3,866 matches
-
mormintele părinților săi, cel bun a devenit și mai bun”. în S-a îmblânzit balaurul „tâlhar din neam în neam s-a întins peste pământuri care nu erau ale lui, a supus și a scos din istorie popoare mici și vrednice, furându-le limba și numele.” Ne avertizează, cerându-ne să fim vigilenți că el (balaurul) așteaptă cu viclenie să-și refacă puterile. în Hoții de aur demască pe profitorii străini, dar și pe politicienii români vânduți străinilor, care s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare, se lăuda pe bună dreptate că are cinci băieți ca brazii, spunând repetat cu vădită mândrie că e tată a cinci copii și a rămas cu această vrednică poreclă de „Tata cinci”. Să urmărim ce s-a întâmplat cu cei doi gospodari - porecliți Slănină și Pomană. Cel cu porecla Slănină îl sfătuia pe celălalt cu porecla Pomană să nu doarmă în căruță ca să nu-l taie trenul accelerat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de cuvânt și și-a supravegheat cu atenție vita, nemaisupărându l pe tata ca până atunci. Domnul Gritas avea și alt urât nărav, de care lumea din jur vorbea în șoaptă și cu prudență că, ajutat de cei doi fii vrednici, făcea vizite după miezul unor nopți extrem de întunecoase unor gospodari și se alegea cu ce găsea. Cercetările se mușamalizau, vizitele nocturne continuau din timp în timp, până când li s-a înfundat... într-o noapte ca de catran, pe la ora 2
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și fiii nu s-au mai petrecut în satul nostru cu oameni cumsecade și cu teamă de Dumnezeu. Aceasta e prima poveste adevărată pe care o știu de la tata, cam de multă vreme... Mult după aceea, unul din renumiții și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în sat - și mai avea încă una la lotul său situat pe hotarul ce despărțea islazul satului Priponești de cel al gospodarilor din Liești, unde locuia „din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru a lucra în voie, fără teama de a fi prins asupra faptului. Oamenii satelor Priponești și Liești constatau lipsurile, reclamau autorităților, anchete de constatare se făceau ca la carte, fără a se descoperi făptașul... Același mister ca pe vremea vrednicului părinte al lui Nitas. Gospodăria de la hotar a lui Nitas prospera și belșugul se vedea și în casa din sat. Ca semn distinctiv, în ultimii ani ai maturității lui avea o pereche de catâri puternici și cu ei, înhămați la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa, luptă dragule, luptă și întărește-te, căci viața care te așteaptă cere să stărui, să fii vrednic față de cel ce te-a sădit și se uită cu dragoste la tine!... dar, după o săptămână, un curent ceva mai mânios i-a desprins și ultimul semn de podoabă... cam așa cum se întâmplă și în viața de toate zilele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăția. 4. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău. 5. Atunci, oamenii aceștia au zis: Nu vom găsi nici un cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încît de-abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă-n vorbă, Petre se răcori, tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul l-a așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aci totdeauna, că poate am nevoie de tine! Se numea D. Roșu. Titu Herdelea se întoarse acasă, se închise în odaia lui și începu să lucreze cu pasiune. Își zicea că de acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că sunteți buni români și cetățeni vrednici! Vă cer dovada aceasta eu, părintele vostru și al județului nostru scump! Ei bine, dacă vreți să-mi arătați că sunteți cuminți, și cinstiți, și muncitori, cum știu că sunteți, atunci să nu mai ascultați vorbele ce vi le spun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu decât pe voi doi, spuse Coltuc. N-am alți prieteni... — Prietenie, apăsă lung Fane Chioru. Am și uitat de când n-am mai auzit vorba asta... La urma urmei, nici nu știi cine e mai vrednic de milă. ăla care dă sau ăl’ de cerșește... ? — ăla care dă, îl lămuri Ologu, are și el de cerșit de la altul. Și apoi : Dacă stau bine și mă gândesc, suntem o gașcă nu chiar de colea. Nu-ți sare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omenești, în unele domenii mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură, terminologia esențială este latină, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
măcelărirea locuitorilor unor sate) dovedește că ei erau mai curând reprezentanții în teritoriu ai stăpânirii mongole. Regele Bela IV, care și-a stabilit temporar reședința (curtea) la Zagreb, în Croația, scria papei, la 18 mai 1241, despre "întâmplările jalnice și vrednice de plâns ce s-au abătut asupra regatului Ungariei" și-i cerea sprijinul. El aducea, în același timp, la cunoștință Sf. Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă numeroasă și, fără a ține seamă de vârstă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar Olaha este un nume mai greu de identificat. Olaha poate să reprezinte forma ungurească a unui Vlaha avem în față, conform informațiilor, două figuri istorice de voievozi, din secolul al XIII-lea, este mărturia neîndoielnică a unui contemporan, document vrednic de încredere. Ducele vlah, întâlnit de misionarul franciscan pe drumul hanului tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tehnologiei militare. Cuprinderea Europei de Est în Uniunea Europeană ridică nenumărate probleme; unele de metodă. În esență, toate se reduc la a vedea cît și ce se conservă din specificul național? Armonizarea intereselor națiunilor europene este o himeră, sau un obiectiv vrednic de urmărit pe plan politic? S-a observat pe bună dreptate că integrarea Centrului și Estului european nu poate însemna occidentalizare; că voința comună de a clădi un nou sistem de relații poate să apară în urma unei temeinice dezbateri politice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și prețul de cost al transporturilor în Moldova la începutul secolului al XIX-lea (1963); Despre structura socială a orașului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea (1963) ș.a. Aproape în totalitate, acele studii s-au regăsit ulterior sintetizate, de același vrednic autor, în cuprinsul capitolelor aferente problematicii abordate în volumul al treilea din tratatul de Istoria României, publicat de Editura Academiei în 1964. Iar maniera analitică extrem de riguroasă și profundă, de subtilă pe alocuri și de clară, percepută nu de puțini
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Înaltul devlet»“. Quod erat demonstrandum. Leonid Boicu, Omul, a plecat, după o viață scurtă - prea scurtă pentru sufletul său mare - și modestă, chiar mult prea modestă pentru înaltele virtuți ale personalității sale. A lăsat în urmă, însă, amintirea faptelor sale vrednice, reținute de contemporani și recomandate posterității printr-o operă istoriografică de excepție. Și poate că urmașii, asimilând spiritul director al acestei opere - identificabil, în expresia acad. Al. Zub, prin „orizont amplu, construcție judicioasă, rigoare metodologică” - în perfectă conjuncție cu o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pas hotărâtor 1-a constituit apariția „Magazinului istoric pentru Dacia”, în 1845, adică în anul în care și-a încetat existența „Arhiva Românească” a lui M. Kogălniceanu. De altfel, acesta a și văzut în creația lui Bălcescu și Laurian o „vrednică moștenitoare” a periodicului său. În Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, N. Bălcescu a indicat și analizat cinci categorii de izvoare, ce urmau să stea la baza istoriei naționale. În cea dintîi, el a inclus Poeziile și tradițiile populare, invocând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mănăstire din Rouen. Până să împlinească șaptesprezece ani, tânăra fusese ținută acolo, "închisă cu asprime între ziduri de mănăstire, neștiută și neștiutoare de cele omenești". Pe lângă instruire religioasă, primise aici o educație rudimentară strictul necesar pentru a fi o soție vrednică și o bună chivernisitoare a gospodăriei. Mai cu seamă, fusese ferită de primejdiile lumii, de contactul cu băieții și de dezvăluirile indiscrete ale servitorilor cu privire la tainele sexualității. Lecturile, cuvintele și gesturile sale fuseseră supravegheate cu strictețe. Fusese învățată să-și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și-o ierte până la urmă. De altfel, sătulă să se învinovățească, Marie lasă să clocotească în cugetul ei revolta, refuzul dublei moralități. La urma urmelor, se întreabă ea, "la ce bun să fii arhi-curată și arhi-cumpătată? Există oare vreun bărbat vrednic de așa ceva? În stare să priceapă ce înseamnă asta? Nu e oare o insultă cumplită să lași ceea ce nu a fost atins vreodată unui bărbat versat în tot soiul de atingeri, care te sărută și se gândește în timpul acesta la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de fapt, se consideră că bărbatul este dominat de rațiune
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
necesitate. Dimpotrivă, celei care flirtează nu i se poate găsi nicio scuză. Greșeala săvârșită pe jumătate de aceasta nu-și află justificarea nici în dragoste, nici în procreație, nici în necesitate. Ea nu caută decât plăcerea, satisfacția personală, ceea ce este vrednic de cel mai adânc dispreț. Efemer și egoist, flirtul mai are un neajuns în ochii oamenilor de bună-credință: nu este sincer, cum trebuie să fie adevărata dragoste. Atunci când flirtează, subliniază moraliștii, oamenii "își exagerează cuvintele și gesturile, un sentiment care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
însă rămăsese la fel de cochetă. În cei patru ani de conflict, Micheline nu își refuzase flirturile cu germanii. Pentru că, după cum mărturisește ea, "moare de urât" în Franța aceea pétainistă și moleșită, iar dacă "nemțălăul", dușman al Franței dintotdeauna, este în sine vrednic de ură, germanii, "luați separat, sunt tare amabili, în general bine crescuți și corecți". Totuși, aceste jocuri ale seducției rămăseseră foarte superficiale, cu totul nevinovate. Sunt chiar cu dublu tăiș. Tânăra are plăcerea răutăcioasă de a se declara, în prezența
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
19 ani, un bărbat "pocit, cocoșat, care făcea avorturi" o hăcuiește "legată de masa din bucătărie, cu picioarele ferecate într-un cerc metalic și cu un tampon îmbibat cu eter băgat în gură". Cu toate acestea, Juliette Gréco supraviețuiește operației vrednice de Evul Mediu, continuând multă vreme să întruchipeze, în ochii tinerilor și ai femeilor, cutezanța libertății. Însă în acești ani de după război, Juliette Gréco nu este probabil cea mai scandaloasă reprezentantă a acestor emancipați care-și făceau veacul în Saint-Germain-des-Prés
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]