16,454 matches
-
de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană.Alerg prin iarba umedă de ploi,Cu talpa goală, să ii simt sărutul.Sunt ruptă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aripă de fluture, pe geană.Alerg prin iarba umedă de ploi,Cu talpa goală, să ii simt sărutul.Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
din ierni! Să curgă izvoare de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt!Plătesc un birPe stropul de iubire! Pe primăveri-fugareși pe-alint! Pe veri îmbujorateDe lumină,Pe-apusuri blândeși pe ierni pustii!Plătesc vieții, birPe amăgire
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe obraji de copil!O dulce-cireașă,O floare de lotus,Un fluture galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Străine, Visul e al meu! Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe obraji de copil!O dulce-cireașă,O floare de lotus,Un fluture galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Străine, Visul e al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am împletit cununi Din grâu Cu spicul copt Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc, Sub lespede-n grădină. Citește mai mult Străine,Visul e al meu! Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Citește mai mult Străine,Visul e al meu! Și cântecul și zborulși lumina!Le-am adunat în nopțiTârzii, cu ger,În zile înnorate,Cu furtună!Am împletit cununiDin grâuCu spicul coptși maci râzând spre soare!Am presăratDin gândul meu,Un zâmbet cald,Prin picâturile de ploaie!Străine,Lacrima-i a mea!Și dorul și durereași revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc,Sub lespede-n grădină.... XXXII. DACĂ VÂNTUL, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
apoi în mașină, să îl atingă, să îl testeze, să se așeze pe el, să ne arate ce pinguini și ce scaun fain are ea. Apoi, când ne-am pregătit de plecat la drum, am întrebat-o cu entuziasm și zâmbet pe buze dacă e gata de aventură în scaunul de mașină. Și i-a plăcut ideea; 4. Îi oferim și noi exemple. Adică, stăm tot timpul pe aceleași locuri în mașină, fiecare pe scaunul său. În plus, extrem de important, purtăm
Cum ii facem pe copii sa le placa sa stea in scaune auto? () [Corola-blog/BlogPost/92321_a_93613]
-
dată, de ce Dumnezeu nu păcătuiește, deși scrie o groază de poezii zilnice - unele din ele, chiar, deocheate rău de tot. RĂMÂI CU NOI Luca 24:29 Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sărmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtăm iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflăm „rămâi cu noi” În vara vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ei pentru cumnată-sa. Telefonul lui Andrei a tulburat liniștea, care se așternuse. Camelia i-a comunicat, hotelul unde o găsește. -E departe hotelul Plaza? -Nu, nu este, vă duc până acolo. Victor îl privea pe Andrei prin oglindă, un zâmbet complice apăruse pe fața lui. Am ajuns! Victor a coborât din mașină, apoi cu un gest elegant de respect a deschis portiera din spate. Andrei a coborât, având întipărită pe față semeția unui om important. A intrat în hotel, urmărit
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
nu se vedea, nici nu a cerut, să o vadă. Andrei a plecat bucuros ,că în urma lui au rămas oameni fericiți. Simțea că plutește, mulțumirea lui sufletească era mare, gândul i-a zburat, la cei care rămâneau în urmă, un zâmbet i-a apărut în colțul buzelor. Taxiul, cu Victor la volan, a pornit spre gară, Andrei cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
teama, grijile și noaptea nedormită își pusese amprenta. -Șerban nu a fost acasă în această noapte. -Ți-a dat telefon, a lăsat un bilet? -Nu! -Acum unde este, a venit? -Tocmai când ieșeam pe ușă, el intra. M-a salutat cu zâmbetul lui dulce, a trecut pe lângă mine, fără să spună nici un cuvânt. M-am întors din ușă, să-l întreb, de unde vine, dacă a pățit ceva. Nu am putut, a intrat în baie, a încuiat ușa și a dat tare drumul
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
vulnerabilă. Camelia continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi și să-i mângâie mâna, simțea nevoia să fie adorată, să audă vorbe frumoase. Îl plăcea pe Andrei, era atrasă de prestanța lui, de vorba hotărâtă, de zâmbetul abia schițat, deși trecuse câteva zile de când lucrau împreună, nu-l văzuse râzând, cel mult surâsese în anumite momente. -Andrei, te rog, să vii cu mine, vreau, să îți arăt ceva. Intră aici! Cu mâna a deschis o ușă, care
