35,227 matches
-
ori/zi. Simptomele cauzate de constipație sunt puțin alarmante: oboseală, cefalee, insomnii, ușoară anorexie, disconfort abdominal, senzație de plenitudine. Cauza constipației ar putea fi întreruperea peristaltismului în regiunea fără plexuri intrinseci; materiile fecale trec pe aici cu dificultate. Diareea Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire și gros. Prin scaunele diareice sunt eliminate din intestinul subțire și colon mari cantități de apă, Na+, K+ producând deshidratare, hipovolemie, hiponatremie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
telediastolă, la umplerea atrială maximă. Efectele activării voloreceptorilor sunt vasodilatația și tahicardia ușoară, cu scăderea presiunii arteriale, la care se adaugă inhibarea secreției de ACTH și ADH. Diureza crescută ce rezultă permite reducerea distensiei venoase. Fenomenul Bainbridge Controlul atrial al frecventei cardiace (Bainbridge) include o componentă directă locală, reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
celule produc matricea mezangială și contribuie la întreținerea membranei filtrante. Celulele mezangiale sunt contractile și joacă un rol în reglarea filtrării glomerulare și de asemeni secretă o serie de substanțe (prostaglandine mai ales), fagocitează complexele imune și sunt o țintă frecventă a proceselor patologice la nivel glomerular. Mezangiul se extinde și extra-glomerular sub forma lacisului (celulele Goormaghtigh), ocupând spațiul dintre glomerul și macula densa tubului distal. 24.4.Aparatul juxtaglomerular Fiecare nefron formează o ansă, iar ramul ascendent gros (porțiunea inițială
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acizi organici slabi (citric și oxalic). Anionii acestor săruri sunt metabolizați la CO2 , care va fi eliminat respirator, lăsând în LEC NaHCO3 și KHCO3 . Alte surse pot fi ingestia în mari cantități de săruri alcaline precum NaHCO3 , dar cea mai frecventă cauză de alcaloză este pierderea prin vomismente a unor cantități mari de suc gastric bogat în HCl. 26.4.1. Ecuația Henderson-Hasselbach Ecuația generală pentru un sistem tampon este , unde Areprezintă anionul, iar HA acidul nedisociat. Dacă la soluție se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acidul folic); oligoelemente: esențiale (fier, iod, cobalt, zinc, cupru) și posibil esențiale (mangan, crom). Pentru ioni și micronutriente dozele vor fi individualizate funcție de pierderile zilnice, specificul bolii, funcția cardiacă și renală, necesitatea dializei. Mai ales pentru ioni sunt necesare dozări frecvente ale nivelurilor serice și urinare și corectarea administrărilor funcție de acestea. 3.4. CĂI DE ADMINISTRARE Terapia nutrițională poate fi administrată pe două căi : enterală și parenterală. Când vorbim de calea enterală ne referim la faptul că absorbția nutrientelor se face
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
a lipogenezei, cu steatoză hepatică și alterarea funcției hepatice. Monitorizarea toleranței: glicemia nu trebuie să depășească 200 mg%; în caz contrar se va reduce rata administrării sau se va adăuga insulină. 3.5. COMPLICAȚII ALE TERAPIEI NUTRIȚIONALE Complicațiile metabolice mai frecvente în cursul nutriției parenterale sunt: insuficiența aportului de calorii sau principii nutritive (inaniție, malnutriție proteocalorică), hiposau hiperglicemia, hiperlipidemie sau deficit de acizi grași esențiali, dezechilibre ale profilurilor unor aminoacizi, comă hiperosmolară noncetozică, precipitarea insuficienței hepatice, renale, respiratorii. Dezechilibre ale echilibrului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
