37,224 matches
-
susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
lui M. Eminescu, dar și cu altele în românește din nuvelele lui N.V. Gogol și H. Sienkiewicz la „Romänischr Revue”, „Vatra”, „Familia”, „Literatură și artă română”, „Patria”, „Conservatorul”, „Rumänischer Lloyd”, „Junimea literară”, „Die Karpathen”, „Luceafărul”, „Flacăra” ș.a. Prima carte de proză, Chipuri și graiuri din vesela grădină..., tipărită la Berlin în 1900, va fi reluată, cu modificări nesemnificative, sub titlurile Chipuri și graiuri din Bucovina (1905) sau Cucoana Raluca (1924). Îi vor urma alte șapte cărți, toate culegeri care strâng scrieri
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
cu ochii învățatului obișnuit să compare și să evalueze metodic, descrierea adesea aplicată, exactă, irigată însă de emoție, a obiceiurilor și a locurilor, creionarea sigură a unor portrete, susținută de adevărul observației, de înțelegere, se constituie în calități ale unei proze care își păstrează, în parte, interesul. SCRIERI: Beiträge zum Studium der Frage des Beieinanderwirkens von Mythus und Geschichte in der Volkspoesie, București-Leipzig, 1892; Beiträge zum Studium deutscher Handsschriften. Das Erdmannsdörfersche Manuscript zu Kleists Drama „Prinz von Homburg” und Baracks Handschrift
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
Iorga, Ist. lit. cont. I, 361, II, 119; Călinescu, Ist. lit. (1941),-, Ist. lit. (1982), 640; Leca Morariu, De-ale lui Emanuil Grigorovitza, GT, 1944, 36; Erich Beck, Der grosse Erzähler Emanuil Grigorovitza, „Der Südostdeutsche”, 1963, 20; Traian Cantemir, Semnificația prozei lui Em. Grigorovitza, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1979-1980, 197-198; Mircea Grigoroviță, Un bucovinean de altădată: Emanuil Grigorovitza, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1983, 769-778; Dumitru Teodorescu, Em. Grigorovitza. Viața. Opera, Rădăuți, 1995; Dicț. scriit. rom., II, 455-456. R.Z.
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din epocă, începând cu tensiunea dintre exploatați și exploatatori și terminând cu detaliile dramatizate care dau un colorit caracteristic lumii reprezentate aici. Totuși, Cinema Madagascar este unul dintre textele cele mai bune ale lui G., prin maniera în care sunt
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
Gherla unde, după trei ani, la 10 martie 1881, avea să și dispară. O serie nouă apare între 1901 și 1903. Păstrând întru totul orientarea programatică a „Umoristului”, mai ales în perioada când apărea la Pesta, G.s. publică scrieri în proză, poezii și piese de teatru cu caracter satiric, cele mai multe nesemnate ori semnate cu pseudonime sub care se ghicește adesea numele lui Iosif Vulcan. În genere, literatura apărută în coloanele ei, purtând uneori semnătura unor B. Petricu, I. Tripa, S. Ștefănescu
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
cerceta. Urmând, în linii generale, „tipologia psihologică” a lui Jean Charcot, el cercetează stilul câtorva scriitori români, între care, în primul rând, stilul lui Mihai Eminescu, căruia îi analizează imaginile vizuale, auditive etc. G. se numără printre primii cercetători ai prozei eminesciene. SCRIERI: Stil și gândire (Încercare de psihologie literară), Iași, 1888; ed. Iași, 1894. Repere bibliografice: D. A. Teodoru, Psihologia literară și dl. Ed. Gruber, „Contemporanul”, 1889-1890, 5-7; Artur Gorovei, Alte vremuri, Fălticeni, 1930, 103-117; Dicț. lit. 1900, 418. D.M.
