36,878 matches
-
oamenii săi să treacă râul la Roughgrange, conduși de fiul ducelui de Schomberg, Meinhard. Dragonii irlandezi conduși de O'Neill s-au opus fără succes. Iacob, general neexperimentat, a crezut că i-ar putea învălui și a trimis jumătate din trupele sale și cea mai mare parte a artileriei pentru a contracara această mișcare. Cea ce nu văzuse nici una dintre cele două părți era că exista o prăpastie adâncă și mlăștinoasă la Roughgrange. Din cauza acestei prăpastii cele două forțe nu au
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
lui William a încercat să se opună atacului cavaleriei iacobine, dar a fost împrăștiată și împinsă în râu cu excepția gărzilor albastre. În această fază a luptei ducele de Schomberg și Peter Walker , doi dintre comandanții lui William au fost uciși. Trupele lui William nu au reușit să-și continue avansarea până când cavaleria nu a reușit să traverseze râul, apoi a înfruntat cavaleria lui Iacob forțând-o să se retragă și să se regrupeze la Donore unde a opus o dârză rezistență
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
a deveni arhitect, nu s-au concretizat niciodată. Nu a urmat niciodată studii muzicale sistematice, talentul său nativ fiindu-i mai mult decât suficient. Fratele său, Greg (Gregory) își amintește despre adolescentul Jaco: La 13 ani, Jaco Pastorius devine bateristul trupei de jazz, compuse din liceeni, Las Olas Brass. În momentul în care basistul trupei, David Neubauer, se hotărăște să părăsească grupul, Jaco Pastorius se decide să-l înlocuiască, influențat și de accidentul suferit, fiind la rândul său înlocuit la baterie
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
sistematice, talentul său nativ fiindu-i mai mult decât suficient. Fratele său, Greg (Gregory) își amintește despre adolescentul Jaco: La 13 ani, Jaco Pastorius devine bateristul trupei de jazz, compuse din liceeni, Las Olas Brass. În momentul în care basistul trupei, David Neubauer, se hotărăște să părăsească grupul, Jaco Pastorius se decide să-l înlocuiască, influențat și de accidentul suferit, fiind la rândul său înlocuit la baterie cu Rich Franks. Jaco Pastorius a cumpărat un instrument la un preț modic (15
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
consecință, l-a schimbat cu o ghitară bass electrică Fender, fabricată în 1960. În aceeași perioadă a întâlnit-o pe Tracy Lee, cea care avea să-i devină prima soție. Pe la începutul anilor '70 obține și primul angajament serios, în trupa de acompaniament C.C. Riders a cunoscutului cântăreț soul Wayne Cochran, cu care va pleca în turneu, în 1973, timp de opt luni. Întors din turneu, se va căsători cu Tracy Lee, cuplul închiriind un mic apartament deasupra unei spălătorii, în
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
chiar că ar fi avut o aventură, toate acestea au condus inevitabil la răcirea relațiilor cu Tracy, de care va divorța ulterior. Puțin timp înainte să înceapă înregistrările pentru primul său album, Jaco Pastorius a asistat la un concert al trupei de jazz-fusion Weather Report, în Miami. După concert, a avut o discuție cu Joe Zawinul, membru fondator al grupului. În stilul binecunoscut, Jaco Pastorius i-a declarat acestuia că totul a fost OK, dar că se aștepta la mai mult
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
A fost sfârșitul Rebeliunii lui Monmouth și a avut loc în urma unei serii de hărțuieli între forțele lui James Scott, I Duce de Monmouth și forțele loiale regelui Iacob al II-lea al Angliei. Bătălia s-a terminat cu victoria trupelor regale și capturarea lui Monmouth care a fost condamnat la moarte și executat. Mulți dintre susținătorii lui Monmouth au fost executați sau deportați. La puțin timp după urcarea sa pe tron, Iacob al II-lea al Angliei a fost nevoit
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Ducele de Monmouth, care se considera succesorul lui Carol al II-lea și dorea să-l detroneze pe unchiul său Iacob. După debarcarea lui Monmouth la Lyme Regis în Dorset, au avut loc o serie de marșuri și hărțuieli între trupele rebele nepreparate ale Ducelui de Monmouth și trupele regale. Până la urmă armata prost echipată și nepregătită a lui Monmouth a fost împinsă înapoi în Somerset, fiind încercuită pe 3 iulie la Bridgwater. Armata sa alcătuită din aproximativ 3500 de oameni
