35,037 matches
-
sub forma descrierii postului și a specificațiilor postului. Analiza posturilor presupune nu numai desfășurarea procesului propriu-zis de analiză, ci și prezentarea rezultatelor sale de bază, sub forma descrierii postului și specificației postului. Unii autori, ca de exemplu, Wayne F. Cascio, subliniază faptul că descrierea postului și specificația postului alcătuiesc analiza postului. Descrierea postului: constă în prezentarea tuturor aspectelor importante ale postului<footnote Peretti, Jean-Marie, Ressources humaines, Édition Vuibert Gestion, Paris, 1997, p. 144. footnote> sau în prezentarea funcțiilor postului<footnote Halloran
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare - deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că nici o operă literară nu poate fi pe de-a-ntregul "unică", pentru că în acest caz ar fi cu totul ininteligibilă. Este, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică unele dintre conceptele obișnuite ale esteticii: "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare". Trebuie însă din nou să subliniem că distincția dintre artă și nonartă, dintre literatură și expresia lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre cele mai variate. Ar însemna să avem o concepție îngustă despre literatură dacă am exclude din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
opera de artă literară nu este un obiect simplu, ci o alcătuire foarte complexă care are un caracter stratificat și multiple sensuri și relații. Terminologia obișnuită, care vorbește despre un "organism", ne poate induce în eroare în oarecare măsură, deoarece subliniază numai un singur aspect, anume acela al "unității în varietate" și sugerează paralelisme biologice care nu întotdeauna sunt potrivite. Pe de altă parte, formula "identitatea dintre conținut și formă" în literatură, deși atrage atenția asupra umor strânse raporturi de interdependență
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și prin sentimentul de ușurare pe care îl trăiesc datorită acestei exprimări. Când o operă literară funcționează cu succes, cele două "note", cea de plăcere și cea de utilitate, nu trebuie numai să coexiste, ci și să fuzioneze. Trebuie să subliniem că plăcerea literaturii nu este doar o plăcere preferată dintr-o listă lungă de plăceri posibile, ci o "plăcere superioară", deoarece se referă la o activitate de tip superior : contemplarea dezinteresată. 57 Utilitatea literaturii - seriozitatea, caracterul instructiv - este și ea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aspecte de oare științele exacte și filozofia nu se ocupă, în timp ce un teoretician neoclasic ca Samuel Johnson putea încă să considere că poezia este "grandoarea generalității", unii teoreticieni moderni care aparțin unor școli diferite, (de exemplu, Bergson, Gilby, Ransom, Stace) subliniază în mod unanim caracterul particular ad poeziei. Stace spune că piesa Othello nu zugrăvește gelozia în general, ci gelozia lui Othello, felul special de gelozie pe care poate s-o simtă un maur căsătorit cu o venețiană. *4 Teoria și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ilustreze anvergura acestei schimbări; ceva nou se strecoară în picturile cu subiect mitologic în măsură să transceadă alegorismul lor asumat și convențional. Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul bestiarului mitologic medieval, atunci când îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metabolizează, îi preia o serie de trăsături, teme pe care le integrează în propria sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum înțelegeau arta egiptenii, grecii și primitivii. Primatul subiectivității și utilizarea unei lecturi simbolice, atât la conceperea tabloului, cât și la descifrarea sa, deschid drumul abstractizării artei, subliniind totodată relația pe care aceasta o întreține cu scriitura -, de aici utilizarea unui anumit formalism stilistic care-i va apropia stilurile decorative, dar și dezvoltarea artelor "minore", decorative, precum ilustrarea de carte, a unui artizanat superior în industria obiectului de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
izbuti o formulare inteligibilă a subiectului conformă cu toate implicațiile morale generează specificitatea operei"46. Există un defazaj între acest flux al imaginarului și transpunerea viziunii care are consecințe asupra coeziunii ansamblului, tensiune sesizată și de John Reed. M. Bengesco subliniază relația pe care pictura lui Moreau o întreține cu literatura, provenind din caracterul poetic al viziunii pictorului. Printr-o expresie plastică, M. Bengesco evidențiază încercarea pictorului de a sintetiza mitologiile, religiile, istoria în ceea ce ar putea constitui o ficțiune reprezentativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu numai în Anglia, dar în toată lumea cultă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l are pictorul în Franța începând cu Expoziția Universală din 1889 unde expune tabloul Regele Cophetua și fecioara cerșetoare (1880-1884). Tabloul declanșează o modă la care pictorii români, și nu numai ei, nu vor fi rămas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine" și disocierea de preceptele esteticii ruskiniene subliniază apariția unei noi dimensiuni în pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva statuar și sumbru în același timp, marcate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil". Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de carte și arta ceramiștilor, la filatelie și bilete de bancă sau monede, de la vitralii și teracotă, la execuția de mobilier, cea mai amplă acțiune de acest fel desfășurată în presă și care se transformă aproape într-un studiu. Criticul subliniază încă odată necesitatea anulării unei distincții ierarhice între artele majore, pictura, sculptura, arhitectura și artele minore, artele decorative sau artele industriale pe care o întreține o prejudecată păguboasă: "ridicola și superstițioasa distincție între "marea artă" și "artele minore" e moartă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe. Suportul și cadrul ce susțin pictura sunt foarte reușite adaptări de motive bizantine; lor se datorește în bună parte sporirea efectului produs de această schiță"140. Prezența reginei la această manifestare subliniază intenția de a coborî artele "în stradă", de a stimula prin intermediul lor spiritul civic, rol destinat până atunci arhitecturii religioase. Regina Elisabeta, nom de plume Carmen Sylva, se ocupă de decorarea castelului Peleș, reședința de vară a curții regale, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Forța, Justiția, Temperanța și Adevărul, alte două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara și Muzica (Preludiul), care au fost expuse la două saloane consecutive la Paris, în 1905 și 1906. Cu referire la ultimele două plafoane, criticul semnat discret V. subliniază "bogăția vagneriană a coloritului, care turbură și încântă în același timp"170. Cu o generație după el, îl aflăm pe Kimon Loghi, care realizează pictură decorativă pe o temă consacrată, Din lumea basmelor. Friza decorativă pentru vila lui D.M. Burilleanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se dizolvă melancolic, în decorul care sugerează prin dezordinea vegetală un loc părăsit, retras, cât și atitudinii aproape hieratice a femeii care ascultă vrăjită o muzică ce ne este inaccesibilă. În același sens se orientează și observațiile Paulei Constantinescu, care subliniază importanța efectelor de lumină în generarea misterului. "Încearcă să creeze un peisaj cu o lumină și o atmosferă care să dea naturii o notă stranie și misterioasă (de altfel proprie și ea basmului). Astfel, misterul și enigmaticul de care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două regine au avut-o cu cultura bizantină în opere menite să o sublinieze. În articolul său " La présence à l'étranger de l'art roumain au premier quart du XXe siècle II"194, Ruxandra Juvara-Minea remarca trecerea de care operele acestora, Bustul reginei (Carmen Sylva) de Spaethe și Bustul prințesei Maria de Fritz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru evangheliști destinate capelei lui Evloghie Gheorghief din cimitirul Bellu și sarcofagul comandat de Elisabeta Alexandrescu destinat plațului familiei din cimitirul Sineasca din Craiova, Tzigara-Samurcaș sublinia noutatea acestor opere și prin faptul că Frederic Storck încearcă o adaptare a artei bizantine la sculptură care o exclude prin definiție. "S-a încercat să ne dea opere sculpturale în stil bizantin, deși pentru motive cunoscute, asemenea opere nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Silen adormit la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă, jovialitatea etilică, impudoarea dezinhibată, bucuria vieții și, ca expresie a lor, senzualitatea. Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Constantinescu consideră o eroare generată de neconcordanța între stilul personajelor împrumutând feriilor rusești din picturile care decorează cu scene de basm renumitele skatulka, casete pentru bijuterii, și recuzita legendelor nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deux mondes din iunie 1884 (p.564), criticul francez Henry Houssaye face o caracterizare superlativă tabloului expus la Salonul din 1884 de la Paris, dar și la Expoziția din 1889, unde acesta ar fi avut un consistent succes de presă. După ce subliniază la rândul său sursa folclorică, Houssaye insistă asupra caracterului onirico-erotic al compoziției lui Mirea, imaginând și un dialog ilustrativ între norii care s-au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii" geniului"265. O observație interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din 1933 și 1934, care trebuiau să înconjoare soclul statuii. Un moment edificator pentru interpretarea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
31 decembrie 1902. La rândul său, Ary Murnu colaborează la aceeași revistă în 1908, iar Luceafărul său rezistă 18 numere pe coperta revistei. Luceafărul încununat cu lauri -, este coroana simbolică a marilor artiști, în speță a poeților, modalitate de a sublinia identitatea cu poetul Eminescu -, se apleacă pentru a o săruta pe Cătălina. Trupul său eteric rămâne suspendat pe fundalul unei nopți înstelate. În 1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]