3,844 matches
-
Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat "Patimile Domnului". În 1634 se căsătorește cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă. Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a primarului, îi aduce și o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche se stabilește în cartierul elegant, cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt își instalează atelierul la etajul al doilea al noii lor case. Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">,</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> în port. Mult bagaj nu am avut. A rămas casă plină cu de toate, cu zestrea mea, un coș de rachița mare cu zestre, că așa era pe atunci, cu mobilă nouă, cumpărată de câțiva ani, saloanele închise, bani în bancă au rămas, nu s-au dus să-i ia, că dacă te duceai nu mai
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> în port. Mult bagaj nu am avut. A rămas casă plină cu de toate, cu zestrea mea, un coș de rachița mare cu zestre, că așa era pe atunci, cu mobilă nouă, cumpărată de câțiva ani, saloanele închise, bani în bancă au rămas, nu s-au dus să-i ia, că dacă te duceai nu mai rămânea nimic, văzusem eu și tatăl meu ce
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
mai profunde ale naturii umane nu pot să nu conducă la viziunea conform căreia gândirea nu este decât o manifestare superficială a unor conținuturi ce sălășluiesc în aceste abisuri iraționale... Ea produce ideea că «gândim cu sângele nostru» sau cu «zestrea noastră națională» sau cu «clasa noastră». Această viziune poate fi prezentată într-o formă materialistă sau în una elevat spirituală: ideea că «gândim cu rasa noastră» poate fi eventual înlocuită cu ideea unor suflete alese sau inspirate, care «gândesc prin
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
a lui La Fontaine). În 1647 tatăl său îi aranjează o căsătorie de conveniență cu Marie Héricart, în vârstă de doar 14 ani, fiica lui Louis Héricart, „locotenent civil și penal” al domeniului La Ferté-Milon. Tânăra soție a adus o zestre de 20.000 de livre. Contractul de căsătorie a fost semnat în acest oraș (în apropiere de Chateau-Thierry) la 10 noiembrie 1647. Jean de La Fontaine și soția sa au avut un singur fiu, Charles. La Fontaine o părăsește însă pe
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
fost, la rândul lor, suspendate ulterior. A apărut des la televiziune, pentru emisiuni și interviuri, făcând cunoscută și apărând în fața țării întregi cauza Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Profitând de situația de libertate religioasă, IPS Vlasie a îmbogățit zestrea lăsată moștenire de mitropoliții care au păstorit Biserica înaintea sa. Astfel, la Mănăstirea Slătioara s-a început construirea unei impunătoare catedrale, cu hramul "Duminica Pogorârii Sf. Duh”, care în prezent are turnurile terminate și se lucrează la acoperiș. Au fost
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
10 iulie 1971, Varengeville-sur-Mer, Franța) a fost o sculptoriță română. Născută în familia Mavrocordat, ea era descendentă a domnitorilor fanarioți. Prințesa Olga Mavrocordat s-a născut la data de 27 septembrie 1884 în satul Popești (județul Iași), moșie primită ca zestre de femeile din familie. Era fiica principelui Alexandru Mavrocordat și a Luciei Cantacuzino-Pașcanu și se născuse când tatăl ei avea 42 de ani, iar mama sa 22 ani. Pe moșia din Popești se afla un conac pe care, după căsătorie
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
avut ca adversar pe nordamericanul Howard Davis. De-a lungul prodigioasei sale cariere, Simion Cuțov a susținut 155 de meciuri, dintre care a pierdut doar 20. În semn de apreciere pentru rezultatele deosebite ca și pentru contribuția adusă la îmbogățirea zestrei de medalii a pugilatului românesc, Cuțov a fost decorat cu „Ordinul Muncii“ clasa a II-a și i s-a acordat titlul de Maestru emerit al sportului. Vicecampionul olimpic de la Montreal a părăsit ringul vieții în anul 1993.
