36,259 matches
-
-se spre lecții de canto, pe care "unchiul Alf" era mai mult decât bucuros să le plătească. Curând va abandona și aceste planuri. Geli are o idilă cu Emil Maurice, șoferul lui Hitler și membru fondator al SS. Führer-ul pune capăt acestei aventuri, promovându-l pe Maurice, care părăsește München-ul. Pe 5 august 1928, la un an de la venirea ei la Obersalzberg, Geli se mută în vecinătatea locuinței lui Hitler de pe strada Thierschstrassen din capitala Bavariei. Tânăra a făcut o impresie
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
fost cele create în 1810 - 1812 în gubernia Moghilev pentru membrii regimentului de muschetari din Eleț. Pentru înființarea acestor prime așezări, sătenii din regiune ar fi trebuit mutați în regiunile sudice ale imperiului. Mutarea sătenilor nu a fost dusă până la capăt, datorită declanșării invaziei franceze din 1812. Până în 1825 au fost înființate așezări militare pe pământurile statului din mai multe gubernii (Sankt Petersburg, Novgorod, Moghilev, Vitebsk, Harkov, și altele). Așezările militare au fost subordonate, funcție de perioadă astfel: Așezările militare existau încă
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
luptei poporului român. Înainte de începerea luptelor, Imperiul Rus nu s-a arătat deloc interesat să coopereze activ cu România în acțiunile de război, ceea ar fi îndreptățit Principatele Unite să participe și la tratativele de pace care ar fi pus capăt conflictului. Imperiul Rus a concentrat pentru luptele din Balcani 260.000 de soldați cu 802 tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldați cu 210 tunuri. Acțiunile armatei țariste au început în iunie, când trupele ruse au traversat Dunărea în
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Încăperile interioare sunt unite, în elevație, printr-o boltă unică, semicilindrică, cu timpan pe vest și fâșii curbe spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată, pe două nivele (parter
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
numește "bute", "budană" sau "poloboc". La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele care sunt niște scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Apoi, doagele se încheie la un capăt al butoiului și se strâng cu 2-3 cercuri. În interiorul butoiului se face focul (se "focărește"), pentru ca doagele sa poată fi curbate la cald. După aceea, se confecționează și se asamblează fundurile, se taie "gardina" (un șănțuleț făcut la capetele din
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
1986-2004 a deținut funcția, inexistentă înaintea lui, de director artistic al Operei. În momentul în care a ajuns la conducerea Operei Metropolitan aceasta se află într-o criză atât din punctul de vedere al nivelului artistic cât și financiar, la capătul epocii risipitoare a lui Rudolf Bing și după demisia rapidă a recentului numit director muzical,Rafael Kubelik. Levine s-a distins, în afară talentului sau de dirijor, prin selectarea judicioasa a cântareților precum și a instrumentiștilor orchestrei. Între cântăreții pe care
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
orchestră l-a preferat pe Claudio Abbado, probabil și pentru că repertoriul acestuia era cu mult mai larg decât cel al lui Levine, care consacrase foarte mult timp Operei Metropolitan. La 1 martie 2006 Levine a căzut în timpul ovațiilor publicului la capătul unui concert cu Orchestră simfonica din Boston și s-a lezat la articulația umărului drept, După o operație în aceeași lună, a revenit în fruntea orchestrei din Boston la Tanglewood la 7 iulie 2006. Since 2005 Levine hâș also served
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
descoperit Labirintul Ascuns, care asigură un acces mult mai ușor în profunzimile cavității. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiași an. În 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă se atinge Sifonul de la Capătul Lumii (-264). Sunt descoperirea apoi Sala Giganților (104/40/30 m) și escaladarea pe +71 m a cascadei V, Speo Club Romaentilatorului. După o perioadă de relativă "stagnare" a descoperirilor, în 1996 se depășește sifonul de la -264 și se atinge
