35,037 matches
-
degradarea fibrinei, etc.. După activare aceste celule se transformă în macrofage, adevărate uzine de sinteză și secreție de: interleukine, interferoni, chemokine, IOAN PAUL82 factori de creștere hematopoietici, etc., factori biologic activi ai diferitelor faze ale procesului inflamator. Monocitele, așa cum am subliniat anterior, sunt membri imaturi ai sistemului monocitar - macrofagic și au că precursori monoblaștii măduvei osoase, care se transformă în promonocite, monocite medulare și apoi monocite circulante. Ultimele sunt observate că celule rotund - ovale de 12-15 µm, cu nucleu excentric, reniform
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate și macrofage hipertrofiate și vacuolare (Cheville N. F., 1976Ă. Se aseamănă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și adenozin trifosfat (ADP și ATPĂ, serotonină, Ca2+, factorul 4 plachetar (PF4Ă, factorul activator plachetar (PAFĂ, fibrinogen, fibronectină, derivați ai acidului arahidonic, în special tromboxan A2 (TXA2Ă și mulți alți factori de creștere și activare celulară. Lipscomb și colab. (1997Ă subliniază rolul trombospondinului, o proteină majoră a granulelor plachetare ecvine cu rol deosebit în legarea celulă- celulă, plachete endoteliu vascular și în stabilirea agregatelor plachetare. Principalele funcții ale plachetelor constau în agregarea și adeziunea plachetară și mai departe coagularea sângelui iar
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulă, plachete endoteliu vascular și în stabilirea agregatelor plachetare. Principalele funcții ale plachetelor constau în agregarea și adeziunea plachetară și mai departe coagularea sângelui iar pe de altă parte: aderarea, emigrarea, chemotaxia și fagocitoza, stadii ale procesului IOAN PAUL98 inflamator. Subliniem faptul că fagocitoza este atributul numai al trombocitelor nu și al plachetelor. Deci pe langă deosebirile morfologice dintre plachete și trombocite există deosebiri funcționale și folosirea unei noțiuni în locul alteia nu este corectă, deși în ultimii ani clinicienii au
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
B și keratinocite. Promovează activarea celulelor Th1 prin secrețiile ÎL-2 și INF gamma și intensifica proliferarea și citotoxicitatea celulelor Tc și NK. Inhiba secreția de IgE indusă de ÎL-4. În general are funcții apropiate de ÎL-4, dar mai puțin pregnante. Subliniem dublă acțiune: proinflamatoare și imunoregulatoare a ÎL-12. Interleukina- 13 ÎL- 13 este produsă de celulele Th2, Tc, mastocite și celule dendritice. Are caractere structurale, biologice și efecte asemănătoare cu ÎL-4. Este necesara în special pentru inducerea IgE. Crește producerea de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
menține mai mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lui Mott (Gross T.L. și colab., 1992; Solcan Gh. și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate. Considerăm oportun să subliniem că denumirea de eozinocite se acordă granulocitelor eozinofile tisulare, iar cea de eozinofile se rezervă granulocitelor din compartimentul medulovascular. Ambele tipuri pot fi implicate în inflamații și diferențierea în secțiunile histopatologice nu este totdeauna ușoară. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice se constată în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și alte elemente citologice. De altfel și Gross T.L., Ihrke P.Jr. și Waldere E.J. (1992Ă folosesc denumirea de granulom că sinonima nodulului (canine eosinophilic granuloma sau canine collagenolytic granulomaă. Morfologic, nu orice nodul este granulom. Revenind la complexul granulomatos eozinofilic subliniem că din punctul de vedere morfoclinic, acesta îmbracă forme diferite de la specie la specie. La cabaline, obișnuit se constată o formă nodulara și mai rar o formă exfoliativa, mai gravă, cu noduli în mucoasa bucala dar și în diverse viscere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cicatrizarea leziunilor produse de Cystcercus tenuicolis la ovine, Paul I. și colab. (1997Ă au demonstrat participarea mastocitelor la scurtarea duratei proceselor exsudative din focarele inflamatorii și favorizarea proliferării fibroblastelor, respectiv fibrozarea tisulara Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au subliniat prezenta acestor celule în teritoriile invadate de paraziți evidențiind degranularea și punerea în libertate a unor factori din bogatul lor conținut bioactiv. Capron (1986Ă citat de Bourdoiseau G. și Cadoré (1993Ă a evidențiat interrelațiile de colaborare existente între aceste două
