4,773 matches
-
Olimpul constituie mai degrabă o formă a artei decît a spaimei. Zeii lingușiți de Pindar au trecut fără nici o dificultate În marmură. Aristofan exprimă foarte bine acest lucru În Pacea: Pe Apolo! Nu știam că Fidias e rudă cu această zeiță. Acum știu de ce e atît de frumoasă!... Și dacă era de ajuns ca grecul să coboare privirea pentru ca șarpele zdrobit de Apolo să redevină Întreg, faptul dovedește doar că, idealizînd, el nu vroia totuși să tragă un hotar inaccesibil Între
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
faptul că neoclasicismul a făcut cel puțin tot atîta rău cît bine ideilor antice... De ce trebuie să existe Însă neapărat o vină? Important e că marea mă constrînge să mă gîndesc la destinul meu Înainte de a mi-o evoca pe zeița frumuseții și, chiar atunci, nu pot despărți frumusețea de datoria unui răspuns... Marsyas este, cum scrie Hocke, strămoșul mitic al manierismului (În sensul În care a folosit și Curtius termenul „manierism”, de emblemă a omului problematic, nelimitat la perioada dintre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele au carnația din ce În ce mai vie, dar la Botticelli, pe chipul zeiței Venus, se cunoaște că undeva În apropiere Marsyas Începe să cînte din nou, În felul său ciudat și Înrobitor. De ce ar trebui să mă decid Între Apolo și Marsyas? În timp ce clasicismul Își găsește fericirea În echilibru, În repetiție și În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă, poate, o teamă. Teama de timp? Zeița alegorică Prudența a fost și ea reprezentată inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră; dovadă că și zeii pot suspecta timpul. Zeul bifrons e și el circumspect; bizuindu-se pe o anomalie, evită un contact deschis și simplu cu lumea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Povestind această Întîmplare În Metamorfoze, Ovidiu relatează În amănunt cum Afrodita s-a Înduplecat de rugămințile lui Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă minciuna descoperită de el unui adevăr descoperit de altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai am vreme de risipit. Iar regretele sînt aproape totdeauna penibile. Afrodita În povestea cu mărul, Paris nu s-a hotărît din prima clipă să i-l dea Afroditei pentru că Întîmplarea avea loc pe muntele Ida. Pe țărmul mării, zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai fi trebuit, probabil, să promită nici un dar ca să fie preferată. Dealtminteri, aventurile acestei zeițe care s-a născut din spuma valurilor sînt profund deosebite de cele ale Herei care este rea și vulgară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
hotărît din prima clipă să i-l dea Afroditei pentru că Întîmplarea avea loc pe muntele Ida. Pe țărmul mării, zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai fi trebuit, probabil, să promită nici un dar ca să fie preferată. Dealtminteri, aventurile acestei zeițe care s-a născut din spuma valurilor sînt profund deosebite de cele ale Herei care este rea și vulgară. Adevăratele lecții ale mării, În sens grecesc, le putem Înțelege numai vara. Ele depind de lumină ca și frumoasa Nefertiti, al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nicăieri mai mult decît În glorificarea lui n-ar fi găsit grecii o mai limpede posibilitate de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o mai limpede posibilitate de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu poate justifica o viață. Ieșind din mare cu trupul șiroind de apă sărată, scuturîndu-ți părul blond plin de alge și de spumă, tu, zeiță, umpli de Încîntare tot ce e uman În noi. Pentru că toată desăvîrșirea frumuseții tale poartă urma unei mîini omenești ca și coloanele Parthenonului. Nicăieri ca acum n-am Înțeles mai bine uimirea perșilor În fața elinilor, care stăteau pe o bucată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tale poartă urma unei mîini omenești ca și coloanele Parthenonului. Nicăieri ca acum n-am Înțeles mai bine uimirea perșilor În fața elinilor, care stăteau pe o bucată mică de pămînt arid, În fața mării, și discutau despre fericire. În carnea ta, zeiță, palpită toată această sete de fericire, toate speranțele și temerile trupului Întins pe nisip, lîngă marea Înflorind În lumină. Tu nu spui: iată cît de frumoși și nepăsători sînt zeii! Trupul tău repetă mereu: Iată de cîtă frumusețe și de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai trebuie formulat. Totul Îmi vorbește pe țărm despre el. Soarele, marea, dragostea care scaldă totul În lumina ei, Ulise care-mi vorbește mereu despre memorie și sfinxul care mă Învață numele fericirii. În centrul universului acum pășești tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În clepsidră? Tălpile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În clepsidră? Tălpile tale, zeiță, se Înfioară de plăcere atingînd nisipul umed și cald și dacă trebuie să Învățăm ceva de la zei, atunci trebuie să Învăț de la tine că nisipul acesta cîntă viața, nu nevoia de a fugi Într-o piramidă. Trebuie numai să am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus i-a satisfăcut dorința de a preface În aur tot ce atingea pînă cînd a constatat că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui: iată un adevăr greu de obținut; sfărîmÎnd imaginea zeiței, degetele sculptorului antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi omenești care au văzut și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai găsește altceva să-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o căutăm pe Afrodita prin bordeluri. Frumosul Paris este tot ce poate fi mai contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi cerut Înainte prietenilor săi să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-ar fi Întors capul. Același spectacol, deasupra mării, cu pescăruși; Începe alb, pur, melodios, În umbra umedă a serii și apoi, brusc, ucide. Și aceeași frumusețe care Învinge orice singurătate, mai puțin a acelora ce se Întreabă ca Orfeu: zeița memoriei e Înfățișată susținîndu-și bărbia Într-o atitudine de meditație, dar de ce i-au Împodobit părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și la sfinxul grec. VÎrful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a echilibrului, Nemesis cîntărea și fericirea și nenorocirile, faptele bune și fărădelegile, provocînd și pedeapsa cuvenită. Așadar, o zeiță a necesității. Mă gîndesc Încă la ceea ce mi-a povestit doctorul la care am fost azi... Eu mă luptam
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a echilibrului, Nemesis cîntărea și fericirea și nenorocirile, faptele bune și fărădelegile, provocînd și pedeapsa cuvenită. Așadar, o zeiță a necesității. Mă gîndesc Încă la ceea ce mi-a povestit doctorul la care am fost azi... Eu mă luptam s-o salvez, Îmi spunea el oprindu-se din scrisul rețetei, iar pe de altă parte procurorul aștepta să-i facă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puțin adecvată imaginii noastre despre gustul elin, vopsindu-și părul În galben și colorîndu-și obrajii În roșu. Însă n-are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic al zeiței Nemesis era Încă puțin fixat; o statuie a Afroditei, operă a lui Agoracrit, a putut fi transportată În sanctuarul lui Nemesis și socotită imagine a ei. Semnificativa confuzie Între necesitate și frumusețe. Căci grecii acceptă limitele nu pentru a limita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care o vor spăla ploile pînă ce-i vor șterge trăsăturile! Voi care cîntați Între marmurile Parthenonului, opriți-vă o clipă să auziți cum șuieră vîntul printre ruine!... (Dar de ce s-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]