinte pentru familia lui Wyatt. Au adunat bani pentru ca doamna Fletcher și ajutorul de șerif, cu care avea o legătură, să meargă În Birmania În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de vacă, o sută de tigve În formă de broască. Aud trilurile fluierelor și ecoul clopotelor. Aud muzica unui pârâu care gângurește și de care s-ar Îndrăgosti orice zeu. Cu toții cântă Într-o armonie perfectă: suntem Împreună și asta este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am identificat numărul. „Pe 20 martie era ziua mea de naștere. Împlineam șaizeci și cinci de ani. M-am născut în Ōno, prefectura Fukui, în apropiere de templul Zen Eihei. De acolo mergi douăzeci de minute cu mașina prin munți. Acasă aveam vaci și vindeam laptele. Aveam și un nume: «Lăptăria Ishikura». Aveam șapte sau opt vaci pe care le mulgeam zilnic, colectam laptele, îl puneam în sticle și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ani. M-am născut în Ōno, prefectura Fukui, în apropiere de templul Zen Eihei. De acolo mergi douăzeci de minute cu mașina prin munți. Acasă aveam vaci și vindeam laptele. Aveam și un nume: «Lăptăria Ishikura». Aveam șapte sau opt vaci pe care le mulgeam zilnic, colectam laptele, îl puneam în sticle și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte 800 de case din oraș și din alte orașe de pe deal. În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mergi douăzeci de minute cu mașina prin munți. Acasă aveam vaci și vindeam laptele. Aveam și un nume: «Lăptăria Ishikura». Aveam șapte sau opt vaci pe care le mulgeam zilnic, colectam laptele, îl puneam în sticle și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte 800 de case din oraș și din alte orașe de pe deal. În fiecare zi, o vacă dădea la o mulgere 18 l de lapte. Le mulgeam o dată dimineața și o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care le mulgeam zilnic, colectam laptele, îl puneam în sticle și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte 800 de case din oraș și din alte orașe de pe deal. În fiecare zi, o vacă dădea la o mulgere 18 l de lapte. Le mulgeam o dată dimineața și o dată seara, deci aveam destul de mult lapte. Eu sunt al treilea dintre cei șapte copii. La vârsta de șaisprezece ani, fratele cel mare a intrat la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta am făcut. La început nu îl ajutam la muls, ci la distribuție. Mulsul era responsabilitatea părinților. Era muncă dură. La 04.00 începeau mulsul, apoi colectam laptele. Eu mă trezeam la 05.30 și îl distribuiam. Dacă nu mulgi vacile de două ori pe zi, începe să le curgă laptele din ugere. De aceea, nu mergeam nicăieri. Nu mă îndepărtam de casă. În orice sezon, chiar dacă ningea, chiar dacă ploua, chiar dacă era grindină, trebuia nepărat să facem asta. Nu aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi brîul coapselor Sale, și credincioșia brîul mijlocului Său. 6. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate, vor fi împreună și le va mîna un copilaș; 7. vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul, 8. pruncul de țîță se va juca la gura bortei năpîrcii, și copilul înțărcat va băga mîna în vizunia basilicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
viață", gândi Bătrânul, privind fix la ochii fără expresie ai lui Rebis. Sunt cel cu anunțul, îndrăzni Bătrânul. De parcă n-ar fi auzit, Rebis îi ceru printr-un gest un obiect de pe podea. Bătrânul îl ridică. Era un corn de vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu câțiva porci grași și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei, celălalt cu câțiva boi păscând pe imașul satului, apoi un tablou cu tovarășa, încadrat frumos la dreapta și la stânga de rațe, gâște și vaci grase și cu ugerele pline ... Nu știu ce naiba nu-i plăcuse șpanchiului, că doar semnificau belșugul și bunăstarea patriei noastre sub conducerea partidului în frunte cu secretarul său general! Zi și tu, nam făcut bine? Fără a-mi stăpâni râsul, i-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
lucrat la serialul Memorialul durerii, a avut un mesaj politic clar, premeditat, pus în practică într-un loc și un moment plin de o semnificație politică maximă. A făcut un gest politic major! Cum să nu politizăm acest gest, doamnă vacă din rasa Blonda de Pleșcoi? Cum să nu politizăm acest gest întreb și pe numeroasele javre băsiste, diversioniști, intoxicatori și dezinformatori care au sărit imediat ca să facă neobservat gestul lui Sobaru. Hei, ce a strigat Sobaru și ce scria pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mie pe goarnă). Zicea el acolo, că ar trebui să mă abțin, a-mi da cu părerea, bineînțeles în scris, în chestii: literare, istorice, mistice, filosofice, euharistice, critică literară și de film, cultură, politică, drept, artă culinară, creșterea intensivă a vacilor merinos (?!?), mers pe bicicletă, înot de performanță în cadă, dormitul pe partea stângă și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cei care, prin talentul și priceperea lor, au adus la lumină asemenea bijuterii lingvistice. Gândiți-vă cât timp v-ar lua, ca să puteți compune un anunț absolut superb ca, acesta: - Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează și nici nu bea. Sau unul și mai și, parcă numai potrivit pentru Prâslea cel Voinic: -Vând pat pentru copil cu picioare de fier. Sau pe aceeași temă: - Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși. Și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel, dacă ești într-adevăr, înțelept și ți-e milă de sufletul ei, trebuie să o lași să vorbească și să o aprobi, căci dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
telefon, curge apa în ureche și spui: Alo! Alo!... Alo! se mai depate... Așa... Așa, ce mai văd?... Așa: când dechideai televizou', televizou' cotea fum, că acolo se făcea mâncare la televizor!... Și pe-asupra, printre antene, pășteau caii și vacile!... Pe bloc era iarbă... Iarbă. Și... pădu'ile fug, ningea cu foicele, când dădeai la o parte capacul de la canal, vedeai Turnul Eiffel! Când ploua, ploua cu boaște, și când ningea, ningea cu șoicei albi! Și toți copiii fugeau după
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clădirilor din jur, iar acum se străduiau se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vă împietriți inima, cum și-au împietrit inima Egiptenii și Faraon? Nu i-a pedepsit El și n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece? 7. Acum, faceți un car nou de tot, și luați două vaci tinere care dau țîță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car, și mînați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8. Să luați chivotul Domnului, și să-l puneți în car; să puneți alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
i-a pedepsit El și n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece? 7. Acum, faceți un car nou de tot, și luați două vaci tinere care dau țîță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car, și mînați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8. Să luați chivotul Domnului, și să-l puneți în car; să puneți alături de el într-o ladă, lucrurile de aur pe care le dați Domnului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
drumul hotarului său spre Bet-Șemeș, Domnul ne-a făcut acest mare rău, dacă nu, vom ști că nu mîna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare." 10. Oamenii au făcut așa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, și le-au închis vițeii acasă. 11. Au pus în car chivotul Domnului, și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Șemeș; au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
10. Oamenii au făcut așa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, și le-au închis vițeii acasă. 11. Au pus în car chivotul Domnului, și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Șemeșului. 13. Locuitorii din Bet-Șemeș secerau grînele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, și s-au bucurat cînd l-au văzut. 14. Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Șemeș, și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului. 15. Leviții au coborît chivotul Domnului, și lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, și le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Șemeș au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
viață", gândi Bătrânul, privind fix la ochii fără expresie ai lui Rebis. Sunt cel cu anunțul, îndrăzni Bătrânul. De parcă n-ar fi auzit, Rebis îi ceru printr-un gest un obiect de pe podea. Bătrânul îl ridică. Era un corn de vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]