36,240 matches
-
ajuns din nou la o mare înflorire și expansiune. Însă după moartea sa, Regatul Odris s-a divizat în urma unor conflicte interne, iar în anul 341 î.H. cucerirea lui de către Filip al II-lea al Macedoniei a fost extrem de ușoară. Regatul Odris a fost un regat extrem de important care de-a lungul a 100 de ani a reușit să stăpânească teritoriul geților sud-dunăreni. În final Regatul Odris s-a divizat în urma unor neînțelegeri interne, iar lovitura de grație i-a
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat blindat ușor, asemănător cu transportorul SdKfz 251, folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de SdKfz 251 (fabricat de Hanomag), care cântărea 7,81 tone, era mai ușor, având o greutate de 5,8 tone. Deși a fost
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de armata germană ca urmare a planurilor de înarmare Olivenbaum. Majoritatea vehiculelor erau deja uzate când au fost primite de armata română. Batalionul de infanterie motorizată a
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E. Barbey. Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în permisie. Mașini cu megafoane au transmis cuvântul de cod pentru rechemarea echipajului. Pentru a avea elementul-surpriză de partea lor
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
martie, a sosit un alt convoi în limanul Hyane: cinci LST-uri, fiecare tractând câte un LCM, cu Regimentul 12 Cavalerie și alte unități cu echipament, între care cinci "Landing Vehicles Tracked" (LVT-uri) ale regimentului 592 EBSR, trei tancuri ușoare M3 de la Compania 603 Tancuri, și douăsprezece obuziere de 105 mm de la Batalionul 271 Artilerie de Câmp. Regimentul 12 Cavalerie a primit ordine să urmeze escadrila a 2-a din Regimentul 7 Cavalerie în înaintarea sa spre nord, și să
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
retras, iar colonelul Ezaki nu a mai trimis niciun mesaj. Misiunea de a opri focul armamentului greu japonez care păzea limanul Seeadler a căzut în sarcina contraamiralului Victor Crutchley și a Forței sale 74 (TF74), formată din crucișătorul greu , crucișătoarele ușoare și , și distrugătoarele , , și . Acestea au bombardat Insula Hauwei timp de o oră în ziua de 4 martie, dar la 6 martie a fost lovit de un proiectil japonez tras de pe Hauwei. Cum deminatoarele urmau să încerce să pătrundă din
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
în luptă. În 1948, conducerea armatei americane a decis demararea unui program comun de proiectare a unui tanc ușor, mediu și greu. Cele trei tipuri de tancuri urmau a folosi cât mai multe piese comune în interesul standardizării. Prototipurile tancului ușor (denumit T41) și ale tancului mediu (denumit T42) foloseau același șasiu. Tancul mediu T42 avea însă o turelă dotată cu un tun de calibrul 90 mm M36 și sisteme optice superioare (precum telemetrul optic M12). La începutul Războiului din Coreea
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
cincisprezece semișenilate SdKfz 9 în 1940 pentru a fi folosite în lupte antitanc. Acestea au fost denumite "8.8 cm Flak 18 (Sfl.) auf Zugkraftwagen 18t (Sd.Kfz. 9)". Cabina echipajului și compartimentul motor erau acoperite complet de un blindaj ușor (14,5 mm). Acest lucru împiedica însă folosirea tunului când piesa era poziționată drept înainte. Armamentul era fixat pe o platformă dotată cu panouri laterale rabatabile pentru echipaj. Panourile necesitau fixarea unor brațe de sprijin pentru a susține greutatea tuturor
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2 și M3 folosite de armata americană și aliații ei, au
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
împrejurimi, ariegarda bizantină a descoperit ca forțele turcomane se apropiau și au dat alarma. La căderea serii, călăreții lui Arslan s-au ivit pe dealurile din apropiere, transformând orice posibil contraatac bizantin într-o adevărată sinucidere. În acea noapte, călărimea ușoară a lui Alp Arslan a hărțuit neîntrerupt tabăra bizantină, la lumina flăcărilor. Spionii sultanului au luat legătura cu mercenarii pecenegi și turcomani din oastea împăratului și i-au convins să i se alăture lui Arslan. Om de onoare, sultanul i-
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
mecanicii masă-resort este faptul că schimbările în energia cinetică și potențială în cadrul unui pas au loc simultan, cu stocarea energiei realizată prin tendoanele elastice și elasticitatea musculară pasivă. Termenul alergere se poate referi la orice varietate de viteze, de la alergare ușoară (jogging) la sprint. Se presupune că strămoșii oamenilor au dezvoltat abilitatea de a alerga pe distanțe lungi, în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul de a vâna animale. Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
și întâmplat, până la 2 noiembrie 1932, când trupele au fost desfășurate cu ordin de a acorda suport fermierilor și, conform unui ziar, sa adune 100 de piei de emu pentru a utiliza penele acestora la pălăriile diviziei australiene de cavalerie ușoară. La 2 noiembrie, trupele au călătorit spre Campion, unde fuseseră observați vreo 50 de emu. Cum păsările se găseau în afara razei de acțiune a mitralierelor, localnicii au încercat să mâne păsările spre o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
