35,037 matches
-
în rolul de exclus, contradictoriu și potrivnic convențiilor mult prea rigide ale lumii în care trăiește, cât și materialismului, mercantilismului ei. Dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna așa, cel puțin imaginea pe care artiștii o forjează despre ei înșiși subliniază o amplificare a dispoziției romantice, uneori într-o dimensiune sumbră, ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului se schimbă, dintr-un marginal Pallady își asuma această condiție, cu toate că dispunea de un statut social avantajos -, se bucură de o notorietate din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreruptă de război. Pe filiera sensibilității rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnificativ faptul că artistul reia în variațiuni același subiect prezentat în lucrarea Spre infinit, una din versiuni aflâdu-se la Muzeul Național de Artă din Craiova, lucrare executată "à la cire perdue", pe care și Constatin Prodan o alegea pentru a sublinia influența rodiniană în opera sculptorului 319. O variantă a acestei sculpturi intitulată Avânt și datată 1910 se găsește la Muzeul Național de Artă al României. Transa onirică, extazul, interiorizarea, intimitatea alcătuiesc o constelație de afecte, un melanj expresiv al acestei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Expusă la Muzeul Ion Jalea din Constanța, Căderea îngerilor se află în spațiul de sensibilitate simbolisto-decadentă al artei rodiniene, în notele macabre pe care le relevă o operă precum Poarta infernului. Îngerii căzuți au demnitatea baudelairiană a damnării satanice, pedeapsa subliniază dimensiunea reflexivă pe care o asumă seria de gânditori simboliști ieșiți de sub mantaua Gânditorului rodinian. Există în această galerie simbolistă mult mai puternic reprezentată decât ceea ce operele disipate ale sculptorilor pot invoca și apariții episodice precum cazul sculptorului ieșean George
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indiciu malefic, păsări cu cap de om, fără a invoca prin ele codul mitologic consacrat. Himera nopții, realizată în jurul anului 1928, este de data aceasta o pasăre de noapte, o bufniță reconstituită în toate detaliile sale anatomice, caracterul hibrid fiind subliniat de prezența mai mult decorativă a mamelelor, singurul indiciu anatomic care vine în sprijinul titlului lucrării. Chipul însă pare uman, infantil, însă litificat în mască el devine potențial malefic, cu ochi care se adâncesc în orbite. Posibilă sugestie a profunzimii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masculinități războinice. Petre Oprea citează o foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a sexualității în termenii pe care-i construiește psihanaliza și cercetările medicale, antropologice ale diferitelor școli: alienistă, criminologică etc. Femeia se transformă și într-un obiect de studiu științific în măsură să sublinieze pe de o parte diferențele esențiale care o separă de bărbat, fapt care se dorește și o poziționare mai clară a rolului ei social, dizlocat de mișcările de emancipare feministe sau de afirmarea printre femei a unor personalități foarte puternice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le identifica în procesiunile dansante la școala de pictură a lui Brughel desemnate cu numele de "danse de Saint-Guy", așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie mai largă de cuprindere a nevrozelor: alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general. Satisfacția decurge nu din împlinirea unei misiuni salvatoare pentru poporul ei, ci din exercițiul de putere exercitat asupra celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a lilialității, purității virginale, precum floarea de câmp a pastoralelor diafane. Floarea de culoare albă este înlocuită cu o floare pretențioasă, de seră, cu un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frunzei-paravan, îi atinge probabil sânul. La marginea de jos a tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care se sprijină un fel de tirs, sceptru pe care femeile lui Khnopff îl utilizează adesea pentru a sublinia statutul lor întrucâtva sacerdotal. O serie de detalii sunt diseminate și în acest tablou, precum o coloană cu capitel ionic, care în regia cameristicii pictorului belgian conferă locului recuzita hieratică a unui templu. Capul decupat de marginea tabloului vehiculează tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea de jos se aseamănă unei rochii. Partea mediană este subliniată de un cordon-centură legat într-un nod feminin prelungit cu un fel de eșarfă. Două flori, probabil de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen-ul. Această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen-ul. Această tristețe era mult mai profundă și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915). Pictorul subliniază atitudinea melancolic-reflexivă a poetului aflat pe țărm, în timp ce nu departe de el, bărbați și femei participă la rutina cotidiană. Adâncit în propriile gânduri, solitar, poetul se profilează statuar pe un fundal deopotrivă marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noi direcții estetice de inspirație citadină"380, notificând încadrarea pe care i-o fac o parte a criticilor de artă ca "decadent". Deși au descifrat în opera lui ipostaze de elan, unii dintre critici nu s-au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noua sensibilitate, figurile feminine induc uneori o ambiguitate stranie. Moștenitoarea romanticei femei elfice, la femme fragile, este la fel de enigmatică precum la femme fatale. Un rol important îl joacă stările, marcate de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor cărți, tind să confere un nou rol femeii moderne. Scenele de interior la Nicolae Vermont, Cartea favorită, La cămin, La pian, surprind personajele feminine în atitudini meditative, cum sunt și Pe gânduri sau Între prietene (1918). Ruxandra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]