37,317 matches
-
Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine a parcurs continente pe metru pătrat?...și care mai mult stă în aier decît pă pămînt, - ghici ghicitoarea
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
același Louis XVI se dovedește a fi nu numai un bun ceasornicar, lucru știut în ficțiune și atestat chiar în istorie, ci și bun geometru. Chiar inventator. Cînd doctorul cel ulterior de tristă faimă (în ce mă privește) Guillotin se plînge că mașinăria-i de ucidere în masă - încă aflată în proiect - are o hibă, regele intervine și o remediază cu mîna lui. Și astfel, în acel salon, frivol și filozofic (cum credem toți, și nu cred că greșim, că a
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
politic al integrării. Liberalii, chiar și țărăniștii extraparlamentari și-au pus obrazul în Parlamentul Europei pentru ca negocierile cu România să nu fie întrerupte. Nu cred că asta a contat prea mult în decizia europarlamentarilor, dar Cabinetul Năstase nu se poate plînge că „a fost lucrat” de Opoziție în străinătate, ca să aibă zile negre acasă. Dl Năstase nu poate cere însă Opoziției să-l și aclame pentru că Uniunea Europeană a decis să monitorizeze cu atenție România. Faptul că alianța PNL-PD a cerut demisia
România a luat cartonașul galben by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13100_a_14425]
-
brînză. Iar dincolo de latura ei umoristică, ceva adevărat există în această asociere; cel puțin asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a Mirunei Runcan. Cîndva, pe la sfîrșitul anilor ’30, Mihail Sebastian se plîngea într-unul din cele mai puternice articole despre teatru ale sale (citat în Teatralizarea...), de lipsa de atitudine a celor „de pe banca H” (rezervată în acea perioadă criticilor dramatici), de absența preocupării pentru dinamica din ce în ce mai sensibilă a concepțiilor asupra spectacolului
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
dezinteresate și de buna-credință aparentă a acțiunilor umane. Dar în același timp nu e un cinic, nici un dezabuzat, ci ia omul așa cum este, cu calități și defecte; nu-l judecă, nu-l înfrumusețează, nici nu-l urâțește, mai degrabă îi plânge de milă că e nesigur, slab și uneori parșiv, rareori în stare a se înălța peste umbra sa. Omul adevărat Reverte nu plânge de mila oamenilor adevărați din paginile sale, ci dă din umeri cu resemnare și merge mai departe
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
cu calități și defecte; nu-l judecă, nu-l înfrumusețează, nici nu-l urâțește, mai degrabă îi plânge de milă că e nesigur, slab și uneori parșiv, rareori în stare a se înălța peste umbra sa. Omul adevărat Reverte nu plânge de mila oamenilor adevărați din paginile sale, ci dă din umeri cu resemnare și merge mai departe, fiindcă pentru el asta înseamnă condiția umană: căderea și ridicarea, sublimul și abjectul, cerul pe care îl atinge ființa cu fruntea și abisul
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Există încă atâtea posibilități, așa cum există foarte multe zăcăminte neexplorate ale limbajului. Limbajul îl tot împrospătăm, pentru că, în fond, sentimentele, trăirile sunt vechi de când lumea. Evident că nu mai clamăm ca în Eschil, ne abținem din decență, dar de plâns, plângem la fel. Noi, artiștii, împrospătăm tehnicile, construim punți între noi și receptor, spectator, cititor, după caz. Treaba noastră e să construim punți adecvate unui anume timp. Îmi pare rău, dar nu se mai poate scrie ca în 1840. Sunt unii
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
muncit pentru alții și până și cenușa din sobă o aruncau pe pământul colectivului; iar când, în 1990, și-au văzut din nou în curte caii, căruța, plugul, vacile, oile și alte orătănii luate de comuniști, s-au pus pe plâns ca doi copii; aveau amândoi 64 de ani, pentru că atunci când eram neastâmpărat și făceam vreo boacănă, bunica Elena mă boscorodea cu „Sări-ț-ar nasu’, să-ți sară!”, iar bunica Margareta mă făcea „născocor” și n-am știut ce înseamnă
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
