37,317 matches
-
constrângerile verosimilității" (p. 201). Iată cum o deficiență inițială devine, treptat, o structură compozițională și discursivă, prin travaliul creator al unui autor care a vrut și a reușit să dea un roman cu majusculă. Dacă în proza nostalgic-evocatoare, în De ce plânge mama? sau Dansul ursului, personajele au un convenționalism propriu-zis, lipsit de semnificație, și sunt distribuite maniheistic, în marele roman apărut postum portretul abstract devine o adevărată artă. El nu mai înseamnă o neputință a scriitorului în sfera tipologiei, dar o
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
sau răspund la salut. Pe porțiunile fără picior de om, pe soare sau pe ploaie torențială, fac tot ce nu fac în mod obișnuit: chiui, țip, sar, mă strîmb, joc tot felul de personaje, mă rostogolesc pe iarbă, rîd sau plîng în hohote, fac șpagatul, vorbesc cu mine însămi și încerc să mă recompun, adevărat, din ce este simplu, natural, dumnezeiesc. Seara, la nouă jumate, îl culc pe Luca. Și mă adîncesc în întuneric, în gînduri și neliniști. De ele nu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
și chiar de nu poți să mă aperi ori de nu vrei nu-mi lăsa trupul pe pietre și nu da ochii mei corbilor. Nu-mi cere seamă să dau de mâniile mele împotriva ta, nu știu să mă rog plângând. Când e îngheț nu ies lacrimile, voi plânge la primăvară. Dintr-o pagină din ,Bercrap Rabba" Zgomotul a trei lucruri umblă prin lume peste oceane, zăpezi, pământuri de secetă și orezării: și nici o membrană-a auzului nu prinde zgomotul celor
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
ori de nu vrei nu-mi lăsa trupul pe pietre și nu da ochii mei corbilor. Nu-mi cere seamă să dau de mâniile mele împotriva ta, nu știu să mă rog plângând. Când e îngheț nu ies lacrimile, voi plânge la primăvară. Dintr-o pagină din ,Bercrap Rabba" Zgomotul a trei lucruri umblă prin lume peste oceane, zăpezi, pământuri de secetă și orezării: și nici o membrană-a auzului nu prinde zgomotul celor trei lucruri. Zgomotul soarelui care merge prin cer
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
dl Băsescu să-l atace pe Ion Iliescu. Ipoteza se ține, cu o condiție. Să avem dovezi că Justiția română a dat pînă acum numai dovezi că nu ascultă de comanda politică și că Traian Băsescu e primul care se plînge că a fost luat la întrebări din motive politice. Or nu e deloc așa, iar dl Băsescu e, din cîte știu, singurul parlamentar român care a renunțat din proprie inițiativă la imunitate, pentru a fi puricat pentru Dosarul “Flota”. Și
Cazul Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13649_a_14974]
-
care se-ntoarce din piatra albă/ și renunță/ apoi în zgomotul de ronțăieli de capre cocoțate pe coasta/ galbenă sub cerul tîrîndu-se cu cele o sută de burți de cîini/ prin aurul moale și prin verdele tare: ah, marea, schimbăcioasă/ plîngînd cu fire de nisip la colțul gurii" ( "Work in progress"). Parcă radiografiind fenomenele "poetice", Ioan Moldovan le dă în vileag antipoezia, id est un strat mai profund evocator tocmai prin debarasarea de convenții "frumoase", prin nuditatea sa ontologică. Nici o solemnitate
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
doar- uri, tot-uri, iar-uri, oare-uri și decât-uri, ticul acesta arată lenea autorului sau neputința lui de-a înnoi/împrospăta stilul și a scăpa textul de spectrul dulceag al romanței expirate: "Te-ntreb, copilă, tu de ce mă plângi;/ Ci, oare, nu vezi tu că lumea e prea mică?/ Divină ești, dar, vino să mă ungi/ Cu lacrimile tale./ și ochii ți-i ridică". ( Constantin Oprea, Măgurele).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
semnul speranței și al memoriei. Cele de-acum sunt epistole dezlânate către iubitul ingrat, către vântul care n-ar trebui să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor și peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