După încheierea activității la IAR, între anii 1945 - 1948 a funcționat ca șef al Secției de reparat vagoane la fabrica „D. Voina” din Brașov. În octombrie 1945 Marin Bănărescu îl invită să țină la politehnica din Timișoara cursul de „Motoare Ușoare” (motoare de avion). În martie 1946 susține examenul de șef de lucrări la disciplina „Mașini termice”, fiind titularizat în august. Face naveta Brașov-Timișoara. La 8 decembrie 1948 este numit profesor și șef al Catedrei de Termotehnică nou înființate prin divizarea
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
pe fiabilitatea părților mecanice, ușurința producției, rezistență, standardizarea pieselor și a muniției pentru un număr limitat de variante, și mărimea și greutatea medie a mașinii de luptă. Acești factori au făcut ca Sherman să fie superior modelelor de tancuri germane ușoare și medii existente în perioada 1939-1941, pe care armata germană le-a folosit și în perioada de final a celui de-al Doilea Război Mondial (cu toate că acestea au fost îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
subunități de Sherman. Unele divizii de infanterie aveau astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu tancurile ușoare japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol doar de către tancul mediu sovietic T-34
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
diviziei blindate și plasa infanteria în eșaloanele "de susținere". M4 nu a fost destinat nici luptei tanc contra tanc. Din punct de vedere al doctrinei, acest rol revenea distrugătoarelor de tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și medii" din septembrie 1942) dedica doar o pagină de text și patru diagrame luptei tanc contra tanc (din totalul de 142 pagini al acestuia). Această primă doctrină a blindatelor a fost mult influențată de succesele tacticilor utilizate de germani
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
sprijinirea infanteriei, M4 putea să îndeplinească astfel de misiuni într-o măsură mai mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza era un
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
În dinamica fluidelor, unda Mach este o undă de presiune care călătorește cu viteza sunetului datorită unei ușoare schimbări de presiune adăugată unui debit compresibil. Undele sonore emise de o sursă punctiformă statică într-un mediu omogen, izotrop au fronturi de undă sferice și concentrice pe sursă. Dacă o sursă se mișcă pe o anume direcție dată cu
Unghiul Mach () [Corola-website/Science/320378_a_321707]
-
în martie și aprilie 1944. În același timp, odată cu sosirea întăririlor de la Chichi Jima și din arhipelagul nipon, garnizoana forțelor terestre de la Iwo Jima ajunsese să numere 5.000 de oameni, echipați cu 13 baterii de artilerie, 200 de mitraliere ușoare și grele și 4.552 de puști. În plus, se aflau acolo numeroase tunuri de coastă de , 12 tunuri antiaeriene grele și 30 de tunuri antiaeriene de cu dublu suport. Pierderea Marianelor în timpul verii lui 1944 a crescut mult importanța
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fi ars. În această unitate, ziua de lucru începea la ora 08:00 și până la 17:00, numărând circa 50 persoane. Condițiile de muncă în Centrala Tejo (așa ca în oricare altă centrală termoelectrică de epocă) nu au fost foarte ușoare: munca era foarte grea, ceea ce echivala cu o slabă calitate de viață a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la cazane, scoaterea cenușei, curățarea canalelor de răcire și ale cenușarelor. La picioarele cazanelor erau fochistii
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
clienți individuali. LS Caravan a fost deasemenea disponibil cu niste foli în culoarea caroseriei pe geamurile din spate, sau chiar cu niste panouri solide. Pentru anul 1991, modelului Omega A, i-sa făcut un facelift, care a inclus niște modificări ușoare la spoilerele de pe față și de pe spate, s-au mai schimbat materialele din care era făcut interiorul și sistemul de sunet. Modelele LS și GLS au fost desființate. Omega Diamant Acesta opțiune a fost inclusă în 1988 și a putut
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
acționeze agresiv împotriva sovieticilor. Forțele sovietice erau formate din Corpul Special 57 din Districtul Militar Trans-Baikal care era însărcinat cu paza graniței dintre Siberia și Manciuria. Forțele mongole erau formate în principal din brigăzi de cavalerie și unități de artilerie ușoară și s-au dovedit a fi agile și eficiente, dar le lipseau unitățile blindate și efectivul lor era insuficient. era faptul că japonezii susțineau, că granița dintre Manciuko și Mongolia era râul Halha, care se varsă în Lacul Baikal, în timp ce
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
("Samokhodnaya Ustanovka 76", în traducere: afetul autopropulsat) a fost un autotun fabricat și utilizat pe scară largă de Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe sașiul modificat al țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros vehicul blindat sovietic utilizat în război după tancul mediu Ț-34. Din cauza pierderilor materiale și umane din 1941, Armata Roșie avea nevoie urgentă de un vehicul blindat care
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]