6,856 matches
-
la casa de vacanță a fratelui Annabellei. În prima dimineață, s-au dus Împreună pe plajă. El se simți obosit și se așeză pe o bancă, În timp ce ea continua să meargă. Marea vuia În larg, rostogolindu-se cu o mișcare vagă, cenușie, argintie. Spărgându-se de bancurile de nisip, valurile formau la orizont, În soare, o ceață strălucitoare, superbă. Annabelle, siluetă aproape imperceptibilă În bluzonul ei de culoare deschisă, Înainta de-a lungul țărmului. La Café de la Plage, un câine-lup bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știe. Michel se ridică și trecu În camera vecină; Hipiotul-Cărunt era singur acum, ocupat să curețe morcovi ecologici. Încercă să-l descoase, să afle ce a spus de fapt medicul; Însă bătrânul marginal nu putu să-i dea decât informații vagi și fără legătură cu subiectul. — Era o femeie luminoasă..., repeta el, cu morcovul În mână. Noi credem că e pregătită să moară, a atins un nivel de Împlinire spirituală suficient de avansat. Ce vroia să spună cu asta? Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de căcat... Îmi bag picioru-n ea de natură!..., mormăi el furios timp de vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari - bănuia că așa se obișnuiește. Îi rămânea un sfert de oră ca să prindă trenul; Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
moale, Samantha. Mă privește în ochi. Numai tu poți hotărî să-ți schimbi viața. Ai de gând să faci asta ? — Păi... ăăă... Mă opresc cu un tresărit de surpriză, în momentul în care dinspre chiloții mei se aude un uruit vag. Mobilul meu. L-am băgat repede și pe el lângă BlackBerry și l-am dat pe „vibrații” ca să nu facă zgomot. — Ce-i asta ? Maya se holbează uluită la prosopul meu, care pulsează ușor. Ce naiba se întâmplă ? Ce... tremură așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee despre gătit ? zice. Înainte să îi pot răspunde, dinspre cuptorul cu microunde se aude un ZBANG puternic. — O, Doamne ! țip îngrozită. O, Doamne ! Ce-a fost asta ? Nathaniel se uită prin geamul de sticlă. — Ce naiba ai pus acolo ? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
energic, o să avem nevoie de ingrediente pentru toate felurile astea de mâncare. Întocmește rapid o listă și i-o întinde. Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în care el părăsește încăperea, ea mă privește, cu un vag surâs. — A fost mult mai bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie Trish scurt, după care îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar chiar îți place să te ocupi de pub-uri ? Înaintez ușor pe iarbă, încercând să-i prind privirea. Ai zis-o chiar tu, nu ești patron. Ești grădinar. — Nu e vorba de ce vreau eu. În vocea lui răzbate un vag resentiment. E afacerea familiei noastre. Trebuie să se ocupe cineva de ea. — Și de ce tocmai tu ? insist. De ce nu fratele tău ? — El e... altfel. E ocupat cu ale lui. — Dar ai putea și tu să te ocupi de ale tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așază. O cheamă tot Geiger ? — Nu, o cheamă Hurst. Melissa Hurst. Nu-mi sună în nici un fel. — Și unde lucrează ? Te rog, Doamne, să lucreze în străinătate... — Nu știu, la nu știu ce firmă tare din Londra, spune Trish, făcâun un gest vag cu paharul. OK, deci n-o cunosc. Dar situația nu e prea roz. O avocată de la o firmă tare din Londra. Dacă lucrează la oricare dintre marile firme de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu mai apuc să fac nimic din ce trebuie să fac. Dacă trebuie să fiu la cheremul ei nonstop, prestația mea ca menajeră va avea de suferit. Trish nu pare să fi auzit nici un cuvânt. — O, Samantha... nu acum. Flutură vag, absentă, din mână, trimițându-mă subtil la plimbare. Vorbim mai târziu. Îl aud pe Eddie șoptindu-i ceva din cameră. Bravo. Probabil că făceau sex. Și vrea să se întoarcă la stilul turcesc. — Am înțeles. Încerc să-mi țin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu văd pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot biroul nu mai e nimic decât o bucată de scotch industrial pe podea și câteva piuneze încă prinse în panoul de la avizier. Nu-mi vine să cred. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
