35,511 matches
-
înfrângerea ei în războiul franco-prusac din 1870-1871. Regatul Unit păstrase timp de un secol politica sa de „splendidă izolare” în raport cu Europa continentală, intervenind în problemele continentale doar când considera necesar pentru a proteja interesele britanice și pentru a menține un echilibru al puterii. Situația ambelor țări s-a schimbat în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Schimbarea a pornit de la pierderea încrederii în sine a britanicilor după umilința din al Doilea Război al Burilor și de la temerile crescânde că țara
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
Filip al V-lea, Franța și electoratul Bavariei pe de altă parte, și a fost cauzat de posibila unificare a regatelor Spaniei și Franței sub un unic monarh din casa de Bourbon. O astfel de unire ar fi schimbat drastic echilibrul puterilor. Războiul s-a dat mai ales în Europa dar a inclus și Războiul Reginei Ana din America de Nord și a fost marcat de prezența unor generali remarcabili, printre care ducele de Villars, ducele de Berwick, ducele de Marlborough și prințul
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
rege al Spaniei dar a renunțat la succesiunea la tronul Franței, evitând unirea celor două regate. Austriecii au cucerit mare parte din teritoriile spaniole din Italia și Țările de Jos. Hegemonia franceză asupra Europei continentale a luat sfârșit și ideea echilibrului puterilor a devenit parte a ordinii mondiale. Filip a revitalizat rapid ambițiile spaniole; profitând de vidul de putere cauzat de moartea lui Ludovic al XIV-lea în 1715, Filip a anunțat că va revendica din nou tronul Franței în cazul
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Filip al IV-lea al Spaniei. Delfinul, însă, fiind primul în linia de succesiune la tronul Franței, era o alegere problematică: el ar fi unit coroanele franceză și spaniolă și ar fi controlat un vast imperiu care ar fi amenințat echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie la drepturile lor asupra succesiunii spaniole, deși în cazul ultimei, renunțarea la drepturile de succesiune nu era validă, întrucât fusese condiționată de plata de către Spania a zestrei
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
ai reginei Ana a Marii Britanii, ai ducatului Savoiei, ai regelui Portugaliei și ai Provinciilor Unite pe de altă parte. Tratatul a consfințit înfrângerea ambițiilor franceze exprimate în războaiele lui Ludovic al XIV-lea și a păstrat sistemul european bazat pe echilibrul puterilor. Franța și Marea Britanie căzuseră de acord în octombrie 1711, când se semnaseră la Londra tratatele preliminare de pace. Acest acord inițial se baza pe o acceptare tacită a împărțirii posesiunilor europene ale Spaniei. Ca urmare, s-a deschis un
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
și moleculelor nu pot forma sisteme statice stabile. Atomii și moleculele nu pot avea decât sisteme dinamice de sarcini electrice. Această teoremă este o ilustrare a tezei filozofice care spune că "„mișcarea este condiția fundamentală de existență a materiei în echilibru”". Condensatoarele sunt elemente electronice pasive anume construite pentru a înmagazina o mare cantitate de electricitate (sarcina electrică). Fie un condensator plan format din două plăci metalice (armăturile) plan paralele de arie "S" fiecare, aflate la distanța "d" una de cealaltă
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
Pe lângă aceste evoluții și pe lângă conflictele între interesele elitei politice de la Phnom Penh, tensiunile sociale au creat un mediu favorabil pentru apariție unei insurgențe comuniste în zonele rurale. Prințul s-a văzut atunci într-o dilemă politică. Pentru a păstra echilibrul în fața creșterii puterii conservatorilor, a numit chiar pe liderii grupului căruia i se opunea membri într-un „contraguvern” care trebuia să monitorizeze și să critice administrația lui Lon Nol. Una din primele priorități ale lui Lon Nol a fost redresarea
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
continuat acțiunea de unificare a țării, începută de Tewodros al II-lea, dar într-o manieră diferită. Favorabil unității țării, el a lăsat totuși șefilor locali, o anumită margine de libertate, și s-a străduit cât a putut, să mențină echilibrul politico-militar dintre guvernatorii diverselor provincii. În afara unirii politice, el s-a atașat puternic de cauza unității religioase sub conducerea Bisericii ortodoxe etiopiene și s-a lansat în mai multe campanii de convertire a populației la creștinism. El a combătut în
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
membru al grupului are voie să întrețină relații sexuale cu oricare membru din grup, dar nu și cu cineva din afara grupului. Acest lucru, cred adolescenți din grup, îi ferește de lumea haotică și lipsită de moralitate a celorlalți adolescenți, dar echilibrul grupului este rupt când o membră, Wendy, se îndrăgostește de noul ei vecin și începe să aibă îndoieli cu privire la valoarea angajamentului pe care se bazează grupul. Premiera filmului a avut loc în data de 1 septembrie 2007, la Lifetime Television
Adolescenți normali () [Corola-website/Science/320536_a_321865]
-
fluidului prin doi parametri, din care unul este geometric (volumul) iar celălalt este energia lui internă U (în locul ei se pot folosi temperatura sau presiunea), se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de echilibru a unui sistem simplu există stări de echilibru care nu sunt accesibile de la ea prin procese adiabatice" <br>Într-adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la procese generate
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
geometric (volumul) iar celălalt este energia lui internă U (în locul ei se pot folosi temperatura sau presiunea), se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de echilibru a unui sistem simplu există stări de echilibru care nu sunt accesibile de la ea prin procese adiabatice" <br>Într-adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la procese generate de mișcarea greutății. Termenul "adiabatic" include aici posibilitatea
