35,501 matches
-
Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of consciousness"). În teatru, August Strindberg este
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de vechime, de spirit științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se „completau” în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de „reper” literar și temperamental
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic." A fost angajat la publicația " Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul Antimiu. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
iubirii]", "Proștii", "Filibaș [Ocrotitorul]". Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă "Ițic Ștrul Dezertor". "Ciuleandra", nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, "Ion". Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice. După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, "Pădurea spânzuraților", a fost inspirat de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Nu a fost suficient decesul unuia dintre cele mai mari talente brașovene, a mai contribuit și obtuzitatea federației, care nu a fost de acord cu amânarea meciului cu U Cluj, la numai 48 de ore de la funeralii. Încă sub imperiul psihologic, echipa a cedat și nu s-a mai putut redresa. Retrogradarea a dus la schimbarea antrenorului Silviu Ploeșteanu, care nu a mai stat pe bancă decât opt etape din ediția următoare din „B”, după care, Valentin Stănescu i-a luat
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
(născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze: Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. s-a născut într-o familie
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, "Die infantile Cerebrallähmung" ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896). Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
curs de dezvoltare, supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în care este prezentă și subnutriția. Alte cauze ale malnutriției includ anorexia nervoasă și chirurgia bariatrică. La vârstnici, malnutriția devine un fenomen comun din cauza factorilor fizici, psihologici și sociali. Eforturile de a îmbunătăți nutriția reprezintă unele dintre cele mai eficiente forme de asistență pentru dezvoltare. Alăptarea poate reduce ratele de malnutriție și deces la copii, iar eforturile de promovare ale acesteia mărește ratele de succes. La copiii
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
conștiinței, iar cea de a doua - de analiza gramatologiei. Sfârșitul istoriei este un concept impus de sociologul și politologul american Francis Fukuyama în cartea sa "Sfârșitul istoriei și ultimul om"(1991), unde sunt descrise, în spirit postmodern, condițiile sociale, economice, psihologice care impun deplasarea tuturor societăților de azi spre o unică formă de viață politică și socială, pe care el o consideră a fi liberalismul democratic burghez. Structuralismul are o tendință puternică de a fi științifică din dorința de a căuta
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
oficiază străvechiul cult al casei, al bărbatului și al femeii sale (...) O constatare utilă care se poate extrage de aici este aceea că lumea românului lui George Bălăiță, pusă sub semnul cantității și al amorfului, este o lume nediferențiata (social, psihologic), de o promiscuitate vitală, primară și grotesca. Este mai în general lumea și a altor române contemporane, de n-ar fi să numesc decât "Vânătoarea regală". Eroul a încetat să mai fie propriu vorbind individul, desi protagoniștii nu lipsesc: eroul
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
referindu-se la ipoteza asasinării: „Trebuie să ai, după părerea mea, un grad imens de iresponsabilitate, ca să nu zic nesimțire, să bănuiești, să accepți faptul că Maiorescu ar fi putut să participe la un asemenea complot”. Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: "În Nirvana", "Ironie" și "Două note". După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
face cititorilor educație politică, așa cum își propusese. Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre, de predispozițiile ei psihologice”. Prin atitudinea sa, Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant, nu exclusiv. „Dar ceea ce credem, întemeiați pe vorbele
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele "Procesul", "Castelul" și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fiului. Fără să-și dea seama, ea ar fi jucat rolul « hăitașului la vânătoare » sau al calului troian, ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunătatea ei în cercul periculos al tatălui, unde tânărul era nevoit să suporte din nou supliciile psihologice. Influența lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabilă. În "Metamorfoza", tatăl lui Gregor Samsa este cel care aruncă cu mere în fiul transformat în gândac, provocându-i o rană mortală, iar în "Verdictul", tatăl lui Georg Bendemann îi