când toate picioarele, toate brațele, toate capetele tăiate în bătălie vor striga în cor: Acela e locul unde am murit; unii vor blestema, alții vor urla după doctor, alții vor povesti ce datorii au lăsat în urmă, alții își vor plânge copiii lăsați în voia soartei... Și dacă se va dovedi că acești oameni nu au murit pentru o cauză dreaptă, regelui îi va fi greu să explice de ce le-a grăbit moartea». Confruntarea nu e un simplu schimb de idei
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
la vârsta de 12 ani și că ar fi fost bulversat. Când, în anii manifestărilor antisemite ce au premers prigoanei sistematice, studenți bruscați ( vezi De două mii de ani, Mihai Sebastian) și împiedicați să participe la cursuri, în delegație s-au plâns profesorului Vianu, primiră răspunsul: "Dar și dumneavoastră, evreii, nu vă mai potoliți." La noi în casă, în luminosul hall ferestruit pe zidurile de colț, umbriți de un ficus uriaș, mi-l reamintesc pe profesor, ventripotent, foarte în largul său, povestitor
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
Iubea frumosul și oamenii, dragostea pentru ei i-a încălzit constant sufletul stingher. Supus și el, ca noi toți, greșelilor, Toma le-a trecut întotdeauna pragul cu demnitate, neștiut de cei din jur. Doar versurilor li se spovedea amarnic: "mă plâng/ ca Iisus/ pe cruce..." ( Capul meu, din vol. cit.). O înaltă ținută morală, o conștiință civică slujită cu profesionalism și dăruire l-au purtat pe inegalabilul Toma Caragiu "peste mode și timp" până în "Olimp", în Legendă și Mit. O ilustrare
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
strivește). Când, vai, lumea adoră succesul de-o zi al stricaților și tâlharilor și nu se hrănește, ci se îmbuibă cu chilipirul a ceea ce i se oferă gata mestecat. Este, oare, îndreptățită lumea, astăzi mai mult ca oricând, să se plângă și să sufere prinsă-ntr-o umilitoare și deznădăjduitoare criză de timp? Unde sunt liniștea și sănătatea fiecăruia după o viață în care nu ni s-a ascuns că suntem vremelnici? Și unde mulțumirea că și în vremuri de restriște
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
de fenomene cotidiene, care exprimă plictisul său: Eu mă plimb cu calm, cu ochii, cu pantofii,/ cu furia, cu uitarea,/ merg, întîlnesc birouri și magazine ortopedice,/ și curți în care pe o sîrmă atîrnă haine:/ chiloți, prosoape și cămăși ce plîng/ cu încete lacrimi murdare". Se pare că e mult să fii martor al timpului tău, într-adevăr. A fost pedeapsa sa. Mulțumesc, don Pablo, pentru că ai făcut ca noi, biete animale, să nu dormim în noaptea adîncă a inconștienței și
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea Ana/ a murit bunicul meu Iacob/ întîmplarea/ a recurs la formula mediocră/ a falsei simetrii doar că/ viața și moartea se înghesuiau efectiv în mine/ printre lacrimile plînse în cimitirul cu pruni// Între timp viața se reorganizează:/ eu înot improbabil spre insula Anei/ ( formă/ de relief abia perceptibilă/ în superba ei nepăsare)/ și mă îndepărtez/ împreună cu morții mei/ netransmisibili/ printr-un cilindru ca un incendiu/ de întunecime// Iar
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
tonul păcătosului în dialog cu El cade în derizoriu, coerența se destramă și ritmul se rupe, parcă speriate de îndrăzneala și trufia omenească: Doamne, va veni o vreme/ când amândoi ne vom minți,/ eu de păcat, Tu de blesteme./ nu plânge, o, nu, nu Te teme// Doamne, va veni o vreme/ când vom muri zi de zi/ când nu vom mai ști/ ce vom face fără de copii./ nu plânge, o, nu, nu Te teme" Rugăciunile unui om singur rămân perfecte în fața
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