din specia Bolbitis. Are un rizom lung, aproape lemnos, pe care cresc frunze de-o parte și de alta. Lungimea rizomului este de 30 cm, având numeroase rădăcini. Ceratopteris cornuta Face parte din familia Ceratopteridaceae, fiind una dintre cele mai frecvente plante din acvariile noastre. Este răspândită peste tot în zona tropicală. Frunzele sunt mari, cărnoase, cu aspect buretos, dar foarte fragile. Marginea frunzelor este puternic decupată. Au culoare verde deschis. Rădăcinile sunt puternice, foarte ramificate, în acvarii având și rolul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Dacă oxigenul e insuficient, se trece la procese anaerobe cum sunt denitrificarea, dezaminarea, reducerea sulfatului, fermentarea. Acestea produc oxigenul necesar descompuneri substanțelor organice dar și compuși nedoriți precum hidrogenul sulfurat, metanul etc. Aceste procese anaerobe sunt rare în râuri dar frecvente în lacuri adânci și comune în mlaștini. Suspensiile în râuri și lacuri. Suspensiile sunt un transportator major de nutrienți și poluanți organici și anorganici. Particulele transportate de râuri nu sunt doar suspensiile clasice ci și particulele târâte / rostogolite pe fundul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
peste 10 milioane de compuși chimici, din care zeci de mii sunt în uz în industrie, ceea ce face ca în apă să poată ajunge o uriașă varietate, imposibil de identificat și dozat individual. De aceea se monitorizează numai compușii mai frecvenți și mai toxici. VI.2 Metode de depoluare a apei Creșterea calității apei unui râu o putem obține prin tehnici nestructurale (stoparea poluării, modificări în legislație, standarde, educație, schimbarea regimului de uzinare în hidrocentrale; refacerea zonelor umede etc.) și tehnici
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sexe și de orice vârstă sunt Înmormântate În gropi sau sub grămezi de pietre, În interiorul peșterilor sau În râpe. Desigur, aceasta nu este o regulă; altfel, am avea mai mult de o sută de corpuri. Pe de altă parte, ocuparea frecventă a grotelor și peșterilor este un lucru destul de nou În istoria evoluției umane, foarte rar acum 150 000 de ani. Înhumarea În morminte pregătite este dovedită În Orientul Mijlociu și În Europa, unde culturile acestei epoci sunt numite musteriene și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar dacă izolat, arată că nu este așa. Există ceva ce apropie mormintele musteriene? Posibil. Unele gesturi funerare Încep să manifeste un caracter repetitiv și, așa cum s-a spus, repetiția, conformarea la regulă sunt caracteristici ale ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea de obiecte funerare unice, constatată deja În Israel, În timp ce uzanța acoperirii cu blocuri de piatră rămâne ipotetică. Ca particularități locale, Își fac apariția alte gesturi simbolice sofisticate, care ar merita
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au Încercat să dea de urma unei religii plecând de la arta cea mai vizibilă din regiunile cele mai bogate, În primul rând peșterile pictate din Europa Occidentală. Aproape două sute de grote cu picturi și gravuri leptolitice pe pereți, caracterizate de frecvente reprezentări de animale În culori, au fost descoperite Începând cu 1878 În Franța și Spania. Exemple izolate au fost scoase la lumină și În Portugalia, Italia meridională, România și Rusia (Munții Urali). Au mai fost descoperite, datând din aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta este rezervată capului sau, mai mult (la Balzi Rossi În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțelepciunii, În timp ce religia populară dobândește aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din ce În mai frecventă a amuletelor și În răspândirea cultului micilor divinități salvatoare, cu dezvoltări magice evidente. 24. EGIPTENII ȘI GRECIITC "24. EGIPTENII ȘI GRECII" Dinastia saitică se Încheie odată cu invazia persană În Egipt, În ultimul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1963). Este vorba despre câteva mii de scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele cercetări oraculare cunoaștem mai ales faptul că și dincolo de moarte se menținea În familia regală ura prin care se continua persecutarea dușmanilor descendenților chiar și la distanță de câteva generații (Del Monte, 1987). La hitiți, recurgerea la oracol era frecventă, pentru că permitea descoperirea cauzelor unor situații dificile și identificarea ritualului potrivit pentru Înlăturarea lor; prin intermediul oracolului se poate afla voința zeilor pentru ca, astfel, omul să i se poată conforma sau să Încerce să o schimbe În favoarea sa prin magie. Tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În centrul devoțiunii o altă divinitate cu nume Încă enigmatic (NI. DA.BAL/KULxe " NI. DA.BAL/KUL", citirea