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
familie" introduce unul din cele mai enigmatice concepte din literatura kafkiană: "Odradek". Cuvântul are, conform lui Kafka, origine slavonă sau germanică și desemnează următorul obiect: Obiectul, în aparență inutil, inofensiv și ilogic, a fost subiectul a numeroase interpretări: de la cele psihologice ("Odradek" ar simboliza recurența gândurilor refulate), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică) sau filozofice ("Odradek" ar fi chintesența materialismului absurd). "Odradek" a rămas până astăzi un mare mister. Celălalt volum de povestiri, cel publicat
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
manual introductiv ». Criticul francez identifică în biografia scriitorului următoarele laitmotive freudiene: aversiunea față de tatăl atotputernic; atașamentul puternic pentru mamă; satisfacerea libidoului cu femei declasate (prostituate) care nu se ridică la nivelul mamei și astfel nu pot provoca spaima incestului; impotența psihologică în fața unor femei care îi seamănă mamei, prin statut, prin educație sau chiar prin înfățișare („încarnări” ale mamei). Conform Marthei Robert, faptul că Franz Kafka o numește pe Milena Jesenská « mamă » consolidează exegeza psihanalitică. Roy Pascal și Ritchie Robertson afirmă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să audă stigatele muribunde ale camarazilor lor căzuți pe front ce nu puteau fi ajutați căci superiorii le ordonau să nu iasă din tranșee și să pășească pe "pământul nimănui" pentru a-i salva. Era dificil pentru soldați să reziste psihologic ascultând strigătele muribunde zile și nopți ale camarazilor căzuți pe "pământul nimănui" până când mureau. Permisiile erau momente de bucurie, dar neîmplinite căci soldații evitau să vorbească cu nevestele și copii lor despre viața de pe front cu scopul de a-i
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
operațiunilor militare, fie trăiesc în zona frontului, fie proprietățile lor sunt traversate de armate. Ei devin țintă politicilor de ocupație. Avem de-a face cu obligații tot mai mari impuse de ocupanți. Un al treilea element este reprezentat de povară psihologică și ceea ce ajunge să fie drept colaborare cu ocupantul. Este o linie subțire între a munci pentru inamic, a colabora cu el și a supraviețui. Populația civilă ocupată devine victima atrocităților colective: deportările în masă că în Franța și în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
conspirație pentru distrugerea Uniunii Sovietice nu erau incredibile, și puțini observatori din afară erau la curent cu evenimentele din interiorul partidului comunist care au dus la epurări și la procese. Este cunoscut azi cum erau obținute confesiunile: prin mari presiuni psihologice aplicate acuzaților. Conform mărturiilor fostului ofițer GPU Alexandr Orlov și a altora, printre metodele folosite pentru obținerea confesiunilor se numărau: bătăile repetate, tortura, obligarea prizonierilor să stea în picioare sau să rămână treji zile în șir, amenințări că familiile prizonierilor
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
american John Updike a descris stilul lui Saramago ca fiind „relaxat, dezarmant de direct, care dovedește un interes pentru viața cotidiană, caracterizat de respect pentru viață și plin de spirit critic. Proza sa nu este străină de speculații filosofice și psihologice, dar are și o doză de înțelepciune populară nepretențioasă.” Criticul literar britanic James Wood i-a descris stilul astfel: „[Saramago] are abilitatea de a părea în același timp înțelept și ignorant... Deseori folosește ceea ce poate fi numit un stil neidentificabil
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
întruchipări ale unor instincte agresive refulate, deschid o breșă în civilizația greacă a realului, în care iraționalul se suprapune necunoscutului; nu întâmplător, Sfinxul poate fi învins numai de intelect, când enigma îi este dezlegată. Astfel de reprezentări traduc teama că psihologicul nu este o lume închisă, așa cum și-ar fi dorit grecii, ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
lor prin operații de organizare, sistematizare, structurare, ierarhizare, clasificare, ordonare. Toate aceste operații conferă conținuturilor memoriei disponibilitatea de a fi utilizate rapid și eficient în învățare, înțelegere, rezolvare de probleme. În plan subiectiv, memoria este trăită ca amintire. În termeni psihologici, vorbim despre reactualizarea informațiilor. [[Reactualizarea informațiilor|Reactualizarea]] se realizează în două forme: [[Recunoașterea informațiilor|recunoașterea]] și [[Reproducerea informațiilor|reproducerea]]. Recunoașterea se realizează în prezența [[Informații originale|informațiilor originale]], care trebuie recunoscute între alte informații. Este o formă simplă de reactualizare
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]