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
mediul urban sunt explorate în povestirile Lăstarii răzbat primăvara (1959), Ștefan de pe linia 22 (1965), Culorile începutului (1985). Perioadei 1940-1941 și primelor crime săvârșite de ocupanții sovietici în Basarabia, la care un adolescent este martor, îi este consacrat ciclul de proze Anul bezmetic, publicat în reviste. SCRIERI: Taina Luceafărului (în colaborare cu T. Malinovski), Chișinău, 1957; Aventurile lui Șurubaș cel poznaș (în colaborare cu A. Cunună), Chișinău, 1959; Era sputnicului, Chișinău, 1959; Lăstarii răzbat primăvara, Chișinău, 1959; Povestea celor șapte voinici
GROMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287367_a_288696]
-
de închisoare, urmați de alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru agitație anticomunistă. După trei ani de la eliberare, timp în care lucrează ca zilier, își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat cu proză scurtă în „Luceafărul” (1966). În 1968, entuziasmat de neparticiparea României la invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, se înscrie în rândurile Partidului Comunist. Tot acum devine redactor al revistei „România literară”. Înregimentarea sa politică durează însă prea puțin: în
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
pe nimeni, de la figurile de prim rang ale vieții literare postbelice (Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice. Proza lui G. devine astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu de puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în „tablouri
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în „tablouri”. Scriitorul a debutat editorial în 1968 cu un volum neconvingător de proză scurtă, intitulat Camera de alături, singurul care avea să-i apară în țară înainte de 1989. Scrisese însă, încă din 1966, romanul Ostinato, care va fi, în versiunea lui în limba germană, rampă de lansare a numelui lui G. în Occident
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
I. Negoițescu, În cunoștință de cauză, Cluj-Napoca, 1990, 13-19; Marta Petreu, Paul Goma între depoziție și fantasmare, RL, 1991, 3; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Valeriu Cristea, Marele cutremur al românilor, CC, 1991, 1; Eugen Simion, Proza autobiografică, RL, 1991, 9; Florin Ardelean, Jocul cu briliante. „Din calidor” de Paul Goma, F, 1991, 3; Nicolae Oprea, Cărțile memoriei, VR, 1991, 3; Ioan Holban, Patimile după Basarabia, CRC, 1991, 11; Fevronia Novac, Literatura ca document, RL, 1991, 23
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei franceze, dar să nu uităm : forța literaturii franceze vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta exsanguitate a unui bolnav cronic. Accesele lui de vitalitate te pot doborî. Insignifiantul poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apoi de ce, totuși, discursul francez despre literatură este cel mai viguros dintre toate cele care alcătuiau, În urmă cu cîțiva ani, tabloul unei discipline care se numea teorie literară. Epistema literaturii franceze Atunci cînd Sartre distingea, În Situations II (1948), proza și poezia În funcție de modul În care poeții și prozatorii Întrebuințează limbajul, el nu făcea decît să observe cum paradigma culturală romantică, aceea În care rolul reprezentativ al limbajului este Înlocuit de cel expresiv, continuă să funcționeze În domeniul poeziei (parțial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În care poeții și prozatorii Întrebuințează limbajul, el nu făcea decît să observe cum paradigma culturală romantică, aceea În care rolul reprezentativ al limbajului este Înlocuit de cel expresiv, continuă să funcționeze În domeniul poeziei (parțial și al dramaturgiei), În vreme ce proza și-a păstrat libertatea de a alege Între a reprezenta prin limbaj sau a exprima În interiorul limbajului. și și-o exercită alegînd mai ales să reprezinte, să povestească și, astfel, să transmită mesaje. De-a lungul secolului trecut, mirajul lingvistic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult. Problema pe care o enunță, implicit, Todorov este aceea a studiului literaturii. Nu literatura, ci disciplina literaturii este În pericol, faăt cît se poate de normal, explic imediat de ce. „CÎnd mă scufund În durere, nu pot să citesc decît proza incandescentă a Mariei Tsvetaeva, tot restul Îmi pare fad. (...) Literatura poate mult. Ne poate Întinde o mînă cînd sîntem foarte deprimați,, poate să ne conducă Înspre alte ființe umane din jurul nostru, să ne facă să Înțelegem mai bine lumea și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stil Înseamnă, În literatura modernă, a Înlocui acordul dintre un limbaj și un subiect reprezentat cu acordul dintre un limbaj și o privire, indiferent de subiect. Așa fac Noii Romancieri francezi și aceasta este originea „minimalismului” francez. O parte din proza franceză numită astfel, cea mai importantă, este minimalistă pentru că relatează În amănunt lucruri - obiecte, situații - În mod normal, adică În percepția lor modulată de o ierarhie a lucrurilor la care aderă toată lumea, insignifiante. Descrierea unei cozi la bilete pe douăzeci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimaliste pentru că numai un exercițiu al dezangajării față de lume poate să acorde atît de mult spațiu unei referințe atît de mici. La urma urmei, cuvintele lui Flaubert din celebra scrisoare adresată lui Louise Colet la 16 ianuarie 1852 definesc evoluția prozei franceze de după al doilea război mondial: „Ceea ce mi se pare frumos, ceea ce aș vrea să fac, este o carte despre nimic, o carte fără nici un ataș extern, care s-ar ține singură prin forța internă a stilului ei (...) Operele cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu atît e mai frumos.” Cuvintele nu mai vin astfel să reprezinte o realitate, ci să traducă o expresie, la fel ca În poezie. Expresia, față de reprezentare, presupune ascunderea, o profunzime inaccesibilă și, deci, un vid. Spre deosebire atît de proza realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea ei În lume. De aici am și pornit acest text, de la ce se spune despre literatură. Acest ce se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prinsă În siajul ei, nu-și poate privi viitorul, pentru că viitorul nu-l vede decît ca pe o reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și o formă liberă care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu de limbaj, marcat de experimentele oulipiene, o deconstrucție a limbajului cartezian. Din altă perspectivă, este vorba, Însă, despre fidelitatea absolută față de paradigma Literaturii postromantice care, În proză, spuneam că s-a sfîrșit la Începutul anilor 1980. I. 3. Două regimuri de vizibilitate ale literaturii Din ce În ce mai limpede, În România se conturează o mică industrie literară autohtonă. În Occident, ea există demult. Literatura de consum nu mai Înseamnă Sandra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Este, Într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat Împotriva literaturii care se se publică și se citește Îndeobște, Împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura În care se scrie Împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de semnificații deja digerate, o ieșire În decor prin care literatura refuză o cursă ale cărei motivații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]