exactă și personalitatea sa ne sunt necunoscute). Aceștia erau stăpâni ai templelor și frecvenți destinatari ai ofertelor. Foarte popular era și zeul Rashapxe "Rashap", zeu al unei porți urbane; mai trebuie menționați și Daganxe "Dagan" (cu multe epelative), Adaxe "Ada", Ashtarxe "Ashtar" (care Îi corespunde lui Ishtarxe "Ishtar" și este precursoare a zeiței ugarite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologia chiar greacă În „labirintul” cretan. Libațiile completau sacrificiile, dar, cu siguranță, puteau exista și independent de acestea. Mari „mese pentru libații”, din piatră sau lut ars, cu o deschizătură În centru, prin care să se scurgă lichidele, sunt obiecte frecvente. Serveau acestui scop și rhyta, adesea lucrate cu măiestrie și Înfățișând capete de animale, asemenea celor În formă de cap de taur, gravate cu finețe, de la Cnossos și Zakros. Obișnuite trebuie să fi fost și ofrandele de fructe și cereale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi introdus elemente luate din civilizațiile din Asia Mică, unde tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară și civilizațiile Orientului Apropiat. Rămâxe "Uranus"ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regimul polisului, Își găsește expresia cea mai concretă În orfici, la care pot fi recunoscute caracteristici mistice pronunțate, și În pitagoreici, la care predomină mai degrabă o orientare spre asceza filozofico-religioasă. Analogiile profunde care Îi Înrudesc au dat loc unei frecvente folosiri improprii a expresiei „orfico-pitagoreic” pentru indicarea doctrinelor și practicilor care se aseamănă cu acestea. Nu există Îndoială că orfismul și pitagoreismul dau dovadă de multe asemănări, ca nemurirea și transmigrația sufletelor, practica vegetarianismului și a ritualurilor catarctice. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alegoreză). Unele afirmații ale filozofiei se referă În mod direct la religie, la rituri determinate și la destinatarii lor. Deja filozoful „italic” antic Xenofan (cca 570-470 Î.Hr.) a formulat o argumentație care a devenit una dintre obiecțiile cele mai frecvente Împotriva concepțiilor antropomorfe ale divinului (Clement din Alexandria, Stromateis, 5, 110): „Dacă boii, caii și leii ar avea mâini și ar putea desena sau săvârși lucruri asemenea oamenilor, caii ar desena chipuri de zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În acest fel certitudinea persistenței lor dincolo de moarte, chiar În absența unei credințe religioase sau filozofice În nemurirea sufletului și/sau În Învierea trupului. 2. Articulațiile personale și locale ale religiei romane, pe care le-am schițat, au suferit variații frecvente (Cancik, 1985/1986). a) La sfârșitul republicii, „colegiile, munții, satele, vecinătățile” formau celule vii (conventicula) pe care oamenii Încercau să le obțină prin alegeri, demonstrații și sărbători de rugăciuni și mulțumiri (cf. Cicero, De domo, 38, 74). La Începutul epocii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imperiale romane este reprezentat de echilibrul În diferite grade care, de la Începutul epocii elenistice și În diverse proporții pe tot parcursul acelei istorii, se instaurează Între persistența tradițiilor și cultelor locale și transmigrația acestora În afara granițelor naționale, concomitent cu mișcările frecvente ale unor indivizi, ale unor grupuri Întregi sau ale unor adevărate comunități. Acest fapt se petrece În legătură cu fenomene concomitente de intensificare a schimburilor comerciale În tot spațiul Mediteranei, cu fenomenele deplasărilor de armate dintr-o regiune În alta, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care i se impunea omului din epoca elenistă și imperială ca o forță Întunecată și tiranică, față de ale cărei planuri era constrâns În mod dureros să se supună. Această prerogativă a lui Isisxe "Isis", care se exprimă și În apelativul frecvent de Tyhe sau Fortunaxe "Fortuna", cu care o invocă numeroși credincioși și care Își află o ilustrare vie În Întâmplările lui Luciusxe "Lucius", povestite În Metamorfozele lui Apuleius, În timp ce, pe de o parte, dă Întreaga măsură a dimensiunii tipic elenistice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]