cumpără vreo cămașă de la second-hand tot pe mine mă întrebă dacă nu cumva îmi place să mi-o dea mie; pentru că nici unul nu mai pricepe cum la 25 de ani încă n-ai terminat-o cu școala și pentru că se plâng că vremurile sunt grele de tot, însă tot cu Iliescu votează, pentru că sunt oameni buni și au păcatele lor, pentru că nu au carte și m-au crescut bine, pentru că muncesc încă incredibil de mult pentru trupurile lor împuținate de bătrânețe
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
AU ÎNFLORIT CASTANII LA SOROCA , Pe strada mea au înflorit castanii Și-n liniștea ce plânge din podgorii, Sub umbra lor se plimbă azi dușmanii. Cum stau la rând, pe ulița pustie, Îmi par răzăși, chemați la adunare Și-n freamătul cu fire de poveste, Trezește parcă din adânc chemare. Bătrânul Nistru, pribegit în vremuri, Urzește
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
mea citește ca-n scrisoare, Gândindu-mă la biata țesătoare, Frumosule covor basarabean. Eu parcă văd o frunte asudată Și-obrajii aburiți ca niște pâni! Aș vrea ca să sărut acele mâni Ce te-a-nflorit cu dragoste și trudă. Au plâns deasupra ei tristeți de moină Și inima și-a destrămat-o-n fire, Chenarul drag și l-a țesut cu doină Și florile din cântec de iubire. În clitul sub icoane ce-adun anii Din truda degetelor de mărgean? Căci
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
dat poruncă să te uit, Să te șterg din minte c-un burete, Patria mea pusă la perete. Și, ca-n anii noștri cei mai triști Iar să mă prefac că nu exiști, Iar să mă prefac că nu pot plânge Și că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte
Țara mea de dincolo de Prut. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Dabija () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2228]
-
o mânuță printre rosturile patului. Faptul că În curând pleca În Franța, doar el avea favoarea de a se plimba liber printre paturi. Ne atingea În treacăt și suspina pentru fiecare, când vedea că unul dintre noi Înceta să mai plângă. Tot el mergea apoi, tăcut și grav, la asistenta de serviciu și se Întorcea cu ea de mână. Puțin mai târziu, venea și medicul. Ultima era infirmiera. Învelea pe cel mort, mânjit din cap până-n picioare de fecale, În niște
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
Împiedicat și am căzut, Însă bucuria a fost una de neînchipuit. Nu Îmi puteam imagina că voi apuca a merge vreodată. Mai târziu, ne-am jucat. Iba și Iva au rămas până seara târziu. La plecarea lor, iar am țipat. Plângeam din tot sufletul pentru că, În mintea mea, ei aveau loc acolo, cu mine, În pătuț. Adevărata dramă a Început Însă când am fost dezbrăcată de hăinuțele moi și parfumate, În care m-am simțit, și numai pentru o zi, om
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
eram o mototoală, Însă nici o putere Întruchipată. Contextual, Începusem, cât de cât, să Înțeleg și de ce nu puteam să părăsesc, cel puțin atunci, Casa de Copii, chiar dacă și ei mă doreau alături. La fiecare despărțire, făceam eforturi să nu lăcrimez. Plângeam Însă după aceea În hohote. După Sfintele Sărbători Pascale, Într-o seară, mai pe ascuns, tanti Maria m-a dus În camera În care serveam masa. Cu aproape o oră Înainte, mi-a făcut baie și mi-a pieptănat părul
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
veșnicii și mai tanar și vom relua împreună « realitatea trăirii iubirii... Îți mulțumim Doamne, Care dai daruri oamenilor, Iti mulțumim pentru mesajul ce ne-ai trimis prin glasul lui Ionatan. Te rugăm să-i mângâi pe toți cei care îl plâng. Zaharia Bonte - Bruxelles - 18. 04. 2010 Oamenii care au trăit în două regimuri, două secole, în două stări și mai ales au avut de înfruntat nevolnicia vremilor, a regimurilor și a semenilor, oamenii aceștia au un mesaj deosebit de transmis. Pe deasupra
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
și la miliție, la popa și la telefoane, să-l cheme acasă de pe șantier și pe bărbatul ei. Nu mai știu ce s-a-ntâmplat în casa ei atunci. Dar fiul rămas la vecini, agitat de brusca despărțire de familie, plângea, închis în casa vecinilor. Îmi amintesc asta, pentru că și noi am trecut gură-cască pe acolo, când am ieșit de la școală, de m-a adus mama, de urechi, până acasă. Deși era mic, copilul a reușit să spargă un geam și
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