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
de drumul lor. Simona locuia în blocul-turn din sud, la etajul doi, așa că într-un minut sau două ajunseră la ea. Când intrară pe ușă, Simona îi primii cu bucurie și îi îmbrățișă pe amândoi. Apoi le spuse cu un zâmbet până la urechi: - Bine ați venit, dragii mei! Haideți la masă! Simona, de câte ori avea chef să invite pe cineva la masă, îi chema în sufragerie să mănânce. Nu conta dacă erau apropiați sau mai străini, ea considera întodeauna că musafirii trebuie
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. -Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. -Mamă, doamna care abia a ieșit din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
birou, Olga s-a lăsat condusă de Eugen la departamentul de cercetare, ajunși la ușă, Olga la tras de mână pe Eugen și i-a șuierat la ureche: -Nu ne cunoaștem, dacă spui cuiva despre noi, te distrug, apoi cu zâmbet superior și amenințător a continuat, ai înțeles? Eugen a dat din cap afirmativ. Amândoi au intrat în birou zâmbitori. Eugen a trecut cu Olga prin dreptul fiecărui birou -Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
-ți răspund. -Doamnă, sunt de acord cu condițiile puse, accept. Acum plecăm, vă rog să-mi dați o cheie. Sonia a luat, de pe poliță de lângă ușă, cheia care, deja era pregătită și i-a înmânat-o Olgăi cu un ușor zâmbet, apoi a spus: -Fii liniștită, nu mănânc ficații nimănui, alții îi mănâncă pe-ai mei. Dintr-o dată fața fetei a devenit umană, un zâmbet trist a apărut pe buzele Soniei. Mulțumită, dar și îngrijorată, dacă va putea face față atâtor
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
de lângă ușă, cheia care, deja era pregătită și i-a înmânat-o Olgăi cu un ușor zâmbet, apoi a spus: -Fii liniștită, nu mănânc ficații nimănui, alții îi mănâncă pe-ai mei. Dintr-o dată fața fetei a devenit umană, un zâmbet trist a apărut pe buzele Soniei. Mulțumită, dar și îngrijorată, dacă va putea face față atâtor sarcini, Olga și-a luat la revedere de la Elena. -A, să nu uit, dacă vrei poți să-ți iei un ajutor, tu îl plătești
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
ce naiba să te plătesc acum? -Lasă șefu că mă plătește Olga din salariul ei, doar nu mă lasă tocmai pe mine, să mor de foame. Privirea lui Eugen trufașă și disprețuitoare a căzut ca un bolovan asupra femeii. Cu un zâmbet enigmatic în colțul buzelor Olga a primit cuvintele și privirea bărbatului. S-a aplecat spre masă, adunând privirile tuturor bărbaților în decolteul ei. Poftele carnale au făcut mințile bărbaților să fiarbă, în încăpere mirosea puternic a testoteron, toți o doreau
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
nu stau să-mi etalez picioarele și sânii la serviciu, de mâine voi veni cu vechile haine. -Pe Eugen îl iau în departamentul meu, Sonia o privea pe Olga cu superioritate, aștepta ca aceasta să-i reproșeze ceva. Olga cu zâmbetul ei fermecător a spus doar atât: -Mulțumesc Sonia, m-ai scăpat de o povară. Referință Bibliografică: Dracu* nu este așa de negru VII / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI, 26 septembrie 2016. Drepturi de Autor
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
intrat în salon. -Bună ziua, domnu* inginer. Cum vă simțiți astăzi? -Mulțumesc sunt mult mai bine, dealtfel doctorul crede că mâine, cel târziu poimâine voi putea, pleca acasă. Augustin arăta bine, avea o limpezime frumoasă a ochilor, fruntea senină, un zâmbet misterios în colțul buzelor, nimic nu mai trimitea la bărbatul venit la spital cu salvarea. Nu voi mai bea, am băut destul. Mi-a făcut mult rău. Doamna Olga, vă mulțumesc pentru ajutor, am să mă revanșez față de dumneavoastră. -Aveți
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune turbina locomotivei, le luceau doar dinții și albul globului ocular. Aveau un zâmbet superior în stație, când scoteau capul pe geamul cabinei, pentru a saluta pe șeful stației și a primi permisiunea să-și continuie drumul. Erau mândri, ei stăpâneau forța uriașului șarpe, ce se strecura printre văile munților, în drumul ce urca
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]