minute de somn. Lucru cu care, de regulă, n-am nici cea mai mică problemă. Dar astăzi nu știu ce am, am așa, o neliniște. Oare am uitat ceva ? Pe fundalul zgomotelor pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sînt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întîlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cît se poate de deschisă și de sinceră. Fără să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gîndindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sînt așezate claie-peste-grămadă, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci cînd eram În avion, mi-ai spus că Întîlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de dolari. Sau poate chiar mai mult. Obișnuia să facă haz cu mine În legătură cu „capitalul lui de amortizare”. Îmi spunea: - Mă amortizez și eu o dată cu el - știi ce Înseamnă termenul ăsta În cercurile financiare, Chick? - Capital de amortizare? Am o vagă idee. În zilele de Înainte de a fi dat bogăția peste el, nimeni nu și‑a pus Întrebări În legătură cu nevoia lui Ravelstein de a purta costume Armani sau de a folosi valize Vuitton, de a fuma trabucuri havaneze imposibil de obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
interes. După un timp, Îmi aduc aminte că Îl văzusem la televizor. Era un artist foarte respectat. Conferenția, În timp ce desena. Temele lui erau la modă - ecologia, esențele de flori holiste și așa mai departe. Schițele pe care le desena erau vagi, sugerând dragostea și responsabilitatea față de mediul natural. Desena pe o tablă Întâi suprafața unei mări Încețoșate, apoi, cu partea laterală a cretei, crea iluzia unui chip care se nălucea - părul ondulat al unei femei, ca niște fire de revent fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în acest fel ambiguu. Îl venerăm pentru că ne dă ceea ce dorim și ne temem că s-ar putea răzgândi. Fără suferință, indiferent cum vrei s-o iei, nu poate exista iubire. E singurul lucru care ne ridică peste viața noastră vagă de plăceri și neplăceri. Hai, vin la chestiune. Va să zică în țara lui Ozymandias se trăia bine, chiar foarte bine, dar, cum se întâmplă, tot binele ăsta nu era îndeajuns. Și de fapt mai mult rău făcea. De aceea oamenii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
voce tare o poezie, o poezie în germană: Kühl und hell der Sonnenaufgang, leis und süss der Glocke Klang. Ein Magdlein hold, Krug in der Hand, sitz an des tiefen Brunnens Rand. În engleză? Aproximativ: Răsărit de soare răcoros, Sunet vag de clopot unduios. Cu urcioru-n mână vine-o fată La fântâna rece să ia apă. Am citit poezia cu voce tare și apoi am mai citit una. Am fost și sunt un poet foarte prost. Nu consemnez aceste poezii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să-și termine huruitul vag din bucătărie și să-mi torn altă ceașcă. Sunt sigur că următoarea cafea va fi mai bună decât prima. Trebuie doar să ai răbdare. În definitiv, e normal să fie așa. Dar eu n-am dormit toată noaptea și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noua biserică. Cât despre copii, ei crescură într-un climat de bună înțelegere. Unii rămaseră în oraș, întemeiară familii, iar alții plecară în lume, cum se întâmplă de obicei. Și din sângerosul Whipie de altădată nu mai rămase decât un vag folclor ce se contopi repede cu folclorul celorlalte orașe mici și liniștite din America unde, ni se spune, nu cu multă vreme în urmă, s-au petrecut lucruri fantastice - așa cum ni se spune la televizor sau citim în ziarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele, rupând și dezordonând țesuturi, și zbieretele pisicești s-au ridicat ca într-o tornadă și s-au coborât asupra participanților, acoperindu-i ca praful din desenele animate. La sfârșit, roșcatul a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă lăsa încheierea unei crize? Era foarte greu. Ai mei nu mă ajutau deloc în această privință, opiniile lor fiind mai degrabă inconsistente. De pildă, maică-mea intra brusc în camera mea și mă surprindea plângând, deși îmi luasem o vagă măsură de precauție ascunzându-mă în spatele perdelelor. Dădea perdelele la o parte și mă prindea de bărbie: ce-ai, mă, mă întreba. Eu nu știam ce să zic. Plângi? continua. Nu e bine. Ai pățit ceva? Scuturam capul. Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pescuit cu un cuțit și am început să întind ciocolată pe ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]