35,147 matches
-
absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în biserică și piatra cu pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din centru, în pridvorul
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
aliate în vederea respingerii atacului german. Pentru întărirea apărării a fost construită Linia Wavre-Ninove, o linie continuă de obstacole antitanc și buncăre, ("National Bolnetwerk"), de-a lungul canalului Gand-Terneuzen (nefinalizat la acea dată). De asemenea fuseseră prevăzute lucrări de demolare și distrugere de-a lungul frontierei franceze (Semois, Sambre și canalul din Provincia Hainaut). În 2009, "Regional Landschap Dijleland" și grupul de lucru "K.W.-Stelling" a început alături de alți parteneri un proiect de identificare a construcțiilor liniei K-W care au resitat
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
fi perpetuat de la un biograf la altul îngreunând astfel un demers eminamente științific. Saadi a trăit în una dintre cele mai traumatice perioade din istoria Asiei si Orientului Mijlociu, datorită expansiunii si consolidării puterii Mongolilor. Perioada a fost marcată de distrugerea unor vechi centre de cultură și civilizație, și de mari migrări ale populației din zonele afectate. Saadi a văzut lumina zilei la Șiraz, data exactă a nașterii poetului nefiind stabilită cu exactitate. Una dintre opțiunile vehiculate mai des este anul
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
scurtă distanță de "Mexico City", în ceea ce a fost - anterior - Cartierul evreiesc, "până când frații noștri hitleriști au golit locul. [...] trăiesc pe locul uneia dintre cele mai mari crime din câte a cunoscut istoria" (Camus 281). Denumirea barului reamintește, de asemenea, distrugerea civilizației aztece a cărei capitală ruinată a fost înlocuită de către modernul Mexico City. Printre alte aspecte, "Căderea" este o încercare de a explica modul în care omenirea ar putea fi capabil de astfel de rele. Text Surse secundare
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când densitățile lor devin foarte mari în timpul maximurilor populaționale. Acestea sunt dăunători a culturilor arabile, precum și a pădurilor și livezilor prin îndepărtarea cojii de la bazele copacilor sau prin distrugerea rădăcinilor. Speciile scurmătoare provoacă, de asemenea, pagube importante culturilor rădăcinoase. Ele pot afecta în mod semnificativ densitățile populațiilor animalelor erbivore prin concurență directă pentru hrană și prin deteriorarea pășunilor. Unele specii sunt rezervoare sălbatice importante de boli zoonotice ale animalelor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Rhinolophus hipposideros hipposideros". Liliacul mic cu potcoavă a fost practic menționat în toate regiunile din România. Însă în ultimele două decenii a fost găsit doar în Oltenia. Este evidentă o scădere a populației sale în ultimii ani, mai ales din cauza distrugerii habitatului, dezvoltării turismului neorganizat, aprinderii focului în peșteri, poluării fonice etc. Nu este protejat acum, dar trebuie să fie inclus în lista speciilor de mamifere vulnerabile din România.