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Carol al II-lea și dorea să-l detroneze pe unchiul său Iacob. După debarcarea lui Monmouth la Lyme Regis în Dorset, au avut loc o serie de marșuri și hărțuieli între trupele rebele nepreparate ale Ducelui de Monmouth și trupele regale. Până la urmă armata prost echipată și nepregătită a lui Monmouth a fost împinsă înapoi în Somerset, fiind încercuită pe 3 iulie la Bridgwater. Armata sa alcătuită din aproximativ 3500 de oameni, din care cea mai mare parte erau nonconformiști
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
împinsă înapoi în Somerset, fiind încercuită pe 3 iulie la Bridgwater. Armata sa alcătuită din aproximativ 3500 de oameni, din care cea mai mare parte erau nonconformiști și țărani înarmați cu furci și topoare, a primit ordin să fortifice orașul. Trupele regaliste se aflau sub comanda lui Louis Duras, al II-lea conte de Feversham și a lui John Churchill. Armata regelui, compusă din aproximativ 3000 de soldați, avea tabăra la Westonzoyland, lângă Rin. Încolțit, în timpul nopții de 6 iulie, într-
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
avea tabăra la Westonzoyland, lângă Rin. Încolțit, în timpul nopții de 6 iulie, într-o ultimă încercare disperată, Monmouth a încercat un atac surpriză în zona mlaștinilor din Sedgemoor. Dar strategia îndrăzneață a rebelilor a fost descoperită înainte de sosirea în tabăra trupelor regale, datorită unui foc de armă pornit accidental. Cu elementul surpriză pierdut, orice șansă de victorie a dispărut. O patrulă a plecat la galop pentru a raporta faptul Contelui de Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
unui foc de armă pornit accidental. Cu elementul surpriză pierdut, orice șansă de victorie a dispărut. O patrulă a plecat la galop pentru a raporta faptul Contelui de Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor inamice. Armata lui Monmouth a fost distrusă în totalitate. Monmouth, deghizat în țăran a reușit să scape și s-a îndrepta spre sud. Dar a
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
de armă pornit accidental. Cu elementul surpriză pierdut, orice șansă de victorie a dispărut. O patrulă a plecat la galop pentru a raporta faptul Contelui de Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor inamice. Armata lui Monmouth a fost distrusă în totalitate. Monmouth, deghizat în țăran a reușit să scape și s-a îndrepta spre sud. Dar a fost capturat
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
criticat de regina Maria și de către miniștri săi. A fost judecat de Curtea Marțială. Chiar dacă a fost achitat, William al III-lea l-a obligat să părăsească serviciul activ. În martie 1689 Iacob al II-lea al Angliei acompaniat de trupe franceze, a debarcat în Irlanda într-o încercare nereușită de a-și recupera tronul. Ludovic al XIV-lea îl ajuta pe Iacob deoarece un război în Irlanda ar fi deturnat o parte a trupelor lui William al III-lea de pe
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
II-lea al Angliei acompaniat de trupe franceze, a debarcat în Irlanda într-o încercare nereușită de a-și recupera tronul. Ludovic al XIV-lea îl ajuta pe Iacob deoarece un război în Irlanda ar fi deturnat o parte a trupelor lui William al III-lea de pe teatrul de război dezlănțuit în Flandra. În 6 mai 1689 o flotă franceză de 24 de nave de război și vase de transport comandată de Châteaurenault, a părăsit Brest pentru a purta ajutorul Franței
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
Châteaurenault nu se lasă încercuit în golf și îi conduce pe englezi în largul mării unde se înfruntă timp de patru ore. Bătălia din golful Bantry nu este decisivă. Cele două flote suferă pierderi minore, dar manevra a permis debarcarea trupelor și a proviziilor. Flota franceză se reîntoarce la Brest pe 18 mai. Flota anglo-olandeză a obținut la rândul ei un anumit succes. Pe 10 august 1689 amiralul George Rooke a transportat trupe din Anglia în Irlanda pentru a rupe asediul
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
suferă pierderi minore, dar manevra a permis debarcarea trupelor și a proviziilor. Flota franceză se reîntoarce la Brest pe 18 mai. Flota anglo-olandeză a obținut la rândul ei un anumit succes. Pe 10 august 1689 amiralul George Rooke a transportat trupe din Anglia în Irlanda pentru a rupe asediul de la Londonderry. Mai târziu debarcă forțele mareșalului Schomberg la Carrickfergus. Cea mai mare parte a flotei engleze se află în Canalul Mânecii sub comanda lui Torrington, dar o parte deloc neglijabilă, sub comanda
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