când amândoi ne vom minți,/ eu de păcat, Tu de blesteme./ nu plânge, o, nu, nu Te teme// Doamne, va veni o vreme/ când vom muri zi de zi/ când nu vom mai ști/ ce vom face fără de copii./ nu plânge, o, nu, nu Te teme" Rugăciunile unui om singur rămân perfecte în fața lui Dumnezeu, care îl va ierta pentru toate defectele stilistice pe care i le-am găsi, noi, poetului credincios. Dacă însă, semnalându-i-le, că sunt o mulțime
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
nu știu încotro să mă îndrept, în mod normal ar trebui să scot cartea de la Buzura și s-o dau altei edituri, dar care? Nu văd pe nimeni, azi, la noi, dispus să investească într-o atare operă, în vreme ce toți plîng cu lacrimi de crocodil că "n-avem opere fundamentale"! Se pare că lucrarea asta e urmărită de un adevărat blestem! Și iată că sunt 25 (!) de ani de cînd trudesc la ea și nu-i văd capătul, mi-e teamă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
În ce măsură ADEVĂRUL, care a subminat pe cât i-a stat în puteri regimul Constantinescu de la un anumit punct încolo, e credibil avertizând că ascensiunea lui C.V. Tudor pune în pericol și democrația și viitorul României? *TVR, care în timpul conflictului din Iugoslavia plângea discret pe umărul lui Miloșevici, mobilată fiind de tot felul de elefanți crescuți pe vremea lui Ceaușescu, a lucrat constant împotriva regimului Constantinescu, prezentând puterea ca vinovată pentru încercările ei de reformă, pentru luptă ei împotriva corupției. Încercările ei de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
a-ți da seama că "vitrina" Lumii Noi nu conține aproape nimic american! De la BMW la Sony, de la Toyota la Philips, America e invadată de marile puteri economice ale globului. Dar nu vei auzi nici măcar extremiștii din Ku Klux Klan plângându-se de "ocuparea economică" a Americii! Cu mai puțină demagogie patriotardă ("Nu ne vindem țara!"), Ungaria, Cehia și Polonia au știut să-și pună în evidență potențialul, mai ales cel uman, renunțând la fantasmagoriile "independenței economice" a țării - un concept
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
de sub tiparul Monitorului Oficial, în această toamnă 2000, la un an de cînd n-a mai avut loc nici o premieră cu vreun film românesc. După "mai bine de trei ani" din nou pierduți (ca un făcut, de aceeași cifră se plîngea, la fel, Ion Cantacuzino în 1940) - alții decît cei opt imediat postdecembriști - nici unul dintre obiectivele prioritare ale reformei și refondării cinematografiei nu intră în atenția legiuitorului și a staff-ului peren: de la sistemul monopolist de lucru în scenaristică, mai apropiat
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
rămas numai/ de-o palmă deasupra ierbii/ căci ei n-au fost/ niciodată/ lei/ nici n-au visat/ să fie!" (Dar ei cine sînt?). Sau acest final antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități și egoisme, o etică a purității, așa cum rezultă din Carnetele lui Camus. Paradoxal
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Capșa devine pentru o clipă Mircea Dinescu, lăfăindu-se - cu umorul necesar - în halatul de mătase al acestuia: " Azi scriem poezia cu tuș pe palma stângă/ cu arta ne scrobim cămășile-n copaie/ artistul toacă ceapă spre a putea să plângă/ când reumatismu-i simte ovații lungi de ploaie// dentistul pune plombe la clape de pian/ tabloul de se strică dați-un un praf de sare/ din ceasuri cucul iese o dată la un an/ ce dulce e compotul cireșelor amare." etc. Eleganța
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine a
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine a parcurs continente pe metru pătrat?...și care mai mult stă în aier decît pă pămînt, - ghici ghicitoarea
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine a
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]