37,224 matches
-
bizarul și onctuosul tanghiviel, desprins parcă de pe carcasa unei nave din povești (Tanguy este totuși numele unui pictor francez), Îl predestinau unei destin cu o traiectorie inedită. Cea mai inedită ewste, Însă, dat fiind că este scrisă În limba franceză, proza pe care o scrie (Tanguy Viel, Black-Note, 1998 și Cinéma, 1999, ambele publicate la Minuit), ci felul În care romanele dintre coperți, romane franceze, așadar, nu mai au nimic În comun, În afara limbii, desigur, cu literatura din care fac parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui Viel sunt remarcabile În primul rând pentru că nu seamănă cu nimic din ceea ce se scrie În Franța contemporană (poate doar Echenoz, ca o rudă Îndepărtată) și, evident, cu nimic din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Une Récette pour ne pas vieillir, Paris, AGIR, 1994, p. 29) Traducător de meserie, este autorul a zece romane și a unui volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie o scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se desparte de un pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
réveillerons. Il fera noir. Enfin, il fera noir.” Rolul antroponimic al personajelor este acela de a fixa narațiunea pe coordonate spațio-temporale cît mai vaste, de a Împiedica identificarea fidelă, din partea cititorului, cu realități istorice. Aceste decupaje aproximative, plutitoare, sînt proprii prozei franceze actuale. Le-am Întîlnit și la Amélie Nothomb, la Echenoz În mod special, și le vom regăsi la alți prozatori. Putem vorbi pe de o parte de moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o parte de moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a intimității este mai Întinsă. În unele situații, Însă, intimitatea nu este absorbită fără rest de construirea unor identități sexuale. Expunerea este mai puțin a cărnii sugerate, reprezentate, vorbite de cuvinte, cît a textului Însuși. Avem, cu alte cuvinte, o proză vorbită a trupului, care Însă nu contestă autoritatea (paternă?) a Rațiunii logocentrice, și, pe de altă parte, o proză pathetică opacă la sugestia carnală tocmai pentru a nu distrage atenția de la limbaj, de la discurs. O a doua tendință ilustrată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sexuale. Expunerea este mai puțin a cărnii sugerate, reprezentate, vorbite de cuvinte, cît a textului Însuși. Avem, cu alte cuvinte, o proză vorbită a trupului, care Însă nu contestă autoritatea (paternă?) a Rațiunii logocentrice, și, pe de altă parte, o proză pathetică opacă la sugestia carnală tocmai pentru a nu distrage atenția de la limbaj, de la discurs. O a doua tendință ilustrată de romanul lui Adely aparține viziunii franceze despre vîrsta culturală pe care o trăim. La rîndul ei, aceasta depinde de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să lege realul cu liricul, realul fiind desigur moartea.” (citez din articolul lui Michel Castaing, Jean Rouaud, le kiosquier sans convoitises, din Le Monde, 30 septembrie /1 octombrie 1990). Putem afirma fără să greșim că una dintre temele predilecte ale prozei franceze din ultimii zece ani este moartea. Pentru a constata mutațiile produse În literatura franceză din perioada existențialismului glorios și până În momentul actual, acela al unei retrageri de pe scena publică dublată de o Închidere În sine ca formă de rezistență
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetic, parcelat și personalizat (vezi locuințele-fetiș din Les Champs d’honneur sau din Des hommes illustres (1993), un al doilea roman tradus În românește, tot la Dacia, tot de către Yvonne Goga). Fiecare habitat are, În romanele lui Rouaud, madlena lui. Proza anilor ’90, și cea rouaudiană nu face excepție, nu este o arcă a lui Noe după potop, ci un adăpost temporar În care viața se desfășoară sub semnul provizoriului. Trăsătura esențială a relației autorului cu personajele sale, În literatura scrisă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asupra morții tatălui. Penultimele două romane, Pour vos cadeaux (1998) și Sur la scène comme au ciel (1999) se concentrază asupra figurii mamei. Toate aceste cărți vorbesc Însă despre sfârșit și confirmă acutul simț al timpului care se degajă din proza franceză contemporană. Interesant este că Însuși naratorul, a cărui figură asigură unitatea ciclului romanesc, Îmbătrânește, pentru a ajunge, În Precum pe scenă așa și În cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
proza franceză contemporană. Interesant este că Însuși naratorul, a cărui figură asigură unitatea ciclului romanesc, Îmbătrânește, pentru a ajunge, În Precum pe scenă așa și În cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
observa Ion Simuț În cazul României, subzistă În conștiința publică franceză doar sub formă de exponat muzeal sau fenomen sectar. Suprafața de vizibilitate a poeziei franceze de astăzi este cea a unui teren de fotbal raportată la CÎmpia Romană. Rămîne proza, puțin teatru acesta din urmă produce mai degrabă voce decît literă, cum cred că e și firesc și o sumă variabilă de diverse eseuri care fac valuri În presa literară dar rămîn necunoscute cititorului amator sau universitarului specializat. Romanul se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și firesc și o sumă variabilă de diverse eseuri care fac valuri În presa literară dar rămîn necunoscute cititorului amator sau universitarului specializat. Romanul se vinde bine, aduce Încă faimă și bani. O sumedenie de premii răsplătesc cele mai bune proze ale anului, peste douăzeci notabile, vreo cinci-șase importante pecuniar. Atît de importante, Încît. odată cîștigat, premiul Îți oferă posibilitatea reconversiei profesionale Întru scris. Așadar, majoritatea francezilor cu chemare sau veleitate literară se apucă de scris romane. Instituția literară franceză a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