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de procese în care componentă exsudativa este predominantă, imprimând focarelor un caracter fibrino purulent. Este așa -numita inflamație piogranulomatoasă, întâlnită în literatura anterioară sub denumirea de inflamație granulomatoasă predominant exsudativa. Este prezentă în morva și mai ales în granuloamele micotice. Subliniem și faptul că Thomson R.G. (1984Ă include inflamațiile granuloamtoase în cadrul inflamațiilor exsudative. Morfogeneza granulomului infecțios Agenții infecțioși, măi ales bacteriile alcolo-acido-rezistente (BAARĂ pătrunzând în organismele animale, într-o primă fază vor fi întâmpinați de către granulocitele neutrofile existente la poarta de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai putin încetinit. Exemplu tipic îl constituie ficatul, care se poate regenera plecând de la persistentă a 2030% din celule, deși în condiții normale hepatocitul se multiplică doar de 2-3 ori pe an. Organele predominant parenchimatoase sunt constituite din asemenea celule. Subliniem necesitatea menținerii pentru refacerea lor a membranelor bazale și în general a scheletului conjunctivo - vascular. Celulele permanente sau statice au o capacitate de multiplicare foarte redusă sau chiar negata de către unii cercetători. Intra în această categorie neuronii sistemului nervos central
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
descris de Moore și Ruzka a fost numit Cytopemphis, romanizat citopemfis. Karnovsky (1965Ă l-a demonstrat pe capilarele cordului și ale musculaturii somatice. Pinocitoza mediata de receptori este cunoscută și sub denumirile de pinocitoză clathrinică, adsorbtivă sau selectivă, atribute care subliniază una dintre particularitățile acestei forme de endocitoză. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR DE RESORBȚIE ȘI DETERSIE 169 Prima denumire îi vine de la clathrină, proteină de 180.000 daltoni care tapetează depresiunile, caveolele sau invaginațiile plasmalemei pe fața lor citoplasmatica, formând un schelet de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ocupa, se referă la faptul că procesul de elaborare a cunoașterii pe discipline specializate a dus la o fragmentizare a cunoașterii, la o specializare necesară și benefică, practicată, însă, pe un model eronat al ,,științei lângă știință”. Vom trata problemele subliniind cerința ca prin specializare să nu se omită realitatea complexă, ca deciziile să fie elaborate în mod multidirecțional, subliniindu-se, atât valențele, cât și limitele fiecăreia. deconstructivismul (postmodernismul), abordare critică pornind de la ceea ce aduc primele două perspective, are drept paradigmă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a cunoașterii, la o specializare necesară și benefică, practicată, însă, pe un model eronat al ,,științei lângă știință”. Vom trata problemele subliniind cerința ca prin specializare să nu se omită realitatea complexă, ca deciziile să fie elaborate în mod multidirecțional, subliniindu-se, atât valențele, cât și limitele fiecăreia. deconstructivismul (postmodernismul), abordare critică pornind de la ceea ce aduc primele două perspective, are drept paradigmă teza: puterea „traversează” toate relațiile sociale (M. Foucault); în practica managerială va trebui să avem o viziune critică, în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
generată de conștiința lor eticoreligioasă. Putem spune că studiul comportamentelor organizaționale oferă managementului resurselor umane, managerilor și echipei de conducere o arie esențială de preocupări, de formulări, de probleme și căutări de răspunsuri adecvate fiecărei organizații. Se cuvine, deci, a sublinia că nu avem de-a face cu o sumă de comportamente formate și promovate fiecare separat prin factori și procese separate, independente. Dimpotrivă, avem de-a face cu o structură consistentă de comportamente, care pune în evidență o serie de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
op. cit., cap. 2, 3, 4; Magakian, Jean-Louis, Barmeyer, Christoph, Bouziat, Xavier, Hounounou, Albéric, Le Loarne, Séverine (coord.), 50 fiches pour aborder la gestion stratégique des ressources humaines, Bréal, Paris, 2003, cap. 2, 3, 4, 7, 10. footnote>. Ceea ce vrem să subliniem (prezentând schema 5) are în vedere cerința esențială, ca astăzi, managementul resurselor umane să se elaboreze (teoretic și acțional) pe o gamă deosebit de variată de criterii. Schema 5. Criterii de elaborare a MRU Ce este echipa de coaching? În acest
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o perspectivă esențială în ceea ce privește comportamentul uman în ansamblul său. Viziuni asupra omului și managementului resurselor umane Mai precis, vom schița cele mai relevante modalități („viziuni”, „perspective”) de a privi omul, de a înțelege substratul comportamentelor noastre. Ceea ce se cuvine a sublinia se referă la faptul că ceea ce vom prezenta are sensul unei „tipologii”, adică a unei elaborări teoretice menite a diferenția profiluri specifice de comportare. În viața reală, aceste profiluri nu se vor întâlni în forma lor „pură” (ca „tipuri ideale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