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Cu toate acestea, tronsonul final al liniei de cale ferată - care a ajuns la o altitudine de 900 m la Izvoarele Sucevei - a fost abandonat; capătul liniei a devenit satul "Șipotele Sucevei" (astăzi în Ucraina). În anul 1940, Armata Roșie a ocupat nordul Bucovinei. Tronsonul de la nord de râul Suceava a intrat pe teritoriul Uniunii Sovietice, toate legăturile cu calea ferată din URSS fiind întrerupte. Din
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
s-a aflat din nou pe teritoriul României, dar teritoriul nordic al provinciei a fost reocupat apoi de URSS (din 1991 de Ucraina). Linia rămasă pe teritoriul sovietic a fost dezafectată, în timp ce tronsonul românesc de cale ferată și-a stabilit capătul în localitatea de graniță Nisipitu. Tronsonul românesc de cale ferată până la Nisipitu are o singură linie și nu este electrificată. El face parte din calea ferată secundară 515 de la Dornești la Nisipitu sau Putna. În iulie 2008, linia de cale
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv se întâmplă să cadă, el urcă înapoi pe firul de mătase. Păianjenii săritori au picioare cu scopula, ceea ce înseamnă că au o sectiune tarsală foarte interesantă. La capătul fiecărui picior au sute de peri mici, fiecare dintre ei împărțit în alte sute de fire numite pcioare finale. Aceste mii de picioare mici le permit să urce și să traverseze teoretic orice teren. Pot chiar să urce pe sticlă
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
și s-a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918. În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești debandate a determinat Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
1888-1972). Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga, numit „intelectualism ekstatic” este o construcție foarte originală, cu origini în filosofia lui Kant, psihanaliză și filosofia patristică. Sistemul a fost proiectat în cinci „trilogii” monumentale, însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial elaborată. Trilogiile sunt, în ordine: "Trilogia cunoașterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trilogia cosmologică". Viziunea metafizică a lui Blaga se centrează pe principiul sau sursa metafizică misterioasă numită „Marele Anonim”, care creează universul
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Ucraina împotriva atacului Poloniei aliate cu Suedia, Mazepa și cazaci zaporijieni s-au aliat la rândul lor cu suedezii în 1708. Bătălia decisivă s-a dat în iunie 1709 la Poltava, unde rușii au ieșit învingători. Victoria rușilor a pus capăt visului de independență a lui Mazepa, independență pe care o promiseseră suedezii. După bătălia de la Poltava, autonomia hetmanatului a rămas numai pe hârtie iar rușii au înființat gubernia Kievului. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, autonomia Hetmanatului a fost restrânsă
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puțuri de 8-10 m, care se termină cu săli mici în care băltește apa. Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat. Capătul Galeriei Lacului, cândva în legătură cu exteriorul, este acum colmatat cu un dop de bolovani și pământ pe o distanță de cel mult 10 m. În prezent peștera nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el există cu siguranță
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
victoria tactică a francezilor, care au reușit să cauzeze pierderi grele armatei inamice; cu toate acestea, francezii au părăsit orașul Toulouse 2 zile mai târziu și pe 23, aflând despre Abdicarea de la Fontainebleau, Soult a semnat armistițiul ce a pus capăt ostilităților. Bătălia este caracterizată de unii autori ca fiind o victorie aliată însă ceea ce este evident este că a fost o bătălie inutilă, din moment ce Împăratul abdicase deja cu 4 zile în urmă. Repliindu-se încet în fața lui Wellington, Soult își
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
cartograf dar mai ales scufundător (urma să plece dintre noi câțiva ani mai târziu la Izbucul Izbândiș din cauza unei defecțiuni la aparatul de scufundare). Ei explorează și recartează partea cunoscută a peșterii și profitând de nivelul scăzut al sifonului de la capătul Galeriei "V" îl depășesc și descoperă o galerie de 35 de metri dar declară peștera terminată. Această concluzie a fost infirmată în același an de următoarea echipă de "grei" sosită în zona: Viorel Ludușan și Eugen Cindrea, de la Polaris Blaj
