35,526 matches
-
preislamica, și avea însemnătatea de „efort susținut spre un scop determinat. Djihadul are mai multe interpretări: acțiunile credincioșilor musulmani pentru a-și dovedi credință, expediție militară împotriva arabilor musulmani, război contra infidelilor, lupta credinciosului pentru autoperfecționare morală și religioasă, efortul intelectual din domeniul apologeticii musulmane, munca juriștilor în căutarea soluțiilor de drept. În Coran, rădăcina dh.h.d nu se referă cu predilecție la război și religie, derivă în general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
limbii române. Dicționarul heterosexist este de fapt homofob, nu numai datorită definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt sclavii unei gândiri închistate și pline de prejudecăți. Dicționarul încarnează subdezvoltarea gândirii intelectuale românești, care răspândită în societate prin educație, cauzează stigmatizarea persoanelor LGBT de-a lungul întregii vieți, nu numai de către persoanele fizice, ci și de către instituțiile
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt sclavii unei gândiri închistate și pline de prejudecăți. Dicționarul încarnează subdezvoltarea gândirii intelectuale românești, care răspândită în societate prin educație, cauzează stigmatizarea persoanelor LGBT de-a lungul întregii vieți, nu numai de către persoanele fizice, ci și de către instituțiile de învățământ. V.I. Crezi in capacitatea artei de-a schimba ceva in societate? S.O.
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
În modernitate, Timpul nu este ceea ce pare - o metodă de măsurare a devenirii sau a trecerii - ci o grilă a valorii, o modalitate de alocare a pozițiilor dominante sau subalterne, centrale sau periferice, în matricea imperială a puterii. Intelectualii și intelectualele noastre au fost dintotdeauna obsedați de timp, pentru că au simțit în structura și-n domeniile sale de aplicabilitate pumnul apăsat al hegemoniei occidentale. În discuțiile cotidiene se spune până astăzi că Germania este cu 50, cu 70, cu 100 de
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
canonului, ca așa zisa literatură de mahala a lui Anton Pann sau ca manelele. Dar majoritatea celor educați se sfiesc să cânte, strâmbă din nas și cenzurează. Cultura națională - cultură eminamente modernă - este o tehnologie a sinelui măiestrită de clasele intelectuale și politice din secolul 19 și până azi; ea formează suflete, ca să zicem așa. Pe calea internalizării, ea a contribuit la difuzarea în masă a stigmei inventate de filozofii din Vestul continentului și de atunci generație după generație de intelectuali
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
erau menite să ne apropie de Europa - deschiderea piețelor regionale la capitalism, birocratizarea aparatului de stat, industrializarea, urbanizarea, răspândirea educației naționale - au livrat o dată cu ele și armele (auto)denigrării. Efectul agregat a fost crearea unei practici discursive în interiorul unei pături intelectuale alienate față de locul și de oamenii dintre care provin. Trăind într-un orizont de așteptare orientat spre Vest, comparându-se în permanență cu occidentalul, această clasă instruită și doar uneori înstărită a dezvoltat în timp o dublă conștiință (adică o
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
2016/02/comunicat-federatia-fabrica-de-pensule/</i></b></a><b><i>, vi s-a reproșat că ați înregistrat, pe ascuns, numele „Fabrica de Pensule” și logoul Federației în spațiul comunitar (OHIM), că ați preluat ilegal logoul utilizat în marca înregistrată, el fiind proprietatea intelectuală a Federației Fabrica de Pensule din 2010. Cum răspundeți acestor reproșuri și ce v-a determinat să acționați așa?</i></b> FGAFP deține și protejează astăzi marca Fabrica de Pensule. Demersul s-a făcut respectând îndeaproape toate prevederile legale în
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca s-a situat în permanență în tabăra care pleda pentru recuperarea operelor unor Mircea Eliade și Emil Cioran, în virtutea
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerete, la vârsta de 20 de ani (în 1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d'honneur și autor de succes, a fost și puternic contestat în ultimii ani, fiind asimilat alături de Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici unui grup de interese care ar acapara viața intelectuală și culturală a României. a fost de asemenea aspru criticat ca susținător al președintelui Traian Băsescu, deși își depusese încă din 2005 demisia din funcția de consilier prezidențial. A fondat revista culturală "Dilema" (mai târziu redenumită "Dilema Veche"), în care
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
în revista "Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii "Pârga" de Vasile Voiculescu, și apoi a colaborat la foarte multe alte publicații, ca acelea amintite, la care să adăugăm, doar cu titlu exemplificativ, Săptamâna muncii intelectuale", "Cetatea literară", "Viața Românească", "Gândirea", "Mișcarea literară", "Universul literar". Față de colegii săi de generație (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938, cu "Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri", urmat de "Recitind pe clasicii noștri. Ion
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele "Glasul Bucovinei" din Cernăuți (1918) și "Cultura" din Cluj (1924). După crearea
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
muzeelor și bibliotecilor, glorificând curajul, revoltă și războiul, preamărește viteza, cântă "mulțimile excitate de muncă", precum și realizările tehnice ale erei industriale. Deși manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru al avangardei timpului - el este destinat cu precădere mediilor intelectuale italiene. În acelalși timp, pe zidurile orașului Milano apar afișe cu lățimea de trei metri și înălțimea de un metru, din care sare în ochi cuvântul „FUTURISMO”, scris cu roșu aprins. Între anii 1909-1916, apar peste cincizeci de manifeste care
