37,224 matches
-
de altfel că romanul francez valoros de astăzi nu e roman - e „de fapt dincolo de roman: [...] Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi scrisă decît Împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute.” Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
travaliul asupra limbii Întreprins de romancieri - Stendhal și Flaubert. „Oglinda pe care o plimbi de-a lungul uni drum nu reflectă În primul rînd lucrurile, ci cuvintele”, spune Gleize la pagina 23. Al doilea episod al nașterii poeziei moderne este proza Raphael a lui Lamartine - 1849. Personajul Raphael este un poet care, deși „improvizează”, nu scrie - ca Nepotul lui Rameau din urmă cu un secol, care știa să cînte dar nu era În stare să compună. De ce nu scrie Raphael? „Între
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie Înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se Întoarce la mimesis - imaginile mediatice i-au preluat de mult această funcție pe care nu există nici o șansă de a i-o mai Înapoia vreodată. Esențială mi se pare tocmai renunțarea literaturii de a-și mai demonstra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu există nici o șansă de a i-o mai Înapoia vreodată. Esențială mi se pare tocmai renunțarea literaturii de a-și mai demonstra diferența - și deci autonomia față de „realitate”, după ce aceasta i-a fost demult recunoscută. Tot ce Înseamnă astăzi proză valoroasă franceză este reușita practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat În patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează „sfîrșitul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discursurile sfîrșitului care promovează o inocență creatoare și o disociere a practicii de teorie.” Fals: disocierea este una cît se poate de actuală, intervenită după extincția ultimei avangarde franceze care este cea a noului roman - dacă ne menținem În domeniul prozei - și refuzată doar de scriitorii post-textualiști, dintre care unii prezenți În corpusul lui Ruffel, Începînd chiar cu Volodine și terminînd cu Valère Novarina despre care autorul Însuși recunoaște că figurează aici cu „romane teatrale”, altfel spus de limbaj (altfel spus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dominique Viart, profesor la universitatea din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei la “numitorul comun” al secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al realismului socialist, pe urmă, al “experimentărilor formaliste”, mai precis metaliterare și autoscopice, În final (după La Mise à mort, 1969). Fără Îndoială, mai interesantă este, prin noutate, cartografierea prozei franceze a ultimilor patruzeci și, În special, a ultimilor douăzeci de ani. Partea a treia cuprinde, cu aproximație, anii ‘50-’80. Este vorba despre “Estetici ale romanului”, titlu, iar, discutabil. Primul capitol Îi are În vedere, e drept, pe “autonomiștii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani a anticipat deja - un spațiu al spunerii, “qui met l’accent sur le présent de l’énonciation”. Este acesta, poate, modul prin care proza Împrumută din poezie. Eroul literaturii de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată ca spunere, reprezintă individul ca principiu rezistent la presiune. Cei cu rezistență scăzută, sau cei cărora oricum refuză presiunile de orice fel, aleg, generic, o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fel de furie rece a descoperirii a unui pai roșu Într-un car cu fîn, alimentată de iluzia narativă care mizează pe o dinamică a iminenței: Christian Oster). Minimalismul Îl are ca maestru incontestabil pe Samuel Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de avangardă de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès, minuitist și el, mort de SIDA, tot În 1989, pe care Dominique Viart Îl uită. E drept, prozele sale sînt mult mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de avangardă de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès, minuitist și el, mort de SIDA, tot În 1989, pe care Dominique Viart Îl uită. E drept, prozele sale sînt mult mai puțin cunoscute decît dramaturgia. Cea mai importantă diferență specifică ar fi “postmodernismul” american, prin practicarea unei scriituri palimpsestice, prin citaționalitate (este ceea ce-l face pe Viart să aplice atributul “postmodern” unui singur romancier francez, Michel Tournier
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Particulele elementare, un “erou al timpului nostru” În care orice cititor de sex masculin se poate recunoaște În diferite doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are scenariul unui bildungsroman pesimist până Înainte de epilog, fiind foarte aproape de celebrul de acum film american Forrest Gump. În film, ca și În roman, este radiografiată antifrastic și amar ultima