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
să lupte într-u luptă de învăluire din partea forțelor germane. Cu toate că în concepția planului exista sădită sămânța dezastrului, atât Schlieffen cât și Moltke au fost seduși de posibilitatea de a învălui din două direcții forțele franceze. Inspirația a venit de la distrugerea armatei romane de către forțele lui Hannibal în Bătălia de la Cannae în 216 î.Hr., care a fost meticulos studiat de Schlieffen. În esență, planul său a fost o reeditare strategică la scară foarte mare a tacticii lui Hannibal, valorificarea recentelor descoperiri
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive având ca obiectiv distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate și turele, în special a celor care puteau să lovească ținte din apropierea podurilor de peste Canalul Albert. Multe dintre construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii au fost luați prin surprindere
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor. Pentru cucerirea
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
care apăra fortul și podurile, ca și sosirea rapidă în regiune a unităților aliate de rezervă, aveau să pună probleme foarte mari micilor unități de parașutiști, care erau înarmați doar cu armament ușor de infanterie. Planul german prevedea în consecință distrugerea în mai puțin de o oră a cât mai multor poziții ale artileriei antiaeriene, cupolelor și cazematelor. În plus, parașutiștilor li s-a cerut ca, indiferent de pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de o oră a cât mai multor poziții ale artileriei antiaeriene, cupolelor și cazematelor. În plus, parașutiștilor li s-a cerut ca, indiferent de pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
obligat să aterzeze forțat în Olanda. În timpul aterizării, trei dintre parașutiștii germani au fost grav răniți. Restul planoarelor au aterizat fără probleme la țintă. Unul dintre planoare a aterizat în apropierea fortificațiilor în care se aflau detonatoarele încărcăturilor explozive pentru distrugerea podurilor. Parașutiștii germani au luat cu asalt rapid cazemata, i-au ucis pe apărători și au deconectat firele electrice ale detonatoarelor. Restul apărătorilor belgieni au rezistat cu eroism atacurilor germane și au organizat la rândul lor mai multe contraatacuri pentru
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii dintr-un singur palnor, fiind
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
nu și distruse cu încărcături cumulative. O unitate de parașutiști a fost obligată să se urce pe turele și să distrugă țevile tunurilor cu explozivi.. Acțiuni similare au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
căile de acces pe care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În acest fel, garnizoana a fost prinsă în capcană în fort, împieicându-i pe belgieni să contraatace. Parașutiștii au reușit să își atingă obiectivele principale - distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie care ai fi putut bombardeze podurile peste canal, dar unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul în care
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cerut ajutor prin radio. Un avion de remorcare și un nou planor a sosit să îi ia pe Witzig și oamenii săi. Planorul a fost remorcat sub focul puternic al antiaerienei spre fort. După ce și-au îndeplinit misiunea principală de distrugere a pieselor de artilerie din fort, parașuțiștii au organizat apărarea împotriva contraatacurilor belginilor, care au fost declanșate aproape imediat. Atacurile infanteriei belgiene au fost lipsite de coordonarea centrală și au fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Planul inițial prevedea ca Grupul „Granit” să fie înlocuit de Batalionul 51 de geniu după câteva ore de la cucerirea fortului, dar parașutiștii au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști să construiască noi poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
nu trebuia să mai aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii au atacat convoaiele din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii au atacat convoaiele din Canalul Mânecii și, doar ocazional, aeroporturile RAF. Pe 13 august, germanii au declanșat un atac împotriva aeroporturilor RAF - "Adlertag" (Ziua Vulturului). Eșecurile înregistrate în timpul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
germanii au declanșat un atac împotriva aeroporturilor RAF - "Adlertag" (Ziua Vulturului). Eșecurile înregistrate în timpul Zilei Vulturului nu i-au descurajat pe germani să continue raidurile împotriva infrastructurii RAF. Pe 18 august 1940, Luftwaffe a făcut un efort de amploare pentru distrugerea Fighter Command. Luptele aeriene care au avut loc în acestă zi au fost printre cele mai mari ale acelor vremuri. Ambele tabere au suferit pierderi grele. Piloții britanici au obținut o victorie copleșitoare în luptele aeriene din acea zi, cu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
alte zile din timpul campaniei, mai mari decât cele din 15 septembrie 1940 („Battle of Britain Day”), considerată apogeul campaniei. Din toate aceste motive, luptele aeriene din ziua de 18 august aveau să fie numite mai târziu "". "Luftwaffe" avea sarcina distrugerii Comandamentului Aviației de Vânătoare (Fighter Command). "OKL" a sperat ca prin distrugerea aviației de vânătore britanice, germanii îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
1940 („Battle of Britain Day”), considerată apogeul campaniei. Din toate aceste motive, luptele aeriene din ziua de 18 august aveau să fie numite mai târziu "". "Luftwaffe" avea sarcina distrugerii Comandamentului Aviației de Vânătoare (Fighter Command). "OKL" a sperat ca prin distrugerea aviației de vânătore britanice, germanii îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Angliei, ceea ce a însemnat că germanii nu au fost capabili să declanșeze campania de distrugere a aviației de vânătoare engleze imediat ce a primit ordinele. Germanii au fost obligați să aștepte până când "Luftwaffe" a fost reechipată și încadrată cu piloți la un nivel acceptabil, mai înainte ca să poată fi capabilă să declanșeze atacul principal împotriva RAF
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]