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
din București", și Vasile Pârvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din București. Între profesorul de italiană Ramiro Ortiz și student s-a născut o strînsă amiciție. Peste ani, studentul de odinioară a mărturisit, adesea, că datorită acestui fin intelectual și-a însușit o „educație literară” de excepție: „Cu el m-am deprins a scrie cărți, cu el am deprins meșteșugul informației literare și al construcției critice pe substrat istoric, de la el știu tot ce știu”. Sub îndrumarea lui Ramiro
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
erudiția și puterea de muncă, dar și de concepția despre existență a savantului. Spre acest „părinte” spiritual Călinescu s-a întors întotdeauna, ori de cîte ori greutățile vieții păreau să-l îngenuncheze. El a observat că Pârvan avea o înzestrare intelectuală obișnuită, dar în ciuda „normalității” ei, mintea îi era „exercitată în toate potențele” sale, munca pentru el semnifica „asceza”, iar truda constantă pentru atingerea unui ideal se transformă într-o filozofie existențială. Viața este pieritoare, dar omul poate înfrînge moartea și
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Virgil P. Nemoianu (n. 12 martie 1940, București) este un eseist, critic literar, filozof al culturii și pedagog american născut în România. Deși este etichetat, în general, ca un specialist în literatură comparată, în realitate activitatea sa intelectuală acoperă un domeniu mult mai larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neoplatonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la nivelul orizonturilor intelectuale ale unui Goethe și Leibniz, a continuat să mențină acest nivel spiritual înalt în toate cărțile sale. Fiu de avocat, Nemoianu a dat în 1956, după absolvirea „Liceului Titu Maiorescu” (actualmente „Liceul I.L. Caragiale”), examen de admitere la Facultatea de
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări.<br> Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea. A publicat două lucrări literare: "Simptome" (1968) (roman) și "Arhipelag interior" (1994) (autobiografie). Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Între 1979 și 1994, a fost director al
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
Toiu s-a născut la 19 iulie 1923 în Urziceni, județul Ialomița. Școală primară o absolvă în localitate, învățător fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. Liceul îl face la Brașov, la Mesota, secția umanista. Profesori excelenți au contribuit la formarea să intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limbă latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii. Războiul îl prinde elev. Armata o face la scoala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne." "Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate.“"
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
a fost eliberat din închisoare. În 2009 apare la editura Humanitas o monografie dedicată lui -"N.Steinhardt și paradoxurile libertății"- scrisă de George Ardeleanu de la Facultatea de Litere din București. Lucrarea, la origine teză de doctorat, apreciată intens în mediul intelectual românesc, cuprinde, între altele, o serie de studii privind urmăririle lui Steinhardt de către Securitate sau felul cum a fost receptată generația 80, de exemplu, de acesta. " Articole biografice " " Recenzii " " Jurnal "
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile mai intelectuale [și] mai mult artificiale ale „tipologiilor”, și că "el creează [...] oameni.” Subiectul principal al operei sale ulterioare, susține Sandqvist, a fost „o lume arhaică în care fermierii și proprietarii de pământ erau oameni liberi, cu drepturi egale” (sau, conform lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sunt ai unei rase necunoscute. Într-un articol din 1930, G. Călinescu scria în 1937 în „Adevărul literar”: „Îl cred foarte necultivat”, atitudine contestată de alți istorici literari. Alexandru Paleologu îl consideră o figură proeminentă a intelectualității vremii, „cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace”, în timp ce însemnările sale private arată că el era un om citit, bine familiarizat cu literaturile din mai multe țări. Deși considerat un scriitor spontan, Sadoveanu a întâmpinat greutăți în elaborarea poveștilor sale și în cercetările contextului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a motivat alegerea sa, într-o scrisoare a Octavian Goga, având convingerea că intelectualitatea are resursele necesare pentru a participa în politică: "S-ar părea că este în primul rând nevoie de contribuția intelectualilor, într-o epocă în care nivelul intelectual global este în scădere.” Sinceritatea lui a fost pusă la îndoială de către contemporanii săi: atât de prietenul său Gheorghe Jurgea-Negrilești și comunistul Petre Pandrea din cauza solicitării, în 1926-1927, de către Sadoveanu și Păstorel Teodoreanu a fonduri publice solicitate de la Ministrul de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
personale în presa național-țărănistă. Mai târziu, Sadoveanu a făcut o referire la fostul său coleg, activistul național țărănist Ion Mihalache, considerând că vechea abordare politică agrarianistă l-a făcut un „personaj ridicol”. Ioan Stanomir consideră această afirmație drept o „abjecție intelectuală” și inutilă, din moment ce Mihalache era deja prizonier politic și avea să moară în închisorile comuniste. Totuși, din poziția de președinte a Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul îl apără pe poetul Nicolae Labiș, un comunist deziluzionat de excluderea din Uniunea Tineretului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]