este ajunsă la Brest de escadronul din Toulon, care reușise să se debaraseze de Killigrew în largul Cadizului. În vreme ce flota franceză este inactivă la Brest, englezii asamblează o armată pe coasta occidentală a Angliei. Pe 21 iunie, William își îmbarcă trupele la Chester la bordul a 280 de nave de transport. Pe 24 iunie, nestingherit de flota franceză, debarcă la Carrickfergus cu 15000 de soldați pentru campania din Irlanda, spre consternarea locotenentului lui Iacob, Tyrconnel, care a scris mai târziu: "lipsa
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
coasta noastră chiar la gura Tamisei". Teama este agravată de știrea despre victoria franceză de pe continent în Bătălia de la Fleurus (1690), pe 1 iulie. Pentru a se opune unei posibile invazii au fost pregătiți în grabă 6000 de soldați ai trupelor regulate de către Contele de Marlborough. În Anglia, în atmosfera de paranoia ce domnea, nimeni nu a atribuit înfrângerea, ordinilor date. Nottingham, nerăbdător să transfere vina, îl acuză pe Torrington de trădare și nimeni nu contestă această interpretare. William îi scria
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
pe mareșalul de Humieres, după înfrângerea suferită de acesta în anul precedent în Bătălia de la Walcourt. Ducele de Luxembourg dispune de 34 de batalioane și 94 de escadroane; dacă este necesar poate apela la sprijinul mareșalului de Boufflers și ale trupelor acestuia ce se află pe râul Mosela. Din nou regele William încredințează comanda forțelor aliate din regiune prințului Waldeck (William însuși este ocupat în Irlanda cu Iacob care încearcă să-și recupereze tronul). Pe alte fronturi, mareșalul de Lorges deține
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
ce se află pe râul Mosela. Din nou regele William încredințează comanda forțelor aliate din regiune prințului Waldeck (William însuși este ocupat în Irlanda cu Iacob care încearcă să-și recupereze tronul). Pe alte fronturi, mareșalul de Lorges deține comanda trupelor din Renania (chiar dacă Delfinul are comanda onorifică). De Lorges se opunea Electorului de Bavaria care luase comanda forțelor aliate din regiune după moartea lui Carol de Lorena. Între timp mareșalul Catinat conduce forțele franceze din Dauphiné împotriva Ducelui de Savoia
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
Boufflers, dar manevrele anticipate ale Ducelui de Luxembourg îi permit lui Boufflers să se deplaseze între râurile Sambre și Meuse pentru a-l sprijini pe comandantul francez. Waldeck între timp părăsește Tienen (Tirlemont) și se îndreaptă spre Wavre. După dispersarea trupelor pentru a căuta furaje, armata aliată se reasamblează și se îndreaptă spre Genappe pe 8 iunie. La jumătatea lunii iunie, Luxembourg își împarte forțele: câteva batalioane sub comanda lui Humieres sunt transferate pentru a supraveghea forțele spaniole întărite acum și
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
batalioane sub comanda lui Humieres sunt transferate pentru a supraveghea forțele spaniole întărite acum și de cele de Hanovra, iar restul armatei părăsește Deinze și se îndreaptă spre sud, traversând râul Sambre la Jeumont pe 23 iunie. În acest timp trupele lui Boufflers fac joncțiunea cu armata lui Luxembourg, care își continuă drumul și pe 27 iunie ridică tabăra la Boussu. Când Luxembourg începe manevrele la sud de Mons și Charleroi, Waldeck își mută tabăra între Nivelle și Pieton, pe 28
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
francez. Cavaleriile franceze și olandeze au o întâlnire neconcludentă lângă Fleurus, dar seara cavaleria franceză se retrage pe Velaine și se reunește cu restul armatei la doar trei kilometri de forțele aliate. În dimineața de 1 iulie, Luxembourg mărșăluiește cu trupele sale spre Fleurus. Waldeck a dispus cei 38000 de militari în două linii obișnuite, între satul Heppignies în dreapta și castelul St. Amant în stânga, în timp ce centrul era protejat de malurile râului Orme, ceea ce făcea aproape imposibil un atac frontal. Luxembourg își
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
regrupa. Totuși un alt asalt al cavaleriei flancului drept are mai mult succes, împingând în spate cavaleria aliaților. Imediat după aceea cavaleria și infanteria franceză avansează pe ambele flancuri ale liniei lui Waldeck, care văzându-se încercuită, se frânge. Unele trupe aliate reușesc să se regrupeze lângă Fleurus, dar sunt copleșite. În ciuda faptului că era presat de cavaleria franceză, Waldeck organizează o nouă linie de rezistență cu forțele rămase, dar și aceasta se prăbușește sub impactul infanteriei franceze, euforică după succesul
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]