în piață. Mă uitam...la cireșe! Îndrăzniți, Doamna! Azi face băiatul cinste! CFR-ul încă dă lefuri bune! Am râs și ne-am îmbrățișat, ca doi copii. Mi-a pus, ca pe vremuri, cercei de cireșe, la urechi. Chiar am plâns. Sunt atât de puțini oameni care mă cunosc, cu adevărat, însă cei care mă cunosc, știu că mă pot face fericită...așa de ușor. Cori, stai zmăului, că te pândesc de câteva zile! Nu ne-am nimerit la alimentara împreună
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
căprui.Să fure oare inima oricui!? Iaca,nu știu.... Unde mă uitam,ei purtau măști. Iar Caruselul Veneției din noi,ne omoară! Fraților, încă nu suntem sub ape! Aiurea, ei vindeau grame,drame de aur. Urcam,spre burlanul sufletului,de unde plângea lacrima ploii de soare... Ei,cum nu vedeți voi gramul,dramul de Libertate,ochi încercănați! Ție,omule ți l-aș cumpăra eu... Uite că nu mă vezi,nu stai în umbra mea. Aunci,stați voi,ochi îndoiți,,înmiiiți. Iată ,nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349744_a_351073]
-
căprui.Să fure oare inima oricui!? Iaca,nu știu.... Unde mă uitam,ei purtau măști. Iar Caruselul Veneției din noi,ne omoară!Fraților, încă nu suntem sub ape! Aiurea, ei vindeau grame,drame de aur. Urcam,spre burlanul sufletului,de unde plângea lacrima ploii de soare...Ei,cum nu vedeți voi gramul,dramul de Libertate,ochi încercănați!Ție,omule ți l-aș cumpăra eu...Uite că nu mă vezi,nu stai în umbra mea. Aunci,stați voi,ochi îndoiți,,înmiiiți.Iată ,nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349744_a_351073]
-
De coaja ei doar ocrotit. // Înconjurată de lumină, / Tu însăți din lumină vii. / Pre tine doar te am pe lume/ Și nu voi alte veșnicii. // Iubire! Ram de rouă sfântă, / Cânt unic, o, ce mă adaști. / asupra-ngândurării mele/ Tu nu plângi lacrima - o naști.” - Leac divin). De o extraordinară liricitate și modernitate, unele dintre poemele sale de dragoste sunt mici capodopere („Draga i-a fugit cu altul./ S-a ascuns în codru. Uuu!/ El a smuls pădurea toată,/ Însă n-a
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Mântuitor ne-a ajutat să scăpăm de acolo și să redevenim ostașii Lui. Purtăm acest nume în ciuda lui satan și luptăm neîncetat să-i răpim și pe frații noștri căzuți în prinsoarea lui. În tabăra noastră vin cei ce spun plângând că au scăpat din tabăra diavolului. Noi cu aceștia ne ocupăm și ne întărim unii pe alții să nu mai ajungem iarăși în prinsoarea cea rea.“ „Noutatea“ Oastei Domnului Oastea Domnului a lărgit sfera manifestărilor duhovnicești, acceptând și practicând, alături de
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Acasa > Stihuri > Semne > GÂNDURI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Gânduri... De ce sa plângi când viața te răsfață Cu zile lungi, mai bune azi ca ieri, Și cum să uiți c-ai dăruit în viață Cu mult peste umilele-așteptări?... Privește-n ochii mamei,acolo-i adevărul Și poate trupu-i firav de muncă și nesomn
GÂNDURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349762_a_351091]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > AM RENĂSCUT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1254 din 07 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Am renăscut din propria cenușă. Târziul invadase casa mea, Regretele se târâiau de ușă Și-n balamale toamna îmi plângea. Prin stropi de ploaie alergam bezmetic Iar întrebările tot așteptau răspuns..., Mă risipeam în spațiul periferic Imaginar, nostalgic și confuz. Din note grave, arii muzicale... Orchestră tristă, fără dirijor, Toți spectatorii își luau bilete..., La alt concert...cu marele tenor
AM RENĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349755_a_351084]
-
un simplu tablou de gen în care figuri mitologizante joacă o dramă fictiva. Moartea (și nu viața, ca în dandysm!) se transformă astfel în obiect estetic, de contemplat la alții și în sine. Cît despre moartea Imperiului, cine să-l plîngă? Cei ce se sting odată cu el sau cei care trec inconștienți pe lîngă acest cataclism? Moartea Imperiului e în plan mitic echivalata cu sfîrșitul Timpului. Din Imperiu mai rămîn obiecte precum un jurnal complet ilizibil, cîteva piese de colecție disparate
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]