34,892 matches
-
scop educativ. De menționat: Sistemul HC-85 bazat pe un procesor Z-80 și care foloseau un interpretor BASIC, urmat de HC-88 și HC-90. Producția acestor calculatoare a continuat și după revoluție, astfel că în anul 1993, ICE Felix a lansat în fabricație modelul HC-2000 care avea în dotare inclusiv unități de disc. Sistemul TIM-S a reprezentat o copie după sistemul Sinclair conceput și produs în Marea Britanie Sistemul aMiC conceput de către Institutul Politehnic București Sistemul PRAE realizat la Cluj-Napoca
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
(BTR fiind o abreviere de la "Bronetransporter/ Бронетранспортер ", transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția acestui model a
BTR-50 () [Corola-website/Science/323784_a_325113]
-
mărit la plăcile frontale ale cutiei blindate, pe arcul frontal al turelei și la plafonul turelei, greutatea vehiculului fiind de aproape 63 de tone. Nivelul de protecție al vehiculului este augmentat de către blindajul încorporat în structura tancului în timpul procesului de fabricație, spre deosebire de blindajul adăugat ulterior după asamblare, cum este cazul variantelor germane Leopard 2A5 și 2A6. Drept consecință, Leopard 2E este unul dintre cele mai bine protejate tancuri Leopard 2 aflate în uz. Tancul este înarmat cu tunul de calibrul 120
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
dispune de un motor de 25.8 litri Fiat-Iveco, turbodiesel, cu 12 cilindri, capabil să genereze 1250 cai putere la 2300 de rotații pe minut. Cuplul maxim este de 4.615 Nm la 1600 rotații pe minut. Transmisia este de fabricație germană, ZF LSG3000, fiind automată cu patru viteze înainte și două în marșarier. Viteza maximă pe șosea este de 65 kilometri pe oră.
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
Sutienele diferă în funcție de producător, țara, material, stil și metodă de fabricație. Măsurile unui sutien pot varia chiar dacă acestea au aceelasi producător în funcție de material și model. Deci, nu este întotdeauna ușor să alegi mărimea potrivită la sutien. Unitățile de măsură au rol doar de a ghida alegerea potrivită a unui sutien, si
Mărime sutien () [Corola-website/Science/323121_a_324450]
-
1936 a fost un tun antitanc proiectat și fabricat în cantități reduse de către firma Schneider et Cie pentru armata franceză înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Regatul României a achiziționat licența pentru această piesă de artilerie, procesul de fabricație fiind realizat în totalitate de către societatea Concordia din Ploiești după livrarea documentației, mașinilor și instalațiilor de către firma de armament Schneider. Tunul antitanc Schneider model 1936 a fost proiectat pentru a înlocui în cadrul armatei franceze tunul de 75 mm model 1897
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
et Cie". Documentul prevedea acordarea licenței pentru fabricarea muniției de calibrul 47 mm, livrarea a 100 de tunuri antitanc Model 1936 până la 1 ianuarie 1939 și producția sub licență a pieselor de artilerie în România după această dată. Planurile de fabricație erau în proprietatea Ministerului Apărării, iar societatea Concordia era obligată contractual să respecte "Legea contra spionajului". De asemenea, mașinile, instalațiile și sculele necesare producției erau date în grija Departamentului Uzinelor Metalurgice din cadrul societății Concordia. Statul român urma să intervină oficial
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică de calibrul 45 și 57 mm, deși tunul de calibrul 45 mm era depășit tehnic și cu performanțe asemănătoare tunului Schneider-Concordia.