Simion Cuțov () [Corola-website/Science/308099_a_309428]
-
care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul Dâmbovița. Din această căsătorie rezultă un fiu, Ioniță Greceanu-Cornescu, despre care nu se cunosc prea multe amănunte, afară de faptul că a avut mai mulți copii, primul dintre aceștia fiind Constantin Scarlat Greceanu (născut în 1760). Acesta
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Sabău, în anii care au urmat , prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului. Nicoalae Sabău a fost primarul comunei Cicârlău, Maramureș, până în 2008. Dintre miile de oaspeți care au trecut pragul casei sale, impresionați de zestrea de spirit, nu puțini au fost aceia care și-au lăsat mărturia de prețuire și admirație în Cartea de onoare. Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat, document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de ea. Interviuri cu Sofia Vicoveanca :
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
director inteligent și pasionat este. Acest Candide cultivă în grădina lui florile rare care reprezintă titlurile noastre de noblețe. Să-i mulțumim pentru nobila osteneală"” (Radu Beligan). „"Ionuț Niculescu este, astăzi, posesorul unic al cheii care deschide fascinanta ladă de zestre a Naționalului bucureștean. Împătimit de istoria teatrului cel Mare, dăruit ei, îmbătat fericit de parfumurile ei ascunse în cărți, gazete, afișe, scrisori, jurnale intime, albume, fotografii, vrafuri de role răsfoite de mâinile celebrilor magicieni ai primei scene, tablouri și busturi
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
care scriitorul a recunoscut-o. Pe 12 decembrie 1584, Cervantes se căsătorește cu Catalina de Salazar y Palacios, într-un sat din provincia Toledo. Catalina era o tânără care nici nu împlinise douăzeci de ani și care nu avea cine știe ce zestre. Se consideră că această căsnicie n-a fost doar sterilă, ci pur și simplu un eșec. La doi ani de la căsătorie, Cervantes își începe lungile călătorii prin Andaluzia. E foarte probabil ca Cervantes să fi scris prima sa operă literară
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Roxana Guttman), gestionara de la Supercoop, iar aceasta din urmă își anunță părinții (interpretați de Aurel Giurumia și Rodica Popescu-Bitănescu). Mergând la nea Ganea pentru a vedea vaca familiei, Radu este primit de părinții Getuței cu brațele deschise, fiindu-i arătată zestrea fetei. Dupa o perioadă de tatonări, relația între cei doi devine mai bună. Sosirea coanei Eleonora și a unchiului Mitică o surprinde pe Silvia, iar Radu nu apucă să spună că au divorțat. Silvia îi propune lui Radu să se
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]
-
mortalității infantile, dar și a capacității crescute de hrănire a populației de către o aceeași suprafață de teren, grație mai bunei stabilități și previzibilități alimentare. Asta, din păcate, se traduce prin mai mulți copii decât părinții pot înzestra ("dota", la dot = zestre) financiar și material, fapt ce face ca mânăstirile să se umple cu fete nobile sau din medii de extracție mai joasă, puse acolo cu forța de către părinții ce nu-și permiteau să le înzestreze (cei mai norocoși puteau să-și
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
de către familie, în timp ce tânăra avea cel puțin asigurat un rost social, un "cămin", o securitate alimentară și un mediu presupus având un nivel moral acceptabil în epocă. Însă chiar și pentru a pătrunde într-o mânăstire trebuia facută o mică zestre (în comparație cu cea necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
exercitarea acesteia se asigura o sursă constantă de venit și eventual se putea recupera cheltuiala făcută; merită menționat de asemenea că unele dintre aceste funcții presupuneau și înnobilarea automată a cumpărătorului), astfel familia nemaiavând bani să facă bietei nefericite o zestre. În mod automat, în epocă, soluția era călugărirea tinerei. Și asta se întâmpla unicului lor copil rămas (restul de 2 murisera)! Revenind la roman și autorul lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul F.M. Grimm, compun
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