narative recent vulgarizate. Nu e, Însă, suficient. Mai există ceva, de negăsit aiurea, deși poartă un nume de Împrumut. Minimalismul reprezintă una dintre puținele mărci originale ale literaturii franceze de astăzi. Fără să fie reperabile În stare pură decît arareori, prozele minimaliste franceze au o ascendență decisivă În opera lui Samuel Beckett și, apoi, În eteroclitul Nou Roman. Nu se poate omite, desigur, tradiția minimalistă din muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Ființa bîlbîielii, contemporan cu cel al lui Deleuze și cu preocupările nietzscheene ale multor intelectuali francezi ai epocii, pînă la acest prim volum din trilogia Ultimul regat, autor a 40 de titluri de proză. Dintre ele, aproape jumătate au apărut după 1990, unele au mai multe volume. Autorul se face cunoscut printr-un procedeu a ceea ce Îi repugnă mereu: mecanismele promoționale de piață. În 1991, binecunoscutul roman apărut la Gallimard Toate diminețile lumii este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și numeroase cronici muzicale. În acest timp anunța noi volume - placheta de versuri Tristan și Isolda și romanul-reportaj Viața șantierelor. Constructorii, din care citește la Sburătorul și publică în periodice. De sub tipar însă îi vor ieși doar două traduceri, din proza lui E. T. A. Hoffmann și a lui R. L. Stevenson, precum și lucrarea Paladinul păcii. Viața și doctrina Papei Pius XI (1939), ce marchează și convertirea la catolicism. După august 1944 își reia mai intens activitatea, colaborând asiduu pe teme
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Filologie a Universității din București (1955-1961), va fi profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul” (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, îi apare în 1969. Proza scrisă de C. poartă amprenta unei stilistici cu accente lirice feminine fine, sondând relația tensionată din cuplu. Protagonista este femeia matură sau adolescenta în permanentă căutare de sine, încercând să-și construiască personalitatea în funcție de raportarea la cei din jur și
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
salutară de supraviețuire. În realitate, legătura indestructibilă dintre Cris și Tom se sfârșește într-un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și domina pe celălalt. Ceea ce definește personajele feminine din această proză este starea de continuă așteptare, pliată pe iluzia unei înfăptuiri. Moderat modernă, păstrând ecouri din proza anglo-americană a momentului, literatura semnată de C. are accesibilitatea și farmecul scriiturii retro, care știe să capteze atenția unui public determinat. Este, cu alte
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și domina pe celălalt. Ceea ce definește personajele feminine din această proză este starea de continuă așteptare, pliată pe iluzia unei înfăptuiri. Moderat modernă, păstrând ecouri din proza anglo-americană a momentului, literatura semnată de C. are accesibilitatea și farmecul scriiturii retro, care știe să capteze atenția unui public determinat. Este, cu alte cuvinte, o literatură de succes, fără a recurge la un compromis de gust. SCRIERI: Prietena mea
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
și prin lumină, București, 1963, Omul coborât pe pământ, București, 1965; Huszár Sándor, Ultima noapte, București, 1963, A trecut pe șantier o fată, București, 1968; Mănăstirea neagră, București, 1971 (în colaborare cu Corneliu Codarcea); Dincolo de formă. Pagini de poezie și proză din România, București, 1981. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Crișan, „Caietele cunoscuților mei”, GL, 1965, 5; Nicolae Prelipceanu, „Caietele cunoscuților mei”, ST, 1965, 6; Magdalena Popescu, „Noaptea așteptărilor”, GL, 1967, 22; Negoiță Lăptaru, „Romul Ladea”, ST, 1968, 9; Platon
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
intrat și în viața politică, fiind ales deputat și senator. Primele sale manifestări publicistice, îndeosebi cu povestiri pentru copii, se produc, în intervalul 1904-1906, la „Revista Asociației generale a învățătorilor și învățătoarelor din România”, „Revista noastră” și „Viața literară”. Cu proză, versuri, articole, C. - care semnează Florian Cristescu de prin 1904 - va mai colabora la „Prezentul”, „Viața literară și artistică”, „Șezătoarea săteanului”, „Evenimentul”, „Lupta”, „Trebnicul”, „Tribuna poporului”, „Veselia”, „Foaia interesantă”, „Cosinzeana”, „Amicul școalelor”, „Gazeta țăranilor”, „Lumea copiilor”, „Cele trei Crișuri pentru
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
pe care o slăvise. În general, poezia lui C. s-a ivit la nivelul percepției și al senzației și se adresează acestui nivel, fiind lipsită de o dimensiune spirituală, sintetizatoare, care să dea coerență și consistență demersului său. Volumul de proză scurtă Bacalaureatul lui Puiu (1933) afirmă un umorist în genul lui Gh. Brăescu, cu o sigură intuire/reprezentare a elementului comic în psihologia și manifestările personajelor pe care le conturează în special cu ajutorul dialogului, spontan, sprinten, spectaculos uneori. Descrierile sunt
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
faptele fără invective și acuzații grave, reprimându-și chiar și tendința spre persiflare. Cu toate acestea, contemporanii i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de geneză și de construcția deficitară, neunitară și parazitată de secvențe superflue, această proză rezistă parțial prin interesul în sine al subiectului, prin calitatea de document, prin tensiunea stilului direct, lapidar, alertat de nevoia acută de comunicare a unei întâmplări neobișnuite. SCRIERI: Epigrame, București, 1930; Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; Bulgări și stele, București
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]