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
vitralii și cu o firmă din Cracovia, dar în cele din urmă a optat pentru comandarea vitraliilor unei firme din Poznan (Polonia). S-au mai realizat și alte patru vitralii care au fost amplasate la intrarea în biserică. Cheltuielile de fabricație, transport și montaj a celor șase vitralii s-au ridicat la 50.000 de lei. În prezent, Parohia Coborârea Duhului Sfânt din Solonețu Nou are 3 filiale, dintre care 2 cu biserică (Arbore - cu Biserica "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
Seria 123 a fost modelul cu cele mai multe unități vândute al companiei Mercedes-Benz. De la începutul seriei în noiembrie 1975 până în ianuarie 1986 un total de aproape 2.7 milioane de vehicule au ieșit pe linia de fabricație. Mașină aparține clasei de mijloc superioară, numită acum Mercedes E-Class. Predecesorul este W 114/115, succesoare este seria 124. Atât predecesorul și succesorul au fost fabricate încă aproximativ un an în paralel cu W 123. Seria 123 a stabilit
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
carosare, la fel a fost și pentru W 114/115, din care nu a existat niciodată un combi oficial de fabrică. Odată cu introducerea modelului Ț în seria 123, zece ani mai tarziu, combi-ul a revenit în programul oficial de fabricație al Mercedes. Rezultatele cercetărilor de piață, care s-au derulat în timpul proiectării seriei 123, au arătat că există o cerere clară pentru o mașină sportivă, luxurioasa, cu cinci uși. Conducerea a dat undă verde pentru proiect în 1975. Noul Mercedes
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
bateriei) erau fabricate la Dartford și, respectiv, Crayford. Asamblarea era realizată la uzinele din Barrow-in-Furness. În luna martie a anului 1939, toate bateriile și munițiile comandate în Anglia fuseseră fabricate și livrate. În plus, în țară începuse deja procesul de fabricație la uzinele Reșița pentru restul de 17 baterii și muniția necesară acestora. Cel mai important incident a apărut la începutul anului 1938, când predictorul Vickers a fost supus probelor. Acesta, deși calcula precis, era deja depășit. Posibilitățile de calcul ale
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
realizate în Anglia. Tunul antiaerian Vickers Model 1936 a necesitat fabricarea a 5200 de piese (organizate în 24 de ansambluri cu 1880 de repere), cu o greutate de 3450 de kilograme plus 620 de kilograme ale accesoriilor. În procesul de fabricație au fost realizate 36 de categorii de oțeluri și 32 de categorii de alămuri și bronzuri. Armata română s-a arătat interesată și de o piesă cu un calibru mai mare. Uzinele din Le Havre (Franța) au prezentat unei comisii
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
pliat și turat de 10 ori, după care l-a pus la copt. Spre surprinderea acestuia, pâinea rezultată având formă, dimensiune și gust, diferite față de cea obișnuită. Operațiile pregătitoare se aplică pentru fiecare materie primă, care intră în rețeta de fabricație. Făina se cerne, sarea se solubilizează împreună cu apa și oțetul. Grăsimea se temperează și se alifiază. Dozare și operațiile pregătitoare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Dozarea materiilor prime se face prin cântărire
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
pentru fiecare materie primă, care intră în rețeta de fabricație. Făina se cerne, sarea se solubilizează împreună cu apa și oțetul. Grăsimea se temperează și se alifiază. Dozare și operațiile pregătitoare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Dozarea materiilor prime se face prin cântărire și măsurare. Operațiile de dozare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Cu cât capacitatea liniei tehnolgice este mai mare, cu atât mai mult se
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
alifiază. Dozare și operațiile pregătitoare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Dozarea materiilor prime se face prin cântărire și măsurare. Operațiile de dozare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Cu cât capacitatea liniei tehnolgice este mai mare, cu atât mai mult se practică sistemul automatizat. Specific acestui tip de aluat este modul de preparare, prin împăturirea (turarea) în mai multe straturi, având ca rezultat foile care se
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
rețetă, pregătite anterior: făină, soluția de sare cu oțet. Frământarea se efectuează în vederea omogenizării și obținerii unui aluat de consistență tare, vâscos. Operația de frământare se realizează cu malaxoare de diferite capacități, de la 10 până la 50 l, în funcție de șarja de fabricație a aluatului, echipamente tehnologice cu funcționare semiautomată sau automată. Malaxoarele sau frământătoarele cu funcționare semiautomată permit malaxarea aluatului în doi timp. Primul tip permite amestecarea componetelor din rețetă la turație mică și se termină la observația operatorului, care desevește utilajul