legarea" de la vârste chiar mai mici. In 1768, probabil ca urmare a înmulțirii scandalurilor gen Delamarre, vârsta este din nou ridicată, ea devenind 18 ani pentru fete și 21 de ani pentru băieți. Rămâne apoi ca punct durerors chestiunea dotei, zestrei, cerute de mânăstiri pentru a primi o tânără. Aici reglementările sunt încă o dată șocante : o calugăriță handicapată fizic sau cu sănătate fragilă trebuia să aibă o zestre dublă față de una "întreaga"! Existau apoi mânăstiri unde populația monastică era nobilă, și
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
și 21 de ani pentru băieți. Rămâne apoi ca punct durerors chestiunea dotei, zestrei, cerute de mânăstiri pentru a primi o tânără. Aici reglementările sunt încă o dată șocante : o calugăriță handicapată fizic sau cu sănătate fragilă trebuia să aibă o zestre dublă față de una "întreaga"! Existau apoi mânăstiri unde populația monastică era nobilă, și unde zestrea reprezenta o mica avere ... În legătură cu autorul merită precizată și ascendența sa filozofică: se află sub influența lui Spinoza, care la rândul lui stă sub influența
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
de mânăstiri pentru a primi o tânără. Aici reglementările sunt încă o dată șocante : o calugăriță handicapată fizic sau cu sănătate fragilă trebuia să aibă o zestre dublă față de una "întreaga"! Existau apoi mânăstiri unde populația monastică era nobilă, și unde zestrea reprezenta o mica avere ... În legătură cu autorul merită precizată și ascendența sa filozofică: se află sub influența lui Spinoza, care la rândul lui stă sub influența lui Descartes. Cartea prezentată este o lecție de viată, o lecție de istorie, o lecție
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
refacă tot pe vechiul amplasament, cu sprijinul domnitorului Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul lui Ștefan cel Mare. După cum afirmă Narcis Crețulescu în lucrarea sa, ""Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia Bogdănești, înconjurătoare mănăstirii... îi dă zestre alte pământuri domnești, luate din trupul pământurilor mănăstirii Neamț"". Încercarea de reconstruire a mănăstirii nu reușește, astfel că în anul 1542 domnitorul Petru Rareș a strămutat vechiul așezământ monahal mai la deal, întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
moderne casei țărănești i-a fost adăugată o cameră de oaspeți unde țăranul își ținea toate lucrurile de preț: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn în Țara Românească și Moldova și pe sticlă în Transilvania), cuferele de zestre, etc.. Muzeul are în colecțiile sale și locuințe ale minorităților etnice ceea ce aduce o mai bună înțelegere a diferențelor etnice dar și a interferenței acestora cu cultura populară românească (gospodăria secuilor din Bancu, Harghita și gospodăria lipovenilor din Jurilovca, Tulcea
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
27 iunie 1922), manuscrisul având 338 de file. Personajul Apostol Bologa este în această versiune fiul preotului Iosif Bologa din Monor, care „înafară de veniturile parohiale, mai avea și o moșioară frumușică, rămasă parte de la tatăl său, parte adusă ca zestre”, în timp ce preoteasa era o „româncă înfocată” ce se asemăna cu doamna Herdelea din "Ion". Există unele episoade inedite ce nu vor apărea în varianta finală: o discuție cu generalul după execuția lui Svoboda; un dialog purtat în tranșee între Bologa
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
ambițios, Attila. Acesta se întoarce împotriva fostului lor aliat, hunii devenind o amenințare a Imperiului. Attila a primit apoi un motiv pentru ajutor, inelul Honoriei, sora împăratului. Sub amenințarea războiului, el a pretins jumătate din teritoriul Imperiului de Apus ca zestre. Confruntându-se cu refuzul, el a invadat Galia, dar a fost oprit în bătălia de la Câmpiile Catalaunice de o armată combinată romano-germanică condusă de Aetius. În anul următor, Attila a invadat Italia și a început să mărșăluiască spre Roma, dar
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
În ultimii 30 de ani ai vieții, poeta Nina Cassian a trăit la New York, iar "proiectul major al vârstei și vieții" sale a fost scrierea memoriilor, oglindă a "anilor furați și dăruiți", proiect ale cărui prime două volume, "Memoria ca zestre", s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează "Leul literar" de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, "Memoria ca zestre
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]