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
Nămol este trecut printr-o traversare directă și se descoperă sala Lacul cu Arcadă, depășit și el printr-o traversare pe peretele din dreapta. După trecerea unui prag se ajunge pe malul Lacului Lung care va fi trecut cu barca. În capătul opus se cațără un perete de 25 m. Urmează un coridor în pantă plin cu gururi și scurgeri parietale de montmilch . care dă acces printr-o săritoare de 8 m în Sala Catrastrofei. Sala de 30 m diametru are podeaua
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
de o pădure de coloane. Aici s-au oprit explorările Clubului Polaris desfășurate între 1987-1989. Toate descoperirle au fost cartate. După 1990 ia ființă în Gârda de Sus Clubul Sfinx care recartează (???) peștera, instalează o poartă (???) și sparg coloanele din capătul Sălii Catastrofei fără descoperiri notabile. Peștera este unul din marile goluri subterane ale țării, depașește 5 km lungime, are 4 mari lacuri subterane, galerii și formațiuni extraordinare. Potențialul locului este însă foarte mare. Lungimea rețelei e apreciată de Viorel Ludușan
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
denumesc peșteră „Ghețarul de la Zgurăști”. Porțiunea explorata cuprinde avenul de intrare, Sala lacului temporar și cinci scurte galerii. În 1984 Liviu Vălenaș și Gabi Halashi, explorează și recartează partea cunoscută a peșterii și profitând de nivelul scăzut al sifonului de la capătul Galeriei V, îl depășesc și descoperă o galerie de 35 de metri dar declară peșteră terminată. În 1986 această concluzie a fost infirmata de următoarea echipa de speologi sosita în zonă, Roru Ludușan și Jenel Cindrea, de la Polaris. Printr-o
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
de Sus. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, neinteresanta deocamdată și se termină după 40m. Continuarea peșterii se face prin trecerea sifonului din capătul galeriei "V". După câțiva metri se sjunge sub hornul de 10 m care odată urcat da acces într-o galerie largă, puternic ascendentă, plină cu bolovăni imenși. Galeria se transformă în Sala de Mese, orizontală, plină cu numeroase scurgeri parietale
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
și de cenaclurile care "lansau" autori sub patronajul unor personalități literare [...] Dar, ca și orașul, provincia poate fi aidoma unei mlaștini care înghite sau poate fi aidoma unei mlaștini care înghite sau poate întări printr-o asumare a singurătăți până la capăt." - George Vulturescu
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
6 m lățime, plină de bolovăni. Podeaua dispare brusc într-o prăpastie adâncă de 30 m fracționata la jumătate de un bolovan prins între pereți. Jos se ajunge într-o impresionantă sală, dominată de faleză înaltă, deasupra căreia se întrezărește capătul Sălii Mari. Aici vine din dreapta (dintr-o galerie impenetrabila) o apă care adună totalitatea pîraielor întâlnite mai sus. Debitul, acum considerabil, a creat o tipică galerie activă, cu marmite, lingurițe și pereții lustruiți. După două cascade mai mici, apa se
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
numele de Sală Scării. Are 15 m lungime, e plină cu bolovăni și trunchiuri de copaci căzuți de sus. Din ea la stanga, imediat sub locul în care se coboară, se deschide o fereastră ce duce în sectorul vestic, iar la capătul din dreapta începe galeria ce conduce la sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate. Sectorul vestic este constituit în principal din Sală Mare, la care se ajunge prin fereastră de acces din Sală Scării, după care se cobora o diferență de nivel
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
dispuse în benzi (tipul denumit „furnir"), precum și formațiuni de montmilch . cu microgururi. Sală Mare are o lungime de 23 m, este orizontală, iar în cele două capete are nișe mai ridicate. Spre sud se află două galerii distincte ascendente. În capătul nordic apare o altă galerie ascendentă mai puțin ornata, cu multe prăbușiri și cu un aport masiv de argilă roșie. În sfârșit, lângă peretele estic, cel pe unde am ajuns în sală, se află o imensă formațiune stalagmitica cu diametrul
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]