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personalități ale intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Memoriile unui tînăr țicnit este primul roman al lui Beigbeder, apărut În 1990. Puțini critici vorbesc Însă de performanțele lui estetice. Pierre Jourde le consideră nule, de pildă, În La Littérature sans estomac, dar ratează miza literaturii lui. Odată cu Beigbeder, proza literară a primit două lovituri aplicate de același pumn În același loc: În primul rînd, a devenit o anexă a retoricii publicitare - mai degrabă decît să și-o fi anexat; În al doilea, o "prezentare a imprezentabilului", Într-un alt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dorinței. Cu alte cuvinte, literatura se autojustifică pe măsură ce ajunge să echivaleze cu o nesfîrșită supapă, să se instituie ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care are pe deplin proprietatea unității de măsură a aceste cărți. Reputatul critic și istoric literar Îi pune cititorului o Întrebare simplă: “Est-ce que cela fait bander l’honnête lecteur-voyeur? Il faudrait un sondage.” Literatura enunțiativă a lui Lydie Salvayre Proza feminină este reprezentată În Hexagon mult mai bine decât la noi: Amélie Nothomb repurtează succes după succes, cât și pe plan internațional, ca și Anna Gavalda, Yasmina Reza are o carieră fulminantă de dramaturg, și de romancier În ultima vreme
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri ai anilor 1990, putem afirma că o direcție a prozei franceze contemporane este cu atât mai impresionantă cu cât se apropie de tonul confesiv, intim, dar și de șocurile fulgurante ale poeziei. Autoficțiunea mizează, la fel ca și poezia, pe funcția expresivă a limbajului: paradigma este romantică, dar exercițiul autorelativizării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desigur, modalități de expunere preferate, există teme predilecte, scriituri diferite, În cele două cazuri, atîtea și atîtea detalii și excepții care infirmă adesea discriminarea atît de incorectă politic feminin - masculin. Aici voi spune că romanul personal este, se pare, În proza franceză contemporană feminină, mai degrabă un destin, o fatalitate, decît o alegere. Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de Lafayette și eticheta de limbaj a personajului sau naratorului minimalist să poată fi recunoscut un aer de familie. Există un „vertuism” al prozei minimaliste care poate fi pus În balanță cu libertinajul literaturii despre care am vorbit pînă acum. Exemplul absolut se regăsește În romanul din 2003 al lui Jean Echenoz, Au piano. Descrierea unei nopți de dragoste dintre protagonist și fantasma lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al literaturii franceze recente și contemporane, momentul celui de-al doilea război mondial a produs un impact atît de mare asupra producției literare franceze, Încît militantismul ei de pînă atunci s-a văzut pus serios În chestiune. Pentru cîtva timp, proza franceză care a contat s-a retras din lume, a negat istoria. Am putea vorbi despre apariția unei mici glaciațiuni a literaturii franceze, tot mai puternice pînă În anii 1970, apoi despre o relativă Încălzire și, În fine, de pe la mijlocul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
individului, Lévinas, a societății, Derrida și a literaturii, Ricoeur. Rămîne deschisă În acest moment problema autenticității, a unui nou vitalism - preluat de logistica tardo-capitalismului pentru a-i eficientiza turnoverul? - pe care o pune gîndirea lui Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce echivala cu păstrarea principiului mimetic care se aflase mereu la baza prozei literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă În anii 2000 este și una a amenajării unui spațiu al transcendenței care să fie cît mai departe situat de acela unde transcendența În raport cu textul literar a fost denunțată ca iluzorie și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceea ce scosese pe ușă). În plus, pentru că „omul”, În sensul realismului clasic, pozitivist, sau al umanismului existențialist, devenise de ceva vreme sediul unei tumori maligne, Îl elimină pe cît poate din scrierile sale - și am aici În vedere mai ales prozele sale. Nici pe acesta nu-l Înlocuiește cu un Supraom, sau cu vreun Subom (deși, dacă ar fi să alegem, personajle sale sînt mai degrabă subdecît supraoameni), ci cu un fel de reprezentare umană la limita reprezentabilului, ale cărei calități
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui Chevillard (În traducere măcelarul) Într-o doară, provoacă mici frisoane ipohondrice și trece. Dincolo de spectrul ei, viața este suverană, liberă și, În libertatea ei molipsitoare, ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Echenoz, Bernard Maria Koltès, Antoine Volodine, care recuză totalitarismul Noului Roman dar preiau din tehnicile pe care acesta le-a consacrat, antrenându-le În viteza halucinantă a jocurilor narative, Éric Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din urmă s-ar Înjumătăți. Trama narativă, așadar și personajele, sînt “scufundate” În lucruri, dar fără ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]