organizații) în vederea realizării unor scopuri diverse, dar reciproc condiționate. Așa definit, managementul pune în fața analizelor noi tipuri de probleme, oferă noi criterii de evaluare și de decizie, cu efecte majore pentru managementul resurselor umane. O problemă se cuvine a fi subliniată: managementul nu este o „tehnologie”, un instrument neutru axiologic de conducere „imparțială” a organizațiilor. De la apariția sa, managementul s-a dovedit a fi, în primul rând, o concepție partizană, ideologică, exprimând o relație de putere. Managementul are funcția nu numai
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
principalelor direcții de activitate în managementul resurselor umane. Cursul nostru va fi structurat pe câteva mari domenii de interes, urmând ca în cadrul fiecăruia să se detașeze o serie de aspecte particulare, subtipuri de activități etc. Ceea ce se cere a fi subliniat, încă de la început, se referă la considerentul că nu există o unică clasificare posibilă a activităților managementului resurselor umane. Managementul resurselor umane este, în primul rând, o concepție despre munca depusă într-o organizație, despre omul în muncă și, de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
capacitatea sa de a asculta, rezolvă probleme dificile, iar echipa multidisciplinară îl ajută. În serviciile publice, echipa de coaching ar fi deosebit de utilă pentru fiecare caz separat, ajutând la înțelegerea, transmiterea gândurilor, negocierea măsurilor. Conceptul de smuggler (contrabandist) vine să sublinieze rolul managerului de resurse umane în procesele de negociere. Smuggler este cel care introduce „pe furiș”, pe neobservate, împărtășirea unui punct de vedere comun. Managerul, în relațiile cu publicul, introduce „pe furiș” satisfacția înțelegerii reciproce; „aducătorul de satisfacție (the smuggler
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
funcționare, scopurile, obiectivele și mijloacele principale de acțiune, resursele antrenate în cadrul unor relații de putere (conducere) dintre manageri și membrii organizației. Discuția asupra strategiei mai scoate în evidență un principiu (mai puțin luat în considerare) formulat de Warren Benris, care subliniază diferența și corelația dintre manageri și conducători. Acest principiu se exprimă astfel: „managerii fac bine ceea ce trebuie să facă, liderii stabilesc ceea ce trebuie să se facă”. Cu alte cuvinte, liderii stabilesc ceea ce trebuie să facă (strategia, politicile de acțiune), iar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Tampoe, Mahen, op. cit., p. 164. footnote>. Mahoney și McCue<footnote Mahoney, Richard J., McCue, Joseph A., „Insights from Business Strategy and Mangement”, CEO Series Issue no. 29, 1999 (a se vedea Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit., p. 164). footnote> au subliniat conținutul strategiei astfel: selectarea bunei afaceri sau afacerii care se cuvine a fi executată și omiterea celorlalte; înțelegerea a ceea ce generează succesul în afaceri și practicarea acestei căi cât mai bine; inovarea permanentă pentru a revizui afacerea sau a o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
oportunități și riscuri, puncte tari și slabe, competitorii, resursele, capabilitățile); − alegerea strategică (criterii, opțiuni cu grade diferite de dezirabilitate și accesibilitate); c) implementarea strategiei (evitarea sau învingerea rezistenței la schimbare). Construirea contextului. Referindu-ne, pe scurt, la aceste aspecte (etape) subliniem importanța deosebită a elaborării corecte a contextului. Actualul mediu de afacere (și, în general de acțiune organizațională) este într-un profund proces de schimbare. O serie de factori și tendințe dau contur concret noilor configurații ale mediului. Globalizarea/localizarea<footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
publice) au loc, în țara noastră, procese complexe, legate de schimbările de mentalitate a publicului față de „stat”, dar și cele privind noile relații promovate de UE în domeniul relațiilor pentru și cu publicul. Iată cum, de la început, am dorit să subliniem că problematica locului de muncă are un caracter multidimensional, cu o determinare politică și influențe semnificative asupra ansamblului societal. Adesea, problema posturilor în managementul resurselor umane este redusă la aspectele sale concrete, practice, cu deosebire cele privind metodele de proiectare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
proiectare și de ocupare cât mai corespunzătoare a acestora, ca și când ar exista un singur mod de a le concepe, totul reducându-se la „respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am mai avut ocazia să subliniem, managementul resurselor umane (în general managementul, în ansamblul său) nu se învață ca și când ar consta din adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica” exact cele ce se cer a se aplica. Să ne obișnuim cu teza esențială
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]