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
folosită implicit este:<br> (PP)"Nu există nici un proces al cărui singur rezultat să fie scăderea energiei interne a unui corp și ridicarea corespunzătoare a unei greutăți".<br> Pentru procesul lui Joule, aceasta are drept consecință: dintr-o stare de echilibru (U,V) a sistemului sunt accesibile numai stări (U',V) cu U'>U, nu numai dacă ne restrângem la procese adiabatice, ci chiar dacă admitem orice fel de procese, astfel încât la sfârșitul lor, universul extern să revină "la locul lui" cu excepția
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
0 într-un domeniu (suficient de mare). Putem alege acolo N(U,V) >0. Principiul al doilea in forma (PP) implică atunci: <br> " Într-un proces oarecare (ireversibil sau nu) în care un fluid izolat adiabatic trece din starea de echilibru "(U,V)" in starea (U,V) entropia (empirică) nu poate decat sa crească." Într-adevăr, la volum constant, energia internă nu poate decat sa crească (PP) și, prin alegerea lui "N(U,V)", entropia empirică "(U(U,V))" trebuie să
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
îl putem parcurge în sens invers, și ajungem din nou la o contradicție cu principiul (PP). Deci U*=U, și deci într-adevăr entropia finală este aceeași cu cea inițială. Progresul surprinzător apare când adăugăm principiului al doilea noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
doilea noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory și prin urmare, forma diferențială a cantității de căldură este
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
S+S cu cel mult o constantă. Această constantă nu poate fi determinată numai folosind principiul al doilea În concluzie, putem aprecia cât de mult se poate deduce din afirmația lui Carathéodory despre integrabilitatea lui dQ atunci când adăugăm noțiunea de echilibru termic. Critica principală a prezentării lui Carathéodory este că trecerea de la afirmația inițială (PC) la integrabilitatea lui dQ se face prin ocolul aparent dificil al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta pare prea complicat. În prezentarea lui Planck
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
formula 18 Aceasta este la prima vedere o ecuație diferențială pentru o funcție S(S,θ) pentru fiecare valoare fixă a lui θ. Interpretarea ei este însă mai complicată: avem libertatea să schimbăm reversibil atât pe S, cât și temperatura de echilibru θ: pentru fiecare alegere a unei funcții θ(S),expresia (4.2.1) este o ecuație diferențială pentru S(S). Pentru alegeri arbitrare ale funcțiilor N(S,θ),N(S,θ), soluția va depinde de funcția aleasă θ(S). Max
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
este aceeași cu cea de la început, cu excepția posibilă a stării lui K și a deplasării unei greutăți. Dar atunci, conform discuției din §3, entropia lui K este și ea aceeași cu cea de la inceput. Faptul remarcabil este că temperatura de echilibru nu joacă nici un rol: se poate ca θ(S)≠θ. De aici putem deduce că funcția S2(S1,θ(S),S,S) nu depinde deloc de θ(S).Pentru aceasta, presupunem că, plecând de la starea (S,S,θ), ajungem pe
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
arătăm integrabilitatea formei dQ în același cadru al celor două corpuri K și K în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S sunt funcții de V,θ și V,θ. Înlocuind diferențialele dS, dS cu diferențialele dV, dV ,dθ, obținem o formă de trei variabile. Dacă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
cele finale S, S. În primul rând, păstrând entropia lui K constantă, putem, printr-un proces adiabatic, să-l aducem la temperatura θ (cu volumul V') a lui K, astel incât, in contact termic cu acesta, să se găsească în echilibru. Dacă sistemul format din K și K este izolat adiabatic de exterior, putem să modificăm reversibil stările lui K și K deplasând greutățile exterioare, dar numai astfel incât suma entropiilor lor să ramână constantă (vezi §4). În particular putem să
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
celălalt (și pe urmă despărțite unul de celălalt) trec de la stările inițiale (θ,V)...(θ,V) la unele finale (θ,V)...(θ,V). Este suficient să argumentăm prin inducție completă: păstrând entropia totală finală constantă, putem aduce corpul K în echilibru termic cu corpul K, printr-un proces adiabatic reversibil. Modificăm reversibil și adiabatic sistemul format din K și K până când entropia lui K ajunge aceeași cu cea de la început, pe urmă îl despărțim de K și îl aducem în starea
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
și milostivirii. Spre sfârșitul anului 1515, papa începe, în Florența, construcția capelei papale în incinta bisericii "Santa Maria Novella". Participând la decorarea acesteia, Pontormo surprinde prin forță talentului sau. Astfel, frescă "Sfântă Veronica" (1515) surprinde prin vioiciunea culorilor și lipsa echilibrului simetric, elemente care prevestesc stilul manierist de mai tarziu al artistului. Din nefericire, moartea papei, în 1521, conduce la sistarea lucrărilor. În perioada 1516 - 1518, Pontormo, împreună cu alți artiști remarcabili ai Florenței, decorează cameră nupțiala a fiului bancherului Salvi Borgherini
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
perioada 1516 - 1518, Pontormo, împreună cu alți artiști remarcabili ai Florenței, decorează cameră nupțiala a fiului bancherului Salvi Borgherini. În cadrul acestei serii de lucrări, tabloul "Iosif în Egipt" ("Giuseppe în Egitto") se remarcă prin nuanțele intense de roșu, aceeași lipsa a echilibrului care aproape degenerează în haos. Prima lucrare a lui Pontormo în stil cu adevarat manierist este "Altarul Pucci" ("Pala Pucci"), pictat în 1518. Este vorba de o lucrare comandata de omul politic Francesco Pucci. Artistul încalcă regulile stabilite până atunci
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]