4,976 matches
-
Erau, dom'le, aproape 37 de grade și cu umiditatea ne turtea, nu alta. Dar eram tînăr și nu prea mă deranja... nu era nici un norișor pe cer și vîntul parcă a intrat în grevă. Ei au debarcat și înaintaseră vreo cîțiva kilometri, într-un dispozitiv de tip evantai. Mamă, mamă, dar le ai cu războiul... N-am fost militar de profesie, dar atunci ne-am mobilizat cu toții... ne așteptam să vină puhoaie... Ei însă, nu erau mulți, contau pe răzvrătirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de bucatele voastre nici alții pe aceste locuri nu se pot hrăni, poruncim să vă ridicați de pe locurile Socolii fără nici un cuvânt de pricină, cu tot ce aveți, să mergeți pe moșiile voastre. Iar neapucându-vă voi să le dați vo poslușanie și neridicându-vă de pe moșiile aceste, și mai jăluindu-ne călugărițele, om trimite armași de vor răsipi casăle și vor scoate de pe hotarele locului mănăstirii, să li să curățască moșiile de voi și de bucatele voastre...Si într-alt chip
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la svânta mănăstire ca să fie pomana domnii meli... Deci am socotit domniia mea...și o am închinat la Svânta Gora la o mănăstire...unde este hramul 40 de Măcenici ce se numește Cseropotamo.” - „Tânăra” mănăstire, care purta în cârcă deja vreo sută șaizeci de ani, trebuia înzestrată cu cât mai multe din cele trebuitoare mai ales că își găsise stăpân din primul moment. Așa că același Constantin Duca voievod hotăra la 17 feb. 1702 (7210): „Facem știre cu această carte a domnii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
eu sunt elev, la o școală militară. Trebuie să învăț și să respect ordinele primite, răspunde Săndel surprins de fermitatea acestei tinere profesoare, care indiscutabil, își zicea el, poate știe ce gândește. S-au despărțit. Măicuța o luase înainte, cu vreo șapte opt pași. tinerețea e tinerețe. Își iau rămas bun, privindu-se încrezători în viitor. - Domnul aibă grija de toate, noi suntem prea neputincioși de aceea ne rugăm lui să ne lumineze mintea spre cele bune și frumoase, cu multă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mo mentului. De cauzele, metabolismul și perspectivele lui. Dar, cu ajutorul lui Alain Daniélou, am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Linga Purana, II, 39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele și ale altora par să fi fost anticipate cu vreo două trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiție orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuițiile profetice ale hinduismului se referă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și a rangului său nobiliar, menită să le asigure o poziție în societate și la curtea domnului. Sărăcia informațiilor documentare nu ne oferă posibilitatea de a cunoaște prea bine modalitatea în care a fost făcută educația sa, dacă a urmat vreo una din școlile existente la acea dată în principatul moldav, sau dacă învățătura s-a făcut acasă, după obiceiul vremii 46, cu dascăli autohtoni sau cu preceptori străini. În secolul XVIII și, mai ales, în a doua sa jumătate, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să învețe pe lângă limba greacă, vorbită la curtea domnului, limbile clasice (greaca veche și latina), dar și limbi moderne, precum franceza și italiana 52. Din această perspectivă, este posibil ca tânărul Vasile Balș, ca fiu de boier, să fi urmat vreo una din formele de învățământ instituite la acea dată în Moldova, dar în lipsa unor forme de evidență școlară, care să menționeze numele său, chestiunea rămâne la nivelul unei simple supoziții. Mai degrabă însă suntem tentați să credem că instruirea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a diferenția semnificații. Originea limbajului nu este legată de conformația organelor fonatoare. Cercetarea ei ține de neurologia creierului. Or, aceasta din urmă demonstrează că limbajul a putut să existe încă din timpuri îndepărtate, mult anterioare apariției lui Homo sapiens acum vreo o sută de mii de ani. Mulaje endocraniene făcute pe rămășițele de Homo habilis, unul dintre predecesorii noștri îndepărtați, arată că lobul frontal stîng și așa-numita arie a lui Broca, centru al limbajului, erau deja formate acum mai bine