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
crestătură în formă de X. Aluatul se acoperă cu un tifon umed pentru a evita uscarea la suprafață și se lasă în repaus (odihna aluatului). Operațiile de divizare și modelare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Odihna aluatului se practică în scopul îmbunătățirii proprietăților reologice ale aluatului, prin relaxarea scheletului glutenic, care a suferit modificări la frământare și divizare. Operația durează 20−30 minute până când aluatul cedează ușor la întindere.Prepararea foitajului diferă în funcție de
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
Discuțiile au durat doar două ore, iar uzinele au decis ca proiectul să fie finanțat din resurse proprii, urmând ca ulterior investiția să fie recuperată în urma comenzilor. Direcția Tehnică a acceptat această metodă, însă a cerut să fie evaluat costul fabricației prototipului (manoperă și materiale) în vederea analizării de către Biroul de calculație. Direcția Materiale a furnizat imediat, fără acte, Uzinelor Reșița aruncătorul de fabricație sovietică PM-38 care se afla în curtea Arsenalului Armatei. Lipsa documentației tehnice a dus la analizarea atentă a
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
să fie recuperată în urma comenzilor. Direcția Tehnică a acceptat această metodă, însă a cerut să fie evaluat costul fabricației prototipului (manoperă și materiale) în vederea analizării de către Biroul de calculație. Direcția Materiale a furnizat imediat, fără acte, Uzinelor Reșița aruncătorul de fabricație sovietică PM-38 care se afla în curtea Arsenalului Armatei. Lipsa documentației tehnice a dus la analizarea atentă a aruncătorului, demontarea sa în etape, stabilirea unor repere tehnice (300 în total, organizate la rândul lor în ansambluri), determinarea parametrilor reperelor (desen
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
piesă care să indice forma, dimensiunile și toleranțele) și stabilirea, în laborator, a compoziției chimice și a caracteristicilor fizice ale pieselor. Echipa condusă de maiorul Valerian Nestorescu a trebuit să determine, tot prin probe de laborator, materialele substituibile, tehnologia de fabricație a acestora și etapele asamblării. Uzinele Reșița trebuiau să producă și prototipul muniției de calibrul 120 mm. Aceasta era de două feluri: bombă scurtă din fontă și bombă lungă (mină) din oțel. Întreaga activitate s-a desfășurat la Biroul de
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
Tunul antitanc de calibrul a fost o piesă de artilerie fabricată de Regatul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectat atât ca tun antitanc, cât și ca tun de câmp, tunul Reșița utiliza elemente de la tunurile de fabricație sovietică de calibrul 76,2 mm, tunul antiaerian britanic de calibrul 75 mm Vickers Model 1936 și tunul german antitanc PaK 40. Piesa a fost folosită atât pe Frontul de Răsărit, în timpul Bătăliei pentru România, cât și pe Frontul de
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
fiindcă era mult prea greu, nu putea trage dacă era în poziție de marș, punerea în baterie dura prea mult, avea o siluetă mare și nu avea scut de protecție. În plus, tunul antiaerian avea 5200 de piese. Procesul de fabricație fiind complicat, rata de producție era de 5 exemplare pe lună în octombrie 1942. Între anii 1944-1945 s-a încercat montarea tunului antiaerian pe un afet Bofors cu două punți și folosirea unui scut de protecție, însă proiectul nu s-
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
februarie 1943. Colonelul (la vremea respectivă) Valerian Nestorescu, șef al Serviciului material de artilerie, a fost însărcinat cu redactarea unui referat în care să fie prezentate caracteristicile noului tun și mijloacele prin care acesta urma să intre în procesul de fabricație. Colonelul Nestorescu fusese implicat în realizarea tubării amovibile a vechilor tunuri de câmp, în producția tunului antiaerian Vickers-Reșița și asimilarea aruncătorului de mine sovietic de calibrul 120 mm de către industria locală de armament. Nestorescu a sugerat utilizarea celor mai bune
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
tunurilor antitanc germane și sovietice pentru a evita un proces îndelungat de dezvoltare. Noul tun urma să folosească cât mai multe componente ale tunurilor aflate deja în producție. Prototipul urma a fi realizat de Uzinele Reșița, iar în procesul de fabricație urmau să fie implicați și alți colaboratori pentru a mări capacitatea de producție. La Uzinele Reșița au fost aduse toate modelele de tunuri care au fost considerate a fi utile în proiectarea noii piese. Trei prototipuri au fost construite din
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]