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dacă e vorba de orhidee, mi-aduc aminte de salep, o băutură la modă În secolul trecut, mai degrabă hrănitoare decât desfătătoare, obținută din tuberculii unor orhidee ceva mai banale: Orchis XIXși Platanthera. Și să rămân În context. Majoritatea monocotiledonatelor - vreo 70.000 de toate - sunt perene și datorează aceasta, cu excepția arborilor, unor bulbi ori tuberculi, cu - din nou - foarte puține excepții, comestibile pentru om, cu atât mai mult pentru animale. Ca mistrețul... Învățând de la el, oamenii au supraviețuit În vremuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar și animalele domestice beneficiază de ea. Deșeurile lichide ale calului definesc o altă plantă care - zice poporul - apare taman udată astfel: e vorba de Polygonum persicaria, pe când acelea gazoase, când calul Înghite nu fasole, ci surata ei, lucerna, definesc vreo patru ciuperci, Între care Bovista nigrescens, folosite În popor pentru tratarea arsurilor și tăieturilor, dar care stau și la dispoziția calului pentru rosăturile pricinuite de harnașament. Trăgând la ham, Îl trece „sudoarea calului“, Ononis arvense, cu a cărei fiertură se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mitică. Spuneam că evoluția a Îmbrăcat cele mai diverse haine; dar, Întotdeauna reluând În forme, adică stofe superioare, vechea croială. Și atunci, să privim mai departe cazul particular al evoluției biologice, cea mai ușor de pipăit. Păi din plantă, de vreo două miliarde de ani, s’a născut tot plantă deși, În același interval, biocâmpul ei devine tot mai negentropic; mai darnic În perfecțiune, poate singurul ei mod de a susține evoluția. Evoluție care, În același timp a făcut biocâmpul mediului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un moment reprezentate de vietăți, iar de la un altul, viitor, de spirite, apoi de zei... De aceea nu cred În iad sau rai, căci o pedeapsă sau o recompensă veșnică nu se potrivește cu o faptă limitată la finitul a vreo 70 de ani... Îmi Încadrez deci existența Într’o lume populată evolutiv: sub mine de animale și paralelul lor vegetal, iar mai departe mineralul; desupra mea de spirite care, dacă evoluează - și o fac, nu ne poartă grija, decât În măsura În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și, oricât m’aș strădui, nu-i pot răspunde decât dacă mai acceptăm ceva, alături sau În prelungirea a ce vedem În jur, dar asta nu mai e biologie. A spus om. Păi ăsta e doar o specie Între cele vreo două milioane cunoscute În cadrul cărora se dezvoltă viața, câștigând unele noi, renunțând la altele vechi... O specie banală pentru un privitor din exterior, o biată maimuță fără blană dar, privită din interior, cunoscându-i zbaterea, Întrebările, căutările, un Întreg haos, ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin naștere zice-se, de nevoie zic eu, sătul de culesul melcilor care abia preling vreun metru pe oră, Îl vedem totuși pe om ca pe posesorul unei performanțe modeste: chiar acum, după un Îndelungat antrenament, al unor aleși, de vreo 15 m/s, adică 40 km/oră, inferioară vitezei oricărui potențial vînat, precum banalul iepure, cu ai săi 70 km/oră... Nu-i - sau n’a fost - bai. C’aveam rațiune găsind ceva mai rapid decât noi Înșine: o suliță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vînat, precum banalul iepure, cu ai săi 70 km/oră... Nu-i - sau n’a fost - bai. C’aveam rațiune găsind ceva mai rapid decât noi Înșine: o suliță care atinge câteva zeci de metri pe secundă, apoi săgeata cu vreo sută. Dar investind energie acumulată Îndelung În brațul care aruncă sulița, apoi În arc, o prelungire sau un artefact al aceleiași rațiuni. Și am atins și cei 600 m/s cu care zboară glonțul, dar cu energia acumulată chimic În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
facem atâtea gânduri pe pragul unui mileniu, a acelora din jurul nostru. Și, pentru a o demonstra el, aerul, a avut grijă să se infiltreze insidios oriunde nu ne gândim pe subțirea pojghiță a mărului pe care ne dusem viața. Adică vreo 10 km În jos, până unde coboară fundul oceanului, respectiv 25-30 În sus unde hălăduiesc Însă doar spori și polen, niște potențialități. Căci aerul pătrunde solul umplându-i capilarele, dar și se dizolvă În apă. Și astfel, viața găsește, orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proprie momentului a criteriului; și atunci stăpân, unul tiranic, devine timpul. Într’adevăr, În devenirea ei, În evoluție, Natura se grăbește. Și Încă din ce În ce mai tare. Ceva firesc, căci fiecare nouă realizare Înseamnă un motor În plus. Naturii i-au trebuit vreo 17 miliarde de ani pentru ca, plecând de la Marea Explozie, În care unii văd cam anapoda o ipotetică, dar mitică, creație, ea nefiind decât un salt calitativ Într’o devenire cu siguranță evolutivă din infinit spre infinit, să pregătească printr’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de milioane de ani Își confecționaseră În consecință o carapace calcaroasă pentru cap și cam atât. Urmează cuirasa, adică protecția trunchiului și, pentru că luptătorul e un bărbat, prin urmare tare sensibil undeva mai jos, un soi de prelungire, precum cele vreo câteva fâșii din piele ce atârnă de armura romană. Nimic nu e mai cumplit ca o lovitură peste țurloaie. O știu nu doar fotbaliștii, dar orice bărbat, căci ca băiat a bătut mingea În drum. Adaug deci zisele cnemide, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În subiectul emisiunii - misterere lui Osiris. Iar cele patru canale de aerisire, care cu meșteșug pun la lucru diferențele de temperatură de pe fețele nordică, respectiv sudică ale piramidei, demonstrează că oameni vii și-au făcut de lucru În piramidă, nu vreo uscată mumie. Dar inițierea, aceea care În orice societate tradițională de oriunde și oricând conferă drepturi și puteri nebănuite, e ceva soră cu moartea: cel care reușește s’o parcurgă e, asemenea lui Osiris, un mort reînviat, un renăscut cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a o conserva, cât și contactul cât mai intim dintre cei doi, desigur În favoarea primeia și defavoarea - ca supus unei entropizări - celuilalt... Și, tot ambalajul trebuie să poată fi reciclat, căci de el mai e nevoie, la scara a vreo 10 miliarde de ani, din care vreo 3 au trecut, iar alte 5 urmează să vină, la care Natura a programat viața pe Pământ. Pe aceeași planetă cu resurse limitate. Desigur, nu e musai ca, sub forma cunoscută, oul să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În urmă - În celulele lui. Cu târgovățul e mai rău, căci vinul Îi vine de la Cotnari de exemplu, iar apa din Prut... mamă ce război! Asta de adaugă sifon, făcut cu apa Iașilor. Dar dacă pune apă minerală, adusă de la vreo două-trei sute de kilometri? Nu prea simțim acest „război“, deși el ne scoate câțiva ani din crugul vieții, mai ales bărbatului, că el se Îndeamnă cu șprițul; el trăiește - și așa - cu vreo 5 ani mai puțin, el are cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pereche de opinci și să-mi dau blănița la spălat... Nu doar abioticul focul apare ca imperfect În circuitul substanței În Natură, dar și bioticul. Dar, pentru a vedea asta, trebuie să urcăm Într’o mașină a timpului dând Înapoi vreo două-trei sute de milioane de ani, poposind Într’o lume cu mult bioxid de carbon, de vreo trei ori mai mult și cu un efect de seră, deci un aer sufocant, pe potrivă. În jur nu hălăduie decât insecte și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi, eventual, doar specii. Altfel spus, ecologistule, ești În culpă chiar față de propria-ți concepție... - Pe dracu’, Moti. Nu sunt un ecologist, cel mult mă delectez cu ecologia. Dar recunosc că vreau să trăiesc mai mult decât e menirea speciei - vreo două-trei decenii acolo -, dar nu degeaba. Dar să ți explic. Poate ai să-mi dai dreptate... pisică ranchiunoasă ce ești. - Nu mă insulta. Mai bine ai medita: unde ați fi fost, cu civilizația voastră cu tot, dacă n’ați fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și la altceva. Căci există și alte diversități decât cea „bio“. Cum ar fi aceea a modului de viață: american, chinezesc, mozambican, lapon, românesc... Care se restrânge zi de zi, În favoarea primului, recunoscut ca fiind cel mai risipitor dintre toate: vreo 4% din populația lumii - aceea a „Statelor“ - produce 70% din gunoaiele acesteia... Ce va face, americanul de pildă, În clipa În care - dracu’ știe din ce motive - nu va mai avea hamburgherul, Coca Cola, blugii și pe Moș Crăciun? Convertind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toată biomassa rezultată astfel ajunge de mâncare, deci să se recombine cu oxigenul refăcând neutra apă, o parte din ea umplând zăcăminte ascunse În adânc de cărbuni, petrol, gaze, oxigenul se tot adună, pe măsură ce apa se tot Împuținează. Aha! De vreo două miliarde de ani, de când lucrează fotosinteza, planeta se tot usucă și oxidează. Uscarea ca uscarea, e cam greu de constatat. Dar oxidarea, un proces strâns legat de asta, e la Îndemână. Păi Terra